Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Prostologhikon
Ziarele din 14 noiembrie reproduc o declaraţie a unui parlamentar P.D. referitoare la PSD: ,,Înţelegem raţiunile politicii de imagine a PSD, dar nu acceptăm prostia şi încremenirea în proiect" . Nu avem idee de sensul pe care-l dă dl Liviu Negoiţă expresiei subliniate de noi. Ştim că a fost propusă de dl Gabriel Liiceanu cu sensul: prostie. Fie că vicepreşedintele P. D. comite o tautologie, fie că are un sens personal pentru expresia cu pricina. În cel de al doilea caz, s-ar cuveni să-l aflăm şi noi, ca să nu murim, Doamne fereşte!, încremeniţi în proiect, adică, proşti.

Clandestinitate
Litere pe octombrie se deschide cu un editorial superb al dlui Tudor Cristea, intitulat Estetica morţii, care ar merita citat în întregime, cum a făcut-o dl C. Stănescu în AdevĂrul literar şi artistic din 14 noiembrie. Ideea, sugerată autorului de vizionarea în direct a prăbuşirii Gemenilor new-yorkezi, este aceea, paradoxală, că, odată cu tranformarea realităţii în spectacol mediatic, are loc şi transformarea ficţiunii în realitate. Tot în revista tîrgovişteană, dl M.H. Simionescu relatează o întîlnire reală dintre Marin Preda şi Radu Petrescu, pretext de a compara esteticele lor literare, atît de diferite. Încă o dată, ficţiunea şi realitatea se regăsesc într-o oarecare confuzie postmodernă. În fine, într-o variantă amuzantă, bizara estetică a lumii noastre (ori, de ce nu, bizarul realism al ficţionalului contemporan) ne este revelată de dl George Geacăr într-o interesantă cronică a primei cărţi publicate de dl D. Ungureanu, concetăţeanul său, redactor al revistei la care cronicarul, colaborează: e vorba de faptul că dl. Geacăr a intrat în posesia cărţii comentate abia după doi ani de la apariţie. O a doua carte a aceluiaşi nu se găseşte în librării, dl Ungureanu împrumutînd cunoscuţilor săi, pe rînd, unicul exemplar pe care-l posedă. Ai fi zis că Dîmboviţa e un mic judeţ şi că, trăind la Găieşti, dl Ungureanu îşi poate vedea volumele măcar în vitrina librăriilor din Tîrgovişte. Ei bine, nu! Clandestinitatea pare a fi devenit soarta comună a scriitorilor români, condamnaţi a-şi trece operele din mînă în mînă, citindu-se între ei. O dovadă în plus găsim la rubrica de informaţii curente din Litere: dl. Alexandru George şi-a lansat la Tîrgovişte cartea cu titlul În treacăt, văzînd, reflectînd, apărută tot la Tîrgovişte la ,,Grupul Editorial Bibliotheca şi Pandora-M". Asta pe 28 septembrie. La mijlocul lui noiembrie, cartea nu era de găsit în Bucureşti, în nici o librărie.

Psihanaliză
,,Am făcut totul în detrimentul fotbalului românesc", a declarat Gh. Hagi înaintea partidei a doua din barajul cu Slovenia. Cel puţin aşa au scris ziarele de acum o săptămînă. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Un proverb care valorează cît un examen psihanalitic. Că fostul mare fotbalist nu e şi un vorbitor de limbă română la fel de mare, asta nu e nici o surpriză, nici o nenorocire. Toţi am aşteptat de la el altceva, nu vorbe. După ratarea calificării, imputabilă 90% antrenorului, trebuie să ne mulţumim însă cu vorbele. În privinţa detrimentului, care a ieşit din gura selecţionerului cu sensul de avantaj ori beneficiu ori folos, cuvîntul se pretează de minune la psihanalizare. În definitiv, junele antrenor chiar în detrimentul fotbalului a făcut ce a făcut. În orgoliul lui, el n-a acceptat niciodată pe faţă că a greşit. S-a mărginit să-şi asume ,,întreaga răspundere", ceea ce e frumos, dar retoric. Asumarea trebuia să fie concretă: am greşit acolo şi acolo. În schimb, Hagi mai degrabă a explicat, în conferinţa de presă din 16 noiembrie, de ce a făcut ce a făcut (cu Stelea, cu Lobonţ, cu cei cinci atacanţi etc.) decît a dat în brînci cu asumarea erorilor. Ce o fi fost în conştiinţa lui, nu ştim, dar, iată, detrimentul ne sugerează ce a fost în subconştientul său. Subconştientul îi suflă antrenorului Hagi că a greşit şi asta în detrimentul acelui fotbal în folosul căruia jucătorul Hagi a făcut enorm.


Tot felul de preţuri
Cumplită supărare în presa cotidiană după ce echipa naţională de fotbal a pierdut calificarea la Campionatul Mondial. Ziarul cel mai pornit împotriva antrenorului Gheorghe Hagi a fost ZIUA care după înfrîngerea în meciul retur cu Slovenia titra Lasă-ne Majestate! Ziariştii care îl atacă acum furibund pe Hagi uită sau se fac că uită cum l-au ridicat în slăvi după victoria de la Budapesta. Şi tot ei uită sau se fac că uită că în fotbal mai există şi neşansă. Toţi cei care au aclamat aducerea lui la conducerea echipei naţionale îi vor capul. Într-un editorial de bun-simţ în JURNALUL NAŢIONAL, Marius Tucă le reaminteşte acest lucru şi altele celor care s-au repezit la Hagi. Mulţi dintre ei supăraţi probabil că nu vor mai vedea Campionatul Mondial de la faţa locului. Lăsînd deoparte excesul de patetism al editorialistului, reproşurile pe care acesta le face presei şi tuturor celor care vor să-i scoată pe nas lui Hagi ratarea calificării sînt, în cea mai mare parte, justificate. Printre cei care şi-au ascuţit ghearele pe Hagi s-a numărat şi antrenorul Cornel Dinu, care uită că a fost înlocuit de la conducerea naţionalei după o înfrîngere catastrofală într-un meci din preliminariile altui campionat mondial. * Tot despre meciuri care ar putea fi pierdute scrie Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI. E drept că meciuri de altă natură şi cu o miză mult mai importantă. E vorba despre cele cu reforma din România pe care le au înainte premierul Năstase şi preşedintele Iliescu, dacă vor ,,să califice" ţara noastră în NATO şi în Uniunea Europeană. Pornind de la punctele favorabile României în raportul de ţară alcătuit de Comisia Europeană, Nistorescu reaminteşte premierului şi preşedintelui că n-ar fi prima oară cînd primim încurajări pe parcurs, încurajări pe care autorităţile le confundă cu aclamaţiile de la sfîrşit. ,,Percepţia externă despre România e bună, afirmă Nistorescu, dar ea trebuie urmată de mişcări ferme în economie, în justiţie, în domeniul protecţiei copilului, al ecologiei, şi, evident, al corupţiei. Toate acestea sînt imperative şi pentru exterior şi pentru aşteptările populaţiei din România. Riscul cel mare ar veni de la jumătăţi de măsură, de la cîrpeli şi păcăleli în stil dîmboviţean. Nu ne-ar duce decît într-o situaţie în care am mai fost." Cronicarul îşi aminteşte că asemenea editoriale, schimbînd puţine lucruri şi numele personajelor politice cărora le erau adresate, au tot apărut în presa autohtonă, cînd România înregistra succese de etapă, în exterior. * Mai multe cotidiane au remarcat că primarul Iaşiului, Constantin Simirad, a trecut, cu partid cu tot, la PSD. Năzdrăvanul primar, notează ADEVĂRUL, a mulţumit membrilor PSD fiindcă l-au ales primar. Simirad le putea mulţumi pentru multe pesediştilor, dar nu şi pentru funcţia de primar. * Un nou scandal agită lumea politică românească: Dracula Land! E tot ce poate fi mai ridicol în disputele provocate de ideea ca la Sighişoara să fie înfiinţat un parc de distracţii avînd acest nume. Se întinează memoria lui Vlad Ţepeş, ţipă peremiştii. Mai practici, liberalii vor ca parcul de distracţii purtînd acest nume să fie amplasat la Rîşnov. Asta în vreme ce omul de rînd, asaltat de numeroase şi piperate scumpiri, se pregăteşe pentru noile preţuri la biletele pe CFR care vor costa cu 50% mai mult decît în prezent. Pentru cei mai mulţi, spune Marius Niţu în ADEVĂRUL, călătoriile cu trenul, care erau şi aşa evitate, vor deveni inaccesibile. Sau vor duce la generalizarea mersului pe blat, crede Cronicarul. Căci, cum scrie Tia Şerbănescu în breful din CURENTUL: ,,SNCFR ne-a asigurat că astfel se reduc subvenţiile statului, aşa cum se practică în Europa. Comparaţia cu Europa, utilizată de oficiali ori de cîte ori ne dau cîte o veste proastă, rămîne însă pe jos: e greu să găseşti în Europa o ţară unde costul unui bilet de tren (dus-întors) să fie cît o pensie." Dar, ar adăuga Cronicarul e la fel de greu să găseşti în Europa un partid de guvernămînt care să plătească pe banii populaţiei pentru opoziţia populistă, cu promisiuni pe măsură, de pe vremea cînd critica intenţiile reformiste ale fostei puteri.