Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


La Rovine în cîmpii...



Un spiritual, ca de obicei, articol despre fotbal scrie dl Viorel Moţoc în numărul 45 din Academia Caţavencu. Referindu-se la „orezăria” (traducere din engleză), care a fost stadionul Ghencea în timpul meciului Steaua-Loverpool din Cupa UEFA, autorul comentariului îşi aminteşte că istoria noastră a mai cunoscut bătălii în care ne-am atras duşmanii prin niscai mlaştini: la Călugăreni, la Rovine. Să nu uităm Podul Înalt. Şi, de ce nu, Cahul. Se vede că înaintaşii lui Gigi Becali care au organizat pe teren propriu diverse partide, adică Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Ion Vodă cel Cumplit, s-au îngrijit ca ele să se desfăşoare în condiţii care de care mai mlăştinoase. Agili cum îi ştim, românii le-au cam venit de hac duşmanilor, grei de mulţi ce erau, aliindu-şi natura noroioasă a patriei. Şi chiar dacă Gigi Becali n-a scos decît un meci nul, nu înseamnă că noi, contemporanii, am fi mai prejos decît ei, străbunii. Înseamnă doar că perfidul Albion a învăţat ceva din a Turchiei floare scuturată. Aşadar, ne-a învăţat istoria. La asta folosesc victoriile. Ca să ne înveţe străinii la şcoală. Înfrîngerile nu folosesc la nimic, fiindcă nici măcar noi nu le învăţăm la şcoală. Iar meciurile nule, ca şi blaturile, sînt de dată prea recentă ca să ne putem pronunţa asupra utilităţii lor. Vorbeam într-un număr trecut despre o mitocănie românească sosită de peste Prut. În Jurnalul literar (nr. 13-16), dl Radu Negrescu-Şuţu protestează de la Paris contra unei mitocănii româneşti ce ne parvine din Elveţia: un anume Ion Mustaţă o înjură birjăreşte pe Nicoleta Franck. Birjarul este redactorul revistei Românul elveţian de la Geneva. Înjurătura i-a ajuns la cunoştinţă dlui Şuţu prin revista Căminul românesc, tot din diasporă. Cum nu citim decît accidental aceste publicaţii, ne bizuim pe informaţiile dlui Şuţu, care notează simpatiile lui Ion Mustaţă pentru România Mare a lui Vadim. Se pare că din această afinitate electivă provine şi turnura ameninţătoare a mitocăniei româneşti fără frontiere: „Vezi-ţi de bătrîneţile dumitale, Madam’, şi ciocu’ mic, că altfel ne sare ţandăra!” „Remarc folosirea de rigoare a unui plural ambiguu, în scopul înfricoşării...”, observă cu temei dl Şuţu. Oare din gura cui l-am mai auzit? În primul număr (din octombrie) post Antonesei al Timpului ieşean, cineva comentează sub iniţialele C.N.P. Limba de lemn festivă a juriului seudez care acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Bună idee! E plină lumea de esenţe lingvistice lemnoase. Dincolo de vocabular, să notăm în textul oficial de la Stockholm şi stîngismul frapant al unor consideraţii. Să fie oare o întîmplare că Borges sau Llosa, socotiţi de dreapta, au fost (iar Llosa mai este) ocoliţi sistematic de academicienii din nord pe care-i bîntuie de generaţii bune spectrul socialismului? Din acelaşi număr, reţinem un plin de haz interviu acordat dnei Gabriela Gavril de către poetul Emil Brumaru (merită să afli, între altele, citindu-l, la ce sînt buni criticii: de exemplu, pe Cocteau, Brumaru l-a descoperit după ce Negoiţescu i-a comparat poezia cu a lui!). În fine, dl Liviu Antonesei începe, se pare, un serial despre cărţi: cum apar sau dispar şi în ce constă eternitatea lor. Abia aşteptăm urmarea. În Ardealul literar (nr. 2-3) de la Deva, dl Valeriu Bârgău, directorul publicaţiei, propune o rubrică intitulată În apărarea scriitorului român. Ideea în sine nu ne displace. Scriitorul are şi el dreptul la o apărare, dacă nu chiar la un sindicat. Cît priveşte primejdiile de care el se cuvine apărat, aici nu mai sîntem neapărat de acord cu dl Bârgău: cum să-l aperi pe scriitor de critici, fie ei şi nedrepţi? sau de confraţi, fie ei şi invidioşi? sau de jurii, fie ele şi lipsite de criterii? Noi credem că scriitorul trebuie apărat doar de instituţiile statului. Exemplul, din acest număr, al dlui Bârgău este tînărul poet Marius Ianuş. Dl Bârgău sare ca să-l apere de... ei bine, de domnul, domnul... Ion Cozmei, care l-a atacat în revista Font în Front. Nici de dl Cozmei, nici de revista cu pricina (sau o fi carte?) n-a auzit nimeni. Cînd Ianuş a fost dat pe mîna poliţiei pentru nişte versuri care au scandalizat pudoarea unui român de peste Ocean, atunci a fost apărat de confraţi. Dar cum dl Cozmei nu e poliţia, nici o instituţie a statului, de ce să ne obosim să facem scut împotriva inepţiilor sale? Tot din Ardealul literar, cîteva superbe poezii ale lui Ion Stratan.



Dialogul premierului cu pensionarii



Au existat voci în România care au prezis că în Georgia va fi vărsare de sînge după revoluţia de la Tbilisi. Preşedintele Şevardnadze a hotărît să demisioneze, preferînd să lase în urmă o schimbare de catifea. ADEV|RUL s-a ocupat pe larg de acest eveniment care multora dintre noi ne-a amintit de Revoluţia în direct din 1989: “Georgia între «revoluţia de catifea» de la Praga şi evenimentele din decembrie ’89 de la Bucureşti. Şevardnadze scapă cu fuga după ocuparea Parlamentului de către demonstranţi. Preşedinta Parlamentului, proclamată de opoziţie şef ad-interim al statului. Armata a primit ordin să nu intervină. Conducătorul opoziţiei, Saakashvili: “E prea devreme pentru a sărbători victoria”. SUA par a-şi fi luat mîna de pe fostul coarhitect al perestroikăi gorbacioviste”. lUna dintre ştirile interne care ne-au atras atenţia în acelaşi ziar (pe care Cronicarul l-a acuzat din greşeală că s-ar fi lăsat păcălit de interpretarea premierului Năstase privind statutul de economie de piaţă al României!): “Topul comisarilor miliardari din Garda Financiară”. Sînt prezentaţi aici cei mai bogaţi comisari ai acestei gărzi care tot controlându-i pe alţii au strîns averi de miliarde, numai ei ştiu cum. EVENIMENTUL ZILEI anunţă sub titlul “Poet la export. Cobori în Pakistan, Luceafăr blînd. O statuie de 6 metri, din beton armat, reprezentîndu-l pe Eminescu se va înălţa la Islamabad.” Ideea, stimabilă în principiu, e cam scăpată de sub control la dimensiuni. Un Eminescu de şase metri nu prea are nici o noimă, oricît de nemăsurată ar fi admiraţia pe care o poartă poetului ambasadorul român la Islamabad, Emil Ghiţulescu. Liderul PSD Gorj, Nicolae Mischie, debitează periodic enormităţi pe care cotidianele le dau pe prima pagină. Cea mai recentă. “Mischie l-ar fi vrut pe Brâncuşi în PSD”, anunţă ZIUA, ziar potrivit căruia liderul PSD-ului de Gorj

s-ar fi bucurat dacă ar fi putut să fie coleg de partid cu sculptorul. Nici fostul secretar general al guvernului, Şerban Mihăilescu, nu se lasă mai prejos. După ce a fost demis din echipa de la Palatul Victoria, pentru că are probleme de imagine, Şerban Mihăilescu a găsit de cuviinţă să revină în lumina reflectoarelor, cum scrie Ziua: “Miki se întoarce”. Ziarul citat reproduce cîteva dintre panseurile acestuia: “Opoziţia e plină de papagali.” PSD va cîştiga viitoarele alegeri”. Telejurnalul era mai bun. Şerban Mihăilescu a mai spus, într-o conferinţă de presă de la Sibiu de unde au fost culese şi citatele anterioare, că se simte mîndru că trebuie să negocieze cu familia regală. Încă o firmă privatizată prost revine la stat: Republica din Bucureşti. Sau cum scrie ROMANIA LIBER|: “Privatizare la stînga-mprejur!” Ce ar putea urma? Fie că Uzina Republica va fi scoasă din nou la privatizare, fie că va fi declarată falimentară, crede ziarul amintit. Cu această ocazie a fost anulat şi procesul de privatizare al combinatului Oltchim, spune ZIARUL FINANCIAR. Probabil ca nu cumva poliţiştii de la celebra Secţie a 5-a bucureşteană să nu se simtă abandonaţi într-ale infracţionalităţii un comisar de la Poliţia Galaţi, Nicuşor Petre, a fost prins luînd mită şi făcînd trafic de influenţă. Comisarul elibera paşapoarte în regim de urgenţă pentru prostituatele care aveau ca ţintă Italia, scrie Adevărul, care precizează: “Reţeaua de proxeneţi, condusă de transsexualul Lenuţa Mihai, îi dădea poliţistului 200-300 de euro pentru fiecare paşaport”. Şi un fapt divers cu premierul Năstase, la cumpărături în Piaţa Timişoara 700 relatat pe larg de Evenimentul zilei: interpelat de o pensionară care i-a cerut o reţetă pentru a supravieţui cu 2 milioane de lei pensie, premierul i-a cerut acesteia să vină cu propuneri. La invitaţia prim-ministrului să vină cu o soluţie, femeia nu s-a lăsat: “Am o soluţie. Mă primiţi în audienţă şi v-o dau.” De la piaţă, premierul a făcut următoarea haltă la Sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Timişoara unde îl aşteptau căţiva bătrîni la intrare: “Să nu-mi spuneţi că pensiile sînt mici!” le-a luat-o înainte Adrian Năstase.