Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar

Camus revine



Un eseu excepţional despre romanul Ciuma de Albert Camus a publicat Tony Judt în The Guardian din 17 noiembrie trecut. În traducerea lui Mircea Mihăieş, eseul a apărut în Orizontul din decembrie. Ciuma a fost scris cînd autorul abia trecuse de 30 de ani. Documentarea pentru roman i-a luat cîţiva ani buni. Au venit războiul şi rezistenţa. Camus şi-a întrerupt lucrul la carte. Care s-a tipărit totuşi în 1947. Succesul a fost împărţit: bine primit de cititori, romanul a fost întîmpinat cu multe obiecţii de către critici. Principalul reproş: caracterul nepolitic, natural al dezastrului cu care locuitorii Oranului se confruntă. Astăzi. Tony Judt găseşte că acesta este principalul merit al unui roman care aspiră la universalitate. După 11 septembrie, îl citim altfel spune autorul eseului. 'Nu cu fascismul voia Camus să se răfuiască ' scrie Judt ' o ţintă uşoară, la urma urmelor, în 1947, ci cu dogma, cu conformismul, delăsarea sau laşitatea în toate formele de manifestare publică'. A doua obiecţie ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului şi a judecăţilor. Ca şi în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii şi lipsei de rezistenţă a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci şi cinci de ani.





Secolul 21 şi Nietzsche



Un sextuplu număr pe ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicaţie: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt editorial al directorului publicaţiei ne informează cu privire la necesara metamorfoză din titlu, dar şi cu continuităţile inevitabile. Numărul cu pricina este consacrat lui Nietzsche. Patru sute de pagini excepţionale evocă, într-un fel ori altul, personalitatea şi moştenirea filosofului german din secolul XIX care a influenţat într-o mare măsură gîndirea secolului XX. La originea numărului de revistă a stat Colocviul internaţional Nietzsche, precursor al secolului XX, organizat la Goethe Institut în zilele de 24 şi 25 noiembrie 2000, aşadar cu un an în urmă, sub preşedinţia lui Gianni Vattimo. Comunicările, mesele rotunde şi intervenţiile la discuţii formează substanţa numărului. Dar nu numai atît: sînt cuprinse în el texte (inedite la noi) ale filosofului sau comentarii de mult celebre asupra operei lui (ştiute pînă azi doar specialiştilor). Remarcăm dintre texte cîteva poezii de tinereţe, superb traduse de Şt. Aug. Doinaş sau scrisorile către Malwida von Meyersburg din 1888, explicînd ruptura de Wagner, traduse de Şt. Popa (alias Doinaş). Dintre comentarii: Metafizica lui N. de Martin Heidegger, N. şi marea politică de Karl Jaspers ori Gîndirea nomadă de Gil Deleuze. Traduceri de Şt. Aug. Doinaş, Ana-Stanca Tăbăraşi şi Dan Petrescu. Sigur, partea cea mai vie a numărului o reprezintă reluarea lucrărilor colocviului, dominat de inteligenţa sclipitoare a filosofului italian Gianni Vattimo, la care au participat, alături de directorul Institutului Goethe şi respectiv, al revistei Secolul 21, profesorul belgrădean Mihailo Djurici, profesoara bulgară Emilia Mineva, Haralambi Pancidis, care predă, tot la Sofia, istoria filosofiei şi l-a tradus în bulgară pe Aristotel, Mircea Flonta, care nu mai trebuie prezentat, Bernhard Irrgang, filosof şi teolog german, profesorul de filosofie, specialist în Nietzsche, de la Universităţile din Magdeburg şi Jena, Stephan Günzel, Daniel Barbu, Al. Zub, I.B. Lefter, M. Şora (ultimii, atraşi de Problema confiscării politice a lui N.), Radu Bogdan, Ion Ianoşi ş.a. Cu texte despre N., îi găsim pe I. P. Culianu, N. Breban, C. Zaharia, Sorin Alexandrescu, Andrei Marga, Mihaela Anghelescu Irimia etc. Nu putem nici măcar enumera contribuţiile la acest remarcabil număr inaugural al revistei Secolul 21, care devine bibliografic obligatoriu pentru toţi studioşii operei lui Nietzsche.





Eroizarea pe Internet



Scandalul SOV Invest s-a întins în toată presa cotidiană, după ce luni în şir, ROMÂNIA LIBERĂ a publicat un adevărat foileton despre afacerile cunoscute şi necunoscute ale lui Sorin Ovidiu Vîntu. Printre ziarele care trag din toate poziţiile asupra controversatului om de afaceri se numără CURENTUL. Această publicaţie a fost înfiinţată de Sorin Ovidiu Vîntu, iar ulterior a fost cumpărată de actualul lui adversar, Mihai Iacob, care o foloseşte ca mitralieră împotriva fondatorului ei. Un spectacol trist, cu ziarişti care trag la ordin în ţintele ordonate de patron. Cronicarul nu susţine că fostul propietar al Curentului ar fi o victimă a presei, dar maniera în care acest ziar se năpusteşte asupra lui n-are nici o legătură cu ideea de obiectivitate şi de imparţialitate. Cornel Nistorescu remarcă acest lucru în comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI: "Ziarul Curentul şi grupul Monitorul au devenit principalele arme de atac ale unui adversar cu care (Vîntu) începuse să facă afaceri." Dar cum observă tot Nistorescu despre acelaşi Vîntu: "Toate încercările sale de a se înconjura de personalităţi s-au încheiat cu coagularea unei armate de adversari." * Fără a sări în apărarea patronului firmei Gelsor, Cristian Tudor Popescu e de părere în ADEVĂRUL că acesta e produsul politicii de privatizare de la începutul anilor '90, cu faimoasele certificate şi cupoane din care n-au avut de cîştigat, scrie redactorul-şef al Adevărului, decît SIF-urile, Vîntu şi funcţionarii FPS. Şi Cristian Tudor Popescu remarcă faptul că acest personaj a împărţit bani în stînga şi în dreapta: "unor inşi de notorietate care nu vor putea fi acuzaţi de vreo ilegalitate. Li s-a dat, au luat". Cu acest prilej, editorialistul îşi aminteşte că "Nicolae Văcăroiu, de cîte ori a fost întrebat în legătură cu contractul semnat pe 700.000 de dolari cu Vîntu, n-a făcut decît să rînjească destins şi să afirme social-democrat că o maimuţă contabilă ca el valorează mai mult de 700.000 de do-lari. Toţi cei mînjiţi de Vîntu, cică economişti, finanţişti, social-democraţi declară că li se pare firesc să primească sume enorme, conforme cu valoarea lor (...) Nici unul, economişti, finanţişti, social-democraţi... nu-şi pune întrebarea crucială pentru orice factor public de decizie şi influenţă, într-o ţară cu economie şi politică sănătoase: de unde vin banii?" Întrebarea lui Cristian Tudor Popescu are, nici vorbă, rostul ei, în măsura în care treptat afacerile lui Vîntu au început să miroasă a trafic de influenţă, iar finalul unora dintre ele i-a nenorocit pe mulţi. Altfel însă răspunsul e foarte simplu: de la un om de afaceri particular care îşi cheltuieşte banii cum crede el de cuviinţă. * La început de an înregistrăm o victorie a presei - preşedintele Iliescu - aflînd din ziare că a graţiat pe cine nu era cazul, adică pe un fost comisar al Gărzii Financiare, George Tănase, băgat în puşcărie pentru mită şi cerere de taxă de protecţie, a anulat decretul de graţiere din motive umanitare, lăsîndu-l pe George Tănase să-şi ispăşească pedeapsa pînă la capăt. Cronicarul speră că nefericitul graţiat şi apoi dizgraţiat la un interval de cîteva zile stă bine cu inima şi cu nervii şi că a aflat că am intrat în anul Caragiale. * După ce Leonard Doroftei a cîştigat titlul de campion mondial la box profesionist, categoria semiuşoară, ZIUA a adresat o întrebare bizară cititorilor săi pe Internet: "Este Doroftei un erou al României?" 68,38% dintre internetişti au răspuns da. Doroftei merită felicitări pentru victoria sa, dar să nu ne jucăm cu vorbele. Doroftei e un boxer român care a ales Canada pentru a-şi vedea de cariera lui de profesionist. Aşadar nu şi-a cîştigat titlul reprezentînd România, ci mergînd, pe pumnul său, în Canada. Dar chiar dacă ar fi reprezentat România, aşa se ajunge erou în ţara asta - dînd şi încasînd pumni? După opinia Cronicarului, titlul de erou al României nu trebuie confundat cu decoraţia de Erou al Mucii Socialiste, din anii ceauşismului. Eroi ai României sînt sau ar trebui să fie cei care îşi riscă sau îşi pierd viaţa pentru comunitatea din care fac parte în România. Sau cei care ajută la propăşirea României. Doroftei nu face parte din aceste două categorii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara