Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Valentina Tăzlăuanu & Comp.

Revista Sud-Est din Chişinău (editată în prezent cu sprijinul Fundaţiei Culturale Române) a împlinit 10 ani de existenţă. Pe parcursul unui deceniu, publicaţia condusă de Valentina Tăzlăuanu şi-a constituit şi şi-a păstrat o atitudine demnă, lucidă şi responsabilă, repudiind orice formă de demagogie şi refuzându-şi (poate cu prea mare cruzime) dreptul la iluzii. Nr. 1-2 (39-40) din acest an se deschide cu un editorial semnat de Valentin Tăzlăuanu, După zece ani, în care se remarcă tocmai efortul de a respinge narcisismul etnic, practicat din inerţie şi dintr-o dependenţă asemănătoare cu dependenţa de droguri pe malul stâng al Prutului. Reprezentarea identităţii naţionale în conştiinţa basarabenilor - arată ValentinaTăzlăuanu - "a avut de la început un caracter oarecum abstract, literar sau focloric. în orice caz, o imagine proiectată în trecut, paseistă şi patetică, aproape fără nici o contingenţă cu realitatea sau cu realităţile. Conştiinţa clară a unei apartenenţe naţionale şi, implicit, culturale, care ar fi stimulat şi favorizat orientarea rapidă spre nişte reforme radicale, a fost apoi eclipsată adesea (sau chiar substituită) de ceea ce Nietzsche numea "dansuri idolatre... în jurul câte unui monument al trecutului", dansuri care, din păcate, n-au încetat nici până astăzi." * ;Ultimii zece ani din istoria Basarabiei constituie subiect de reflecţie şi pentru alţi colaboratori ai revistei Sud-Est: Vitalie Ciobanu, Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Leo Butnaru şi Em. Galaicu-Păun. Eseul lui Vitalie Ciobanu, intitulat Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova, este memorabil prin clarviziune şi dramatism. Autorul deplânge, printre altele, inconsecvenţa unor intelectuali ca Grigore Vieru şi Leonida Lari, anticomunişti în Basarabia şi comunişti în România: "Pentru ca spectacolul compromiterii intelectualilor să fie deplin, poeţii noştri militanţi au contribuit la deteriorarea imaginii Basarabiei în România încheind alianţe reprobabile cu partidul "România Mare", cu PSM-ul lui Ilie Verdeţ, cu PUNR-ul lui Funar, sau prietenii cu indivizi dubioşi, asemeni lui Victor Crăciun, care ajungea ulterior (ce surpriză!) purtător de cuvânt al concernului rus"Lukoil" în România. Din cauza acestor concubinaje dezonorante, mulţi ani scriitorii şi intelectualii români respectabili din România au ezitat să treacă Prutul, asociind - cumva pripit şi nenuanţat - Basarabia noului val patriotard, "românismului" funambulesc gen "Flacăra". Cum poţi să fii concomitent anticomunist la Chişinău şi comunist la Bucureşti? - observa pe bună dreptate într-un interviu Dorin Tudoran în legătură cu manevrele unor Gr. Vieru şi L. Lari. Dispreţul afişat al acestora faţă de privaţiunile suportate de conaţionalii noştri sub dictatura lui Ceauşescu a adus prejudicii majore cauzei Basarabiei în România." Din nefericire, Vitalie Ciobanu are dreptate... * ;în sumar figurează şi textul - transcris de pe banda de magnetofon - al unei discuţii despre revista Sud-Est, care a avut loc la sediul Fundaţiei Culturale Române din Bucureşti. La discuţie au participat Augustin Buzura, Dan C. Mihăilescu, Valentina Tăzlăuanu, Vitalie Ciobanu, Ana Bantoş, Emil Galaicu-Păun, Irina Nechit, Gabriel Dimisianu, Nicolae Negru, Carmen Muşat, Ion Ungureanu, Nicoleta Toia, Nicolae Popa, Vasile Gârneţ, Mircea Druc, Iulian Băicuş, Cristian Tudor Popescu. Ei au vorbit neconvenţional, astfel încât întreaga dezbatere - imposibil de rezumat - prezintă interes. * ; Neconvenţional, în mod spectaculos, este şi interviul acordat de Alexandru Paleologu lui E. Guzun. Iată una dintre mărturisirile lui Alexandru Paleologu: "Ceea ce m-a uimit într-adevăr a fost să constat că mă bucur efectiv de simpatia multor concetăţeni. Eu unul nu credeam asta, credeam că sunt antipatic. De ce credeam că sunt antipatic? Am fost în tinereţe antipatic, într-adevăr. Pe mine m-a ameliorat în plan uman faptul că am făcut câţiva ani de puşcărie şi asta a fost o foarte bună şcoală. Bună dacă ştii s-o primeşti şi s-o înduri cum trebuie."


Riscurile puterii recîştigate

A mai trecut un rînd de alegeri, cu rezultatele ştiute, iar problemele nerezolvate ale României - nivel de trai, privatizare, integrare în Uniunea Europeană şi în NATO - au trecut pe seama puterii nou instalabile. Revenirea în forţă a PDSR şi surprizele neplăcute ale alegătorilor care au mers pe mîna CDR sînt o situaţie care, politic, aduce România într-un dezechilibru care ar putea avea consecinţe dintre cele mai grave în viitor. Cotidianele au şi început să atragă asupra riscurilor. Cronicarul preferă să atragă atenţia, retrospectiv, asupra faptului că, într-un fel, mass-media poartă într-o anumită măsură răspunderea acestor rezultate. Ziarele, precumpănitor, au tras în fosta putere cu o lipsă de măsură faţă de care PDSR poate părea un partid care nu şi-a prea luat la tir adversarii. Presa a reuşit, acum, chiar în mai mare măsură decît în '96, să surpe temeiurile fostei puteri. Deşi, în '96 a fost limpede că puterea nou instalată trebuie să recurgă la măsuri nepopulare, pentru a împinge înainte economia României, mass-media autohtone au prezentat aproape cu voluptate mişcările sociale provocate de primele încercări ale guvernului Ciorbea de a face reformă. Blocările de drumuri naţionale şi grevele aferente au fost prezentate la dimensiuni exagerate, ca şi cum ar fi venit sfîrşitul ordinii sociale din România dacă blocatorii n-ar fi căpătat cîştig de cauză. În cele 100 de zile de graţie pe care le-a avut la dispoziţie, guvernul Ciorbea n-a avut prea multe zile liniştite. Şi asta, printre altele şi cu contribuţia mass-media care a exagerat importanţa primelor mişcări grevistice anti-reformă. * ;În ultimii ani, spre avantajul puterii nou instalate, grevele s-au banalizat, iar iniţiativele de genul blocării drumurilor publice n-au mai speriat puterea. Dar asta după ce reforma a fost în mare parte compromisă. Astfel că PDSR, după cum observă mai multe ziare importante, are de tras nu numai faptul că n-a făcut reformă atunci cînd s-a aflat la putere, cu o majoritate confortabilă, ci şi efectele lipsei de reformă cu care a cadorisit-o puterea instalată după aceea. Un cadou care, spun analiştii, PDSR şi l-a pregătit sprijinind mişcările antireformatoare, de dragul voturilor pe care le-ar fi putut căpăta - aşa cum le-a şi căpătat - cu ajutorul acestei atitudini. * ;PDSR se află în situaţia de a continua o reformă pe care n-a început-o sau de a încerca să dea ceasul înapoi, pentru a gospodări, ca pînă în '96, o realitate de criză. Dar în măsura în care PDSR a obligat puterea instalată după '96 să îi continue propria sa politică, cel puţin o vreme, acum PDSR se află într-o situaţie similară, ca partid care a cîştigat puterea. Plus că Uniunea Europeană stă cu ochii pe primele o sută de zile ale noii puteri, aşteptînd din această perioadă gesturi reformatoare limpezi. * ; Cum va reuşi însă acest partid să facă reformă, dacă a luat în serios avertismentele Uniunii Europene, şi în acelaşi timp să se ţină de cuvînt faţă de alegătorii cărora le-a făcut promisiuni care par a se bate cap în cap cu ideea de reformă? PDSR ar trebui să deţină în acest scop o soluţie miraculoasă. Şi întrebarea ei, dacă această soluţie lipseşte, cîtă reformă e dispus PDSR-ul să facă, în împrejurările în care, în campania electorală, nu a vorbit, prin reprezentanţii săi cei mai avizaţi despre eventuale sacrificii pe care aceştia ar putea fi siliţi să le ceară populaţiei. Dacă vor veni la putere.