Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


De la Cernăuţi

Din Bucovina ne soseşte numărul 3-4, octombrie-noiembrie, al revistei SEPTENTRION LITERAR, consacrat în bună parte poetului Arcadie Suceveanu, care a împlinit 50 de ani. Născut în 1952 la Şirokaia Poliana (Poiana Mare, cum s-ar zice), astăzi Suceveni, din regiunea Cernăuţi, poetul a debutat, foarte tînăr, în 1968, în Zorile Bucovinei şi a publicat, începînd din 1979, un număr considerabil de volume. Primul, Mă cheamă cuvintele, cel mai recent Cavalerul Înzadar. Parabole oculte, o antologie cuprinzătoare. Îi urăm şi noi lui Arcadie Suceveanu la mulţi ani. În acelaşi număr, un autograf al lui Radu Petrescu şi o prezentare a Universităţii din Cernăuţi din perioada interbelică. Theodor Herodot calcă pe terenul minat al "cuvintelor neaoşe", socotind că metoda lingvisticii comparate ne-a "răpit" cîteva mii de cuvinte atribuindu-le greşit unor limbi romanice. La origine ar fi o limbă a rumanilor (sic!) din care multe cuvinte au trecut la pelasgi, traci sau daci. O amplă "revistă a revistelor" se referă şi la România literară, semnalînd procesul de întinerire a condeielor critice. " MEMORIA (nr. 3-4) publică un foarte cunoscut şi actual text din Caragiale: Cum am devenit revoluţionar şi om politic. Ştiţi dv. care: acela cu flăcăul Niţă plecat să cumpere cărbuni şi nimerit în plină revoluţie. Îl reciteam şi mă gîndeam la noua lege (plină de favoruri) solicitată de revoluţionarii din decembrie '89. Noroc cu dl Iliescu. A înţeles că unii dintre ei au făcut exact ca Niţă din schiţă: au aruncat cu cărbuni în jandarmi, luaţi de valul protestului popular, fără să-şi dea prea bine seama ce se petrece. Şi le-a mai retezat din pretenţii. " Tot în Memoria, o amintire oarecum ciudată a dlui Sergiu Grossu, intitulată Din cauza lui Arghezi. "Fost şi actual admirator al poeziei sale", dl Grossu afirmă că a "avut mult de suferit din cauza lui", adică a lui Arghezi. Recunosc că, înainte de a afla despre ce e vorba, m-am speriat: n-o fi fost şi Arghezi denunţător ca atîţia alţi confraţi. Din fericire, nu dl Grossu a făcut închisoare pentru un pamflet anti-Arghezi scris în 1959 ca urmare a supărării pe care i-a pricinuit-o republicarea a doi psalmi arghezieni în revista Luceafărul. Lasă că nu înţeleg prea bine "scîrba şi revolta" de care dl Grossu s-a lăsat cuprins (în definitiv, republicarea lui Arghezi cu poezie religioasă era un fapt pozitiv), dar înţeleg şi mai puţin de ce ar fi vinovat marele poet de anii petrecuţi în închisoare de dl Grossu, căruia manuscrisul pamfletului i-a fost găsit, cu ocazia unei descinderi a Securităţii, în buzunarul hainei. " Un extraordinar fragment de roman autobiografic al lui Vladimir Bukovski completează acest număr al revistei Memoria, interesant şi bogat, ca totdeauna, în documente zguduitoare.  O replică lipsită de o elementară cuviinţă dă dl Michael Shafir în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 146) cronicii semnate în revista 22 de dl Mircea Iorgulescu la cartea Întîlniri la Ierusalim. Dl Shafir insinuează că există martori care cunosc felul în care dl I. se exprima acum cîţiva ani la adresa dnei Monica Lovinescu. Îl ameniţă apoi pe dl I. că va divulga împrejurările în care s-a desfăcut colegialitatea lor la "Europa liberă". Încheierea micului denunţ (sau, mai bine zis, sugestii de denunţ) este, moral, lamentabilă: "...Cred că Mircea este prea bătrîn pentru a se (re)întoarce pe băncile şcolilor, aşa că îl las cu indiferenţă să-şi apere atît sărăcia (autoindusă), cît şi neamul [...]". Pentru Cronicar e limpede că vînatul de antisemiţi cu care se ocupă exclusiv dl Shafir de la o vreme începe să semene a rasism invers.


Anticipatele şi medaliatele

Nici după summit-ul de la Copenhaga al Uniunii Europene unde România s-a ales cu promisiunea că ar putea deveni membră a U.E. în 2007, dacă îşi va face conştiincios lecţiile, preşedintele Iliescu nu s-a lăsat convins de argumentaţia premierului Năstase că trebuie organizate alegeri anticipate. Din ce în ce mai iritat de insistenţa urmaşului său la conducerea PSD, Ion Iliescu îi dă lecţii de politică la scenă deschisă, preluate de ziarele centrale in corpore. Preşedintele Iliescu a declarat fără echivoc că alegerile anticipate sînt o temă secundară, înainte de întîlnirea sa cu ceea ce ar fi trebuit să fie o delegaţie a PSD, pe tema alegerilor anticipate. Delegaţia s-a restrîns la un singur om, Adrian Năstase, în aceeaşi zi. Iar mult-încercatul în explicaţii Cosmin Guşă "a lămurit" presa că restrîngerea delegaţiei la un singur om e o dovadă de încredere a partidului în preşedintele său. Încredere, încredere, dar, dacă premierul ar fi ştiut că se poate aştepta la măcar o discuţie constructivă pe tema alegerilor anticipate, n-ar mai fi luat cu el niscaiva Cucuzei ai PSD, să povestească în partid, după aceea, cum s-a lăsat convins şeful statului, fie şi pe ici pe colo, de argumentele lui Năstase? Prevenit de la Cotroceni să nu se aştepte la nimic bun în privinţa atitudinii lui Ion Iliescu faţă de ideea anticipatelor, Adrian Năstase a preferat să se ducă de unul singur la întîlnirea cu Iliescu, pentru a fi scutit astfel de neplăcerea ca lecţia pe care i-a servit-o şeful statului să nu fie auzită şi de alte urechi din PSD. Evident însă că restrîngerea delegaţiei PSD la persoana premierului Năstase nu s-a putut face fără acordul preşedintelui Iliescu. Acesta a preferat o discuţie între patru ochi cu Adrian Năstase, pentru a nu-i submina inutil poziţia în partid, dar pentru a-l avertiza, totodată, că, la o adică, poate face oricînd acest lucru.  După ce Ristea Priboi l-a dat în judecată pe istoricul Marius Oprea deoarece acesta l-a acuzat pe Priboi că a făcut poliţie politică pe vremea lui Ceauşescu, celebrul disident rus Vladimir Bukovski a declarat că doreşte să fie audiat ca martor al apărării, iar istoricii din lumea largă care se ocupă de studiul totalitarismului în fostele ţări comuniste au anunţat că se vor ocupa de strîngerea de fonduri pentru a plăti asistenţă juridică celor cărora li se intentează asemenea procese. Din păcate - şi nu e prima oară - societatea civilă din România îşi declară oral solidaritatea cu un Marius Oprea, dar nu organizează şi o strîngere de fonduri, fie şi simbolic, pentru a-l ajuta pe un Marius Oprea să facă faţă financiar unui proces de hărţuire, cum este cel pe care i l-a intentat Ristea Priboi.  Deşi ADEVĂRUL e revoltat că foste trei gimnaste olimpice ale României şi-au permis să facă un film "pentru adulţi" în Japonia, difuzat de un post de televiziune prin cablu din ţara samurailor şi, deşi Federaţia japoneză de gimnastică cere excluderea României de la turneul de la Yokohama, din acelaşi motiv, Cronicarul nu prea înţelege cum devine legătura între nişte fete care au fost gimnaste şi actuala echipă de gimnastică feminină a României. A spune că Lavinia Miloşovici e "o ruşine pentru gimnastică", aşa cum afirmă Federaţia japoneză de specialitate, s-ar fi potrivit dacă Lavinia Miloşovici ar fi acceptat să facă acest film pe vremea cînd reprezenta România ca gimnastă. Şi era gimnastă de performanţă. După aceea însă Lavinia Miloşovici e o persoană liberă de contract şi de constrîngeri care poate dispune aşa cum doreşte de persoana sa. Dacă trăim într-o lume liberă, atunci ea să fie liberă pentru toţi. Dacă, de asemenea, cele trei foste gimnaste au contrariat federaţia japoneză de gimnastică, făcînd un film sexy în Japonia, problema nu e a lor, ci a federaţiei cu pricina care nu ştie cît o ţine plapuma. Japonezii pot interzice tot ce vor gimnastelor lor, dacă sînt în stare, dar nu pot interzice unor foste gimnaste din România să facă filme sexy în Japonia şi în nici un caz nu-şi pot permite să declare că aceste fete sînt o ruşine pentru gimnastică. Dacă ar fi fost strîmbe sau malformate, atunci da! Dar cînd nişte fete atrăgătoare care au fost gimnaste devin protagonistele unui film sexy, ele sînt argumente vii că, după încheierea carierei sportive, gimnastele pot fi şi femei atrăgătoare, nu numai nişte automate de cîştigat medalii ieşite din uz.