Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Totuşi iubirea
Emisiunea de luni, de la PRO TV, a lui Adrian Păunescu se tranformă, pe săptămînă ce trece, tot mai mult, în şedinţele cunoscutului cenaclu Totuşi iubirea. Nostalgiile poetului sar în ochi. S-a schimbat regimul politic. Ceauşeştii nu mai sînt. Lumea în care trăim e alta. Doar Păunescu se crede fascinant şi etern. De curînd, după cîte am citit în ziare, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în sala care poartă numele lui Liviu Rebreanu, a avut loc o comemorare literar artistică a lui Mihai Viteazul. Totuşi iubirea este o manifestare numai bună pentru aşa ceva. Aşa că Adrian, Andrei şi Ana-Maria, plus Victor Socaciu nu puteau lipsi. Preţ de o oră şi jumătate, cei trei din urmă, potrivit ziarului Adevărul din 28 noiembrie, "şi-au ridicat în slăvi patria şi mai ales tatăl." Victor Socaciu este şi el, într-un fel, fiul bardului de la Bârca. Alături de ei, în organizarea Primăriei sectorului 2, şi-au declamat totuşi iubirea de Mihai Viteazul, Victor Crăciun, Hajdu Gyozo, Ion Brad, Radu Cârneci şi Vasile Băran. Cîteva ore bune, staţiile trecutului au pus stăpînire pe sala cu pricina din buricul Capitalei. Singurul care a avut umor - fără voie! - a fost Băran, care a spus ce diferenţă ar fi între Mihai Viteazul şi el: domnitorul călărea şapte cai deodată (!) iar el a căzut de pe cal în singura împrejurare în care a încercat să călărească. Aferim!

Calul regimentului
În Timpul ieşean pe octombrie, urmează partea a doua a unui lung şi foarte interesant interviu acordat de Paul Miron lui Dan Lungu. Cine este Paul Miron, cititorii României literare ştiu prea bine, după rubricile susţinute în revista noastră, săptămînă de săptămînă, cîţiva ani, pînă nu demult. Interviul conţine adevărate revelaţii privind biografia, nu foarte liniară, a scriitorului. La 14 ani, în 1941, a fost arestat după un denunţ absurd al directorului Liceului Militar din Iaşi, ca... legionar. Mareşalul Antonescu dăduse dispoziţie ca toate Liceele Militare să devină şcoli de elită şi, după înfrîngerea rebeliunii legionare, toţi cei bănuiţi de legionarism erau tracasaţi. Paul Miron a stat un an şi jumătate în închisoare. Condamnarea a fost de 15 ani. Era o nebunie, dar se întîmpla. Norocul lui a fost că generalul Pichi Vasiliu, ministrul de Interne, şi-a dat seama de eroare şi l-a eliberat. Paul Miron a emigrat imediat, trăind apoi, pînă în ziua de azi, în Germania. E semnificativ că interviul încearcă să răspundă unor informaţii tendenţioase şi aberante din Istoria recent apărută a lui Marian Popa. Paul Miron e primul care pune lucrurile la punct. Sînt sute de erori de informaţie în Istorie. Paul Miron se referă la un moment dat şi la colaborarea la România literară: ,,Am colaborat la RL vreme de patru sau cinci ani fiindcă mi s-a spus că sînt vrednic de această revistă care are un nume foarte bun. Acum am renunţat, înţelegînd că sînt privit ca un cal ieşit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite şi lui să treacă prin faţa publicului, care mai aplaudă din inerţie, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simţit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură, ce poate deveni penibilă în faţa unor scriitori actuali sau de modă". Cronicarul înţelege că limba, la care se referă Paul Miron, este frumoasa lui limbă românească, de care cititorii Ocheanului şi-au putut da singuri seama. Nu înţelege cine a pus-o vreodată în cumpănă cu limba scriitorilor la modă, nici cine ar fi aceştia. Pe deasupra, Cronicarul e nedumerit şi de motivul invocat de Paul Miron cînd a venit vorba despre renunţarea la rubrică: oare cine l-a privit, în România literară sau în România literară cea mare ca pe calul pensionat al regimentului? R.L. s-a simţit onorată de colaborarea lui Paul Miron şi regretă renunţarea. Îl asigură pe autorul Ocheanului că alţii sînt caii regimentului, nicidecum d-sa. Nu e cazul să-şi facă probleme.


Sergiu Nicolaescu peste tot
După scandalul care a aprins toată presa înaintea zilei naţionale, scandal provocat de un parlamentar UDMR şi de un primar din Har-Cov, că ziua de 1 Decembrie va fi una de doliu în judeţele Harghita şi Covasna, situaţia a fost radical limpezită de UDMR. Trebuie subliniat, pentru prestaţia politică a UDMR, formaţiune politică adeseori acuzată de duplicitate şi de extremism, că acest partid şi-a dezavuat parlamentarul, care şi-a pierdut funcţia în partid, şi l-a adus la ordine pe nefericitul primar care a putut da curs unei asemenea idei. * Cronicarul nu vrea să exagereze importanţa acestui gest politic, la drept vorbind normal, dar nu se poate împiedica să nu remarce că în alte partide nu se prea întîlnesc asemenea gesturi. În schimb, graba cu care mass-media autohtonă generalizează orice mişcare provenită din rîndurile UDMR ar trebui să dea de gîndit chiar celor care fac acest lucru. Nu ne putem juca de-a politica şi de-a ştirile bombă, mai ales în ceea ce priveşte relaţia cu minoritatea maghiară şi cu partidul care o reprezintă. UDMR şi-a jucat cartea, în acest scandal, cu o rigoare pe care n-o întîlnim la alte partide. * Din ziarul AZI cotidian apropiat puterii, aflăm că urmează 18 luni de reformă ,,la sînge". Tot în acest ziar citim că bolnavii de inimă operaţi sînt condamnaţi de Casa Asigurărilor de Sănătate. Şi tot în Azi ni se spune că reducerea TVA la alimente ar da bugetul peste cap. Titluri toate normale, doar că apărute în acest ziar ele ne fac să le citim de două ori înainte de a le cita. * Într-un fel de cronică de televiziune a zilei de 1 Decembrie, Tia Şerbănescu scrie în CURENTUL: ,,Pe plan istorico-cinematografc, 1 Decembrie a fost Ziua Naţională a lui Sergiu Nicolaescu. Telecomanda a devenit de prisos: nu exista post de televiziune care să nu difuzeze un film de Sergiu Nicolaescu. Pe un post era Dacii pe altul Mihai Viteazul, pe al treilea Marele război, pe al patrulea Ultima noapte de dragoste. O fi el mare senator şi regizor al PSD, dar chiar aşa? Nici o alternativă? Nici o scăpare? Pînă şi meniul propus de PRO TV, fasole cu ciolan, indica două alimente, nu numai fasole." În ziarele de a doua zi am aflat din partea Primăriei Capitalei că toate pregătirile pentru venirea zăpezii sînt încheiate, încît bucureştenii pot sta liniştiţi. Acest anunţ pare şi el desprins dintr-unul dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu diferenţele de regie de rigoare. Dar revenind la ploaia de filme de Sergiu Nicolaescu pe care o semnalează Tia Şerbănescu, chiar nu se putea fără ele? Dacă tot vorbim de manuale alternative de istorie, subiect faţă de care regizorul senator îşi declară o neînduplecată alergie, poate că am putea încerca şi o alternativă la filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu. * Ce mai face portărelul român, adică executorul judecătoresc? Unul dintre ei, constănţean, a fost arestat pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Asta în timp ce păgubiţii FNI au luat hotărîrea să-şi facă partid politic. Ambele ştiri le-am pescuit din NAŢIONAL, ziar care vrea să ne înveţe şi ,,Cum poate fi recunoscut un criminal" * Mai toate ziarele de la începutul săptămânii trecute au anunţat că Slavomir Gvozdenovici, confratele nostru şi deputat din partea minorităţii sîrbe, s-a răsturnat cu maşina Parlamentului. Dacă n-am şti că deputatul e şi scriitor ne-am fi pus întrebarea cu ce ocazie s-a găsit un parlamentar să transporte o delegaţie de scriitori, conducînd el însuşi maşina Parlamentului. Poliţia, aflăm din ADEVĂRUL, nu i-a găsit circumstanţe atenuante parlamentarului, ci l-a acuzat că nu a adaptat viteza maşinii la condiţiile de trafic. Nu că vrem să-l apărăm pe confratele nostru, dar povestea asta din Codul rutier cu adaptarea vitezei aruncă totdeauna vina în spinarea şoferului, deşi, foarte adesea de vină e drumul cu surprizele sale de care ar trebui să răspundă şi cei care răspund de calitatea şoselelor din România.