Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Caragiale şi Eminescu



În Luceafărul din 19 noiembrie, dl Dan Puric acordă un interviu în care tema principală este, fireşte, situaţia teatrului. Actorul şi regizorul Dan Puric este, fără îndoială, dincolo de calităţile sale profesionale, şi un om inteligent. Aşa că ne miră oarecum unele contraziceri din textul încredinţat Alinei Boboc. Dacă ne luăm după titlu, care este un citat, „în teatrul nostru nu este criză, ci dezastru”, nu ne-am fi aşteptat să citim, chiar în primele rînduri ale interviului, că guvernul nostru a fost atît de conştient de importanţa culturii, încît a acceptat ideea teatrului Passe Partout, condus de dl Puric, ba chiar l-a convins pe directorul Naţionalului bucureştean (lăudat şi el finalmente) să găzduiască sub acoperişul său compania particulară cu pricina. Oare dacă dezastru e, despre ce conştiinţă culturală a guvernanţilor mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Şi spune: „...după gradul de umor al unui popor se măsoară civilizaţia lui.” Splendid! Ca apoi să ne servească un clişeu naţionalist de toată frumuseţea cu un Caragiale care nu ne reprezintă, fiindcă nu ne iubeşte, spre deosebire de Eminescu, în stare a gîndi esenţa noastră ca popor, fiindcă ne iubeşte. Bineînţeles că dna (sau dra) Alina Boboc consemnează imperturbabilă aceste fraze descusute şi trece la întrebări... incomode (parcă aşa e titlul rubricii) precum: „Vi s-a întîmplat vreodată să vă plictisiţi de un spectacol, de un rol?”. Cronicarul mărturiseşte că n-a vrut să afle răspunsul dlui Puric. * Vasile şi Elisaveta Novac scot la Piteşti publicaţia Satul natal, trimestrială, pe o hîrtie foarte bună şi frumos ilustrată. Numărul 6, recent apărut, e mai mult o antologie de texte mai mult sau mai puţin celebre despre sat. Nimic de obiectat, poate doar faptul că orăşenii se simt uşor discriminaţi citind elogiile aduse satului, ca să nu spunem şi că ele ţin de o modă ceva mai veche în literatura noastră şi că sună din ce în ce mai tare a clişeu cultural. De origine rurală (chiar dacă nu neapărat fii de ţărani), mulţi scriitori importanţi din secolul XX au contribuit la răspîndirea clişeului cu pricina. Între ei, Rebreanu, Goga, Blaga, adică ardelenii... * În Academia CaŢavencu, nr. 46, pe prima pagină, o fotografie a lui Adrian Năstase cu următoarea legendă: Topul milionarilor confirmă: Bogăţia s-a născut la stat. Urechea noastră ne face instantaneu legătura cu unul dintre scriitorii menţionaţi mai sus şi care credea că veşnicia s-a născut la sat. Se mai schimbă şi clişeele. * „Bogată ţară, cinste cui te mulge!”, scrie dl I.T. Morar în finalul comentariului său din Academia Caţavencu la topul milionarilor publicat recent în revista Capital. * Dl Cornel Ivanciuc pune punctul pe i (tot în A. C.) în problema responsabilităţilor legate de uciderea lui Gh. Ursu. Toţi călăii scriitorului au supravieţuit regimului căruia victima nu i-a supravieţuit. Şi au rămas în „sistem”. Conservaţi inclusiv de directorul SRI numit de Emil Constantinescu. Au avansat în grad. Fără să mai fie (după un scurt episod de acum cîţiva ani) întrebaţi de sănătate. Ceea ce poate însemna că se simt bine-merci. * În numărul trecut al revistei, un cititor ne întreba de ce nu se face o selecţie atunci cînd, la televiziune, sînt chemaţi să modereze emisiuni persoane agramate şi aculturale. Răsfoind zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiţi decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii şi (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu ştiu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeaşi ordine de idei, Cronicarul n-are idee cine traduce filmele de pe Discovery sau Animal Planet. Dar a remarcat că traducerile sînt adesea aproximative ori chiar greşite, calchiind primitiv expresii englezeşti (care au echivalente consacrate în româneşte), ceea ce le face să pară fără sens. Culmea ridicolului l-a atins traducerea numelui unei faimoase nave germane de război. Traducătorul (sau traducătoarea) n-auzise, vădit, de Otto von Bismark şi s-a simţit obligat să ne dea o versiune românească. Acum, nu mă întrebaţi de ce tocmai: Oxigen. * Evenimentul zilei din 21 noiembrie divulgă numele celui de-al doilea informator din dosarul Blaga-Bugnariu. Primul a fost profesorul de filosofie marxistă Pavel Apostol, azi decedat. Al doilea este pictorul Raoul Şorban din Cluj. Chestionat de redactorii ziarului, pictorul (în vîrstă de 91 de ani) neagă. Dar CNSAS confirmă că el este Dragomir din dosarul pus la dispoziţie dnei Dorli Blaga, fiica marelui poet.



Fără Europa Liberă



Premierul Năstase, preluat de Mediafax, a declarat că presa i-a decupat cu rea voinţă afirmaţia referitoare la mărimea pensiilor, făcută la Timişoara. Premierul a precizat că la întîlnirea cu pensionarii din Timişoara ar fi spus „Să nu-mi spuneţi să pensiile sînt mici fiindcă ştiu.” Ceea ce sună cu totul altfel decît invitaţia cinică: „Să nu-mi spuneţi că pensiile sînt mici!” despre care dl Năstase se plînge că i-ar fi fost atribuită cu rea intenţie. Poate că aşa o fi, totuşi nu ne putem decît minuna că atîtea ziare l-au citat trunchiat pe premier. * Nici n-am apucat să deplîngem bine situaţia de la secţia română a postului de redio BBC că am aflat o ştire şi mai proastă. Europa Liberă îşi încetează de la 31 decembrie curent emisiunile pentru România şi pentru celelalte şase ţări invitate să adere la NATO. Ziarul care a prins acestă ştire înainte ca ea să devină oficială a fost ZIUA care a pus-o pe prima pagină. Ziarul condus de Sorin Roşca Stănescu reaminteşte de rolul pe care l-a avut Europa Liberă în perioada Războiului Rece, dar şi de faptul că după 1989, acest post de radio şi-a informat corect ascultătorii, la distanţă de presiunile politice şi economice care se exercită cu succes asupra mediilor de informare din ţară. Într-un sondaj de opinie pe Internet, realizat ad-hoc, peste 70% dintre repondenţi au fost de părere că Europa Liberă trebuia să emită în continuare spre România. Iar dintr-un sondaj de opinie realizat în acest an de IMAS reiese că Europa Liberă a înregistrat în acest an o creştere de audienţă cu 3%, ajungînd la peste opt procente, cu tendinţă de creştere în continuare. Şi asta în condiţiile în care numai în Bucureşti există în afară de Radio România cîteva zeci de alte posturi de radio. Cu siguranţă însă că ştirea aceasta îi va bucura pe corupţii din România şi că îi va însenina pe baronii din PSD, precum şi pe cei deprinşi să dea telefoane pentru a li se face imagine convenabilă, recurgînd la şantaj în acest scop. Cronicarul speră să se înşele, dar după ce Europa Liberă va dispărea pentru români, va dispărea unul dintre cele mai importante obstacole în calea manipulării şi a dezinformării pe care se puteau bizui şi ziariştii independenţi, nu numai ascultătorii acestui post de radio. Iar asta înaintea unui an electoral dintre cei mai dificili pentru istoria post-decembristă a României. Păcat, mare păcat!