Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Scrisorile lui Dinu Pillat

În revista 22 nr. 50 pe 2001 (de acum, Cronicarul trebuie să menţioneze, o vreme şi anul, spre a nu da naştere la confuzii), cîteva scrisori ale lui Dinu Pillat (din anii '47, '48, '49, '52 şi '57), fiul poetului, eseist şi prozator el însuşi, comunicate de Monica Pillat. Destinatarul este (cu o excepţie) Pia, sora lui Dinu Pillat, căsătorită mai întîi cu Mihai Fărcăşanu, şeful Tineretului liberal, cunoscut ca autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleaşi, semnat M. Vilara, împreună cu care a emigrat în 1946, şi recăsătorită cu medicul englez Anthony Edwards. Scrisorile trec (cum pot) graniţa, lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple şi emoţionante, viaţa cotidiană în România pe cale să devină comunistă, sau mai bine zis Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou bilanţ de lichidări pentru unii sau alţii, dacă nu într-un sens pentru toţi deopotrivă. Tot ce denunţaţi la radio (Vocea Americii, unde Pia şi soţul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate comentariile şi toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece şi se desăvîrşeşte implacabil, adesea iremediabil, zi de zi sub privirile noastre" (Scrisoarea datează din 1948). Pillat solicită medicamente şi se plînge de multele neajunsuri: izgonirea din casă, arestarea unora dintre membrii familiei şi cunoscuţi, greutatea de a-şi găsi o slujbă (a fost pontator la o Cooperativă, după ce a părăsit catedra, odată cu G. Călinescu, de la facultate, apoi l-a urmat pe acelaşi G.C. la Institutul de Istorie Literară), predarea manuscriselor (nici azi recuperate de la fosta securitate) şi degradarea relaţiilor umane, într-un regim în care Polonius s-a generalizat şi toţi îi pîndesc pe toţi. Teribil document!

Richard Rorty la ,,Steaua"

Revista clujeană, în întîrziere cu cîteva luni, publică în numărul 7-8 din 2001 textul unei Mese rotunde consacrate filosofului american Richard Rorty, aflat în Cluj, intitulată Declinul adevărului redemptiv şi apariţia unei culturi literare, la care participă Liviu Cotrău, Andrei Marga, Mircea Borcilă, Virgil Stancu, Matei Călinescu (şi el Visiting Professor la Universitate), Marius Jucan, Corin Braga şi Berszán István. Textul nu e însoţit de informaţiile necesare situării lui, nici datat. Nici filosoful nu e prezentat, cum se obişnuieşte, într-o casetă redacţională. Am avut chiar pînă la un punct, impresia că masa rotundă este fără prezenţa lui. Singurele date cît de cît precise ni le oferă Liviu Cotrău, în introducere, dar fiind vorba de Rorty ca despre o mare personalitate etc., nu-ţi dai seama că acele cuvinte au fost spuse cu el de faţă. Să trecem! Masa rotundă este substanţială şi contestatul Rorty (şi de filozofi, fiindcă îi preferă pe scriitori ca Milan Kundera şi Dickens, dar şi de criticii literari, pentru că refuză hermeneutica - ,,o metodă ce nu va servi la nimic bun" -) are prilejul de a veni, aşa zicînd live, cu nuanţe, precizări, noutăţi.


Circuitul apei în natură

Sub acest titlu, Marta Petreu lansează în Apostroful din noiembrie 2001 un adevărat S. O. S. După ce enumeră asociaţiile străine (Soros, Fund for Central and East European Book Projects) care au sprijinit revista din Cluj, redactorul ei şef scrie: ,,În acest an 2001 pe care-l sfîrşim cu greu, noi, la Apostrof, am făcut peste 50 de cereri de sponsorizare şi de proiecte de finanţare adresate către instituţii şi întreprinderi din ţară. La cele mai multe, cam 90% din ele, n-am primit nici un răspuns; celelalte ne-au fost refuzate scurt. Doar două dintre proiectele noastre au fost acceptate." Acestea sunt cele adresate M.C.C., care a aprobat o sumă de 6 666 666 lei pe număr şi... A doua aprobare vine, de fapt, din afară. Dna Petreu, probabil din patriotism, a pus-o tot în contul intern. E vorba de aceeaşi olandeză Fundaţie de la care Apostrof a primit cam aceeaşi sumă ca aceea de la Ministerul Culturii şi Cultelor, cu singura deosebire că banii vin înainte şi nu după apariţia numărului ca cei de la MCC. România literară suportă în acelaşi fel tranziţia spre economia de piaţă şi compătimeşte cu Apostrof, cum se poate vedea din interviul directorului revistei din chiar numărul de faţă. Acest număr (ne respectăm obligaţia) nu va fi, sperăm, şi ultimul. Din ianuarie, din a doua săptămînă, ca de obicei, vom fi prezenţi la apel, poate într-o nouă tipografie şi cu sprijinul colegial al unui cotidian central, aşa că nu mai rămîne Cronicarului decît să spună Sărbători fericite şi La Mulţi Ani! Tuturor celor care, în vremi de restrişte, ar suferi dacă n-am mai fi, cu alte cuvinte, cititorilor noştri.


Scandalurile anului

Care au fost în acest an marile scandaluri de presă şi marile campanii ale ziarelor? La începutul anului, mare parte dintre cotidiane dau publicităţii declaraţiile de la Focşani ale preşedintelui Iliescu. Acuzat că a adoptat o atitudine ostilă faţă de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Mondială, preşedintele Iliescu face ulterior declaraţii nete că România nu-şi poate permite să renunţe la colaborarea cu aceste două instituţii financiare internaţionale. Numirea lui Ristea Priboi în fruntea Comisiei parlamentare de control a Serviciului de Informaţii Externe stîrneşte un adevărat cutremur în presă. Ristea Priboi devine un caz din ce în ce mai greu de apărat, pe măsură ce ziarele îl iau în colimator ca fost reprezentant al antioccidentalismului ceauşist. Scandalul ia sfîrşit odată cu demisia lui Ristea Priboi din fruntea acestei comisii parlamentare. Cotroceniul "răsuflă" intenţia de reconciliere cu Regele Mihai I - se stîrneşte o adevărată furtună în presă. Speculaţii, opinii pro şi contra, sînt convocaţi analiştii politici pînă cînd e dată publicităţii scrisoarea preşedintelui Iliescu către Regele Mihai. Subiectul va provoca în continuare speculaţii pînă la prima apariţie publică a regelui alături de preşedintele Ion Iliescu. Un alt scandal avea să se dezlănţuie în presă după ce avocaţii Casei Regale aveau să facă publice lista cererilor de retrocedare. Sînt reactivate sentimente antimonarhice în anumite cotidiane, în vreme ce în altele aceste cereri de retrocedare sînt privite ca un drept firesc al Regelui. Scandalul va scădea în intensitate numai după ce partidul de guvernămînt va turna apă rece pe aprinsele indignări ale anumitor ziare. Pe trei sferturi uitat se încheie faimosul scandal Costea în afacerea sa cu PDSR-ul. Costea pierde şi odată cu înfrîngerea lui iese din atenţia presei şi scandalul care i-a purtat numele. Presa publică tot mai multe dovezi, cu imagini aferente, despre averile unor poliţişti de toate gradele, averi inexplicabile luînd ca bază de calcul salariul acestor poliţişti, indiferent de gradul lor. Ministerul de Interne se hotărăşte să pornească o anchetă şi anunţă că nu va ierta pe nimeni. Rezultatul anchetei e că doi, trei poliţişti au fost găsiţi vinovaţi, dintr-un total de cîteva mii de bănuiţi. Presa acuză Internele că nu şi-au făcut bine datoria, dar tot presa începe să dezvăluie că şi vameşii au probleme cu averile lor. În pofida probelor produse în ziare, nici vameşii nu au mare lucru de suferit. Premierul Năstase e acuzat, de o anumită parte a presei, a se vedea ROMâNIA LIBERĂ, că are proprietăţi imobiliare la care nu l-ar îndreptăţi veniturile. Scandalul se dezumflă treptat, într-un fel de noncombat reciproc. Premierul renunţă să mai răspundă atacurilor ziarului, iar ziarul renunţă să-l mai atace pe premier. Se zvoneşte că puterea ar pune la cale eliberarea lui Miron Cozma - zvon gestionat se pare de avocatul Antonie Iorgovan. Toată presa care contează sare în sus. Preşedintele Iliescu e atacat dur şi la fel de dur sînt supuşi atacurilor preventive ale presei toţi cei care ar putea să ajute la eliberarea lui Miron Cozma din puşcărie. "Luceafărul huilei" nu numai că rămîne în puşcărie, dar va ajunge să divorţeze, de acolo, şi de cea de-a doua nevastă, care a pozat în Play-boy, în timp ce Miron Cozma cînta în corul deţinuţilor din închisoare. Fracturarea PNTCD a ţinut şi ea prima pagină a ziarelor, cu detalii de culise şi cu ştiri de scandal repetate, în perioada în care nu se ştia unde se află PNŢCD-ul. Privatizarea Romtelecom cercetată în răspăr, cu audieri, a ţinut şi ea capul de afiş cîteva săptămîni, după care nu s-a mai întîmplat nimic. Un scandal cu reizbucniri periodice a fost cel al legitimaţiilor de maghiar, urmat de cel al judeţelor Harghita şi Covasna, două scandaluri pe al căror fundal relaţia dintre PSD şi UDMR merge tîrîş, grăpiş înainte.