Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Linşaj intelectual

Observatorul cultural este un client obişnuit al Cronicarului, care s-a referit la multe apariţii interesante din paginile lui, semnalîndu-le ori comentîndu-le cu o simpatie făţişă. Grupajul de articole din nr. 102 (continuat în nr. 103, cînd acest text se afla sub tipar) însă care pune în discuţie cartea lui H.-R. Patapievici Omul recent e de natură să trezească reprobarea cea mai netă. Primul lucru care ne-a venit în minte citind articolele cu pricina au fost acele campanii de tristă amintire purtate în presa comunistă de pe vremuri care ţinteau la compromiterea unor autori sau opere. Nu spunem că este la mijloc cineva care a orchestrat Opiniile din Observator. Dar reaua voinţă este aşa de vădită, încă din introducerea redacţională, şi părerile atît de tendenţioase, încît am rămas perplecşi. Am atrage atenţia colegilor noştri că n-are nici o relevanţă într-o asemenea dezbatere faptul că Omul recent a fost premiată în timp record de Cuvîntul sau faptul că, în schimb, au tăcut publicaţii care l-ar fi întîmpinat altă dată sărbătoreşte pe autor. Ce sugestie nepotrivită, apoi, să spui că în mediile intelectuale circulă opinii din cele mai negative despre carte! Dirijarea discuţiei, iat-o, din capul locului, aşa că articolul care o deschide, al directorului revistei, aproape că nu ne mai miră. Nu stă în intenţia Cronicarului să ridice probleme de fond legate de Omul recent. România literară va găzdui ea însăşi o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a şocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărţii şi, mai ales, a autorului. O stranie presupoziţie traversează textele şi anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obişnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" şi diagnosticîndu-l ca atare. O repetă dl Valentin Protopescu în chip de-a dreptul grobian: H.R.P. ar fi rodul unei deşănţate mediatizări din partea unor actuali directori de conştiinţă de pe scena culturală românească, "în fapt bieţi cimpanzei mediatici rătăciţi pe o scenă dezolant de goală şi luaţi de marele public drept ceea ce nu sunt, tocmai din cauza cumplitului vid de personalităţi reale..." Înainte de a-şi şterge caşul de la gură, dl Protopescu face procese de intenţie lui Cioran (într-un articol anterior) sau dă cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoţat bine. A doua presupoziţie, la fel de urîtă, se citeşte printre rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu şi Gabriel Andreescu. Acesta din urmă, specializat de la o vreme în afirmaţii şi insinuări calomnioase, nu merită ni cet excčs d'honneur, ni cette indignité. E pur şi simplu odios şi ar trebui lăsat să-şi consume de unul singur veninul. Dl Miroiu e, cel puţin, clar în privinţa corectitudinii politice pe care Observatorul ar promova-o contra lui H.R.P. şi a altora, o political correctness carpato-danubiană, care bîntuie şi subconştientul altora, precum dl Sorin Antohi (vezi cartea de interviuri cu dl Adrian Marino sau alte contribuţii mai recente). "Filosofia" dlui Miroiu este simplă şi transparentă: "spiritul creativ", "cu scaun la cap", fie şi interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernităţii" nu ar fi altceva decît "exclamaţia, extazul ori credinţa" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producţie intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase şi dispreţuieşte eseistica artiştilor care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăşi!) Filosofii adevăraţi, ei, au tăcut. Nu era o idee rea ca dl Miroiu să fi procedat ca un filosof adevărat. S-ar fi compromis mai puţin cu acuzaţia, bunăoară, de "aberantă" adusă criticii pe care H.R.P. o face votului universal capabil a produce şi pogromuri. "Există limite ale votului, date de existenţa drepturilor individuale", ne învaţă dl Miroiu. Să zicem şi noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl Miroiu a uitat că şi Hitler, şi Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al unor cetăţeni liberi. Să trecem! Fineţurile kantiene ale polemicii dlui Miroiu cu Omul recent pot rămîne neconsemnate. Observatorul introduce în presa serioasă românească o modă periculoasă: linşajul intelectual. Deplorăm iniţiativa colegilor noştri şi sperăm să n-aibă urmare.



Cînd te cheamă Garcea ca poliţist

Privatizarea Combinatului Sidex îi dă bătaie de cap şi premierului britanic. Tony Blair e acuzat de o parte a presei din Albion că ar fi primit bani pentru partid în schimbul unei scrisori adresate lui Adrian Năstase. Scrisoarea conţinea felicitări pentru încheierea privatizării combinatului cu firma LNM Ispat, proprietatea omului de afaceri Lakshmi Mittal. Scrisoare a venit însă după ce omul de afaceri a făcut o donaţie de 125.000 de lire sterline partidului laburist condus de Blair. Cotidianele din România şi-au început săptămîna trecută citînd pe larg din publicaţiile britanice care îl acuză pe Tony Blair că ar fi trimis scrisoarea scandalului omologului său de la Bucureşti, ca mulţumire pentru donaţia primită. Apoi a venit rîndul citării reacţiilor parlamentarilor conservatori care s-au sesizat după apariţia în presă a acuzaţiilor împotriva premierului Blair. N-au lipsit nici reacţiile părţii române, care, pe bună dreptate a precizat că scrisoarea lui Blair a venit după ce afacerea se perfectase. Oricum, e o premieră ca o privatizare făcută în România să provoace un scandal de tip bani pentru partid într-o ţară occidentală.

Fostul şef al Serviciului Român de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, şi-a văzut bagajele scotocite de vameşii de pe Aeroportul Otopeni, deşi are paşaport diplomatic. Vameşii i-au cerut scuze lui Harnagea, dar i-au spus că se află pe lista persoanelor care trebuie verificate suplimentar, la frontieră. După această păţanie, Harnagea a declarat EVENIMENTULUI ZILEI : "Puterea de la Bucureşti nu mai e în toate minţile! Un şef al serviciilor externe să fie oprit la graniţa propriei ţări şi controlat ca un infractor este un caz fără precedent." Cronicarul împărtăşeşte punctul de vedere al fostului şef al S.I.E., cu atît mai mult cu cît actuala putere i-a reînnoit lui Harnagea paşaportul diplomatic, ceea ce, potrivit uzanţelor, ar fi trebuit să-l scutească de orice control vamal. Şi dacă tot am ajuns la Evenimentul zilei să menţionăm ce crede Cornel Nistorescu despre ultimul subiect la modă în dezbaterea politică autohtonă. Cine să aleagă preşedintele României - alegătorul obişnuit, ca pînă acum, sau Parlamentul, cum doreşte premierul Năstase? "Ţara arde şi noi pieptănăm republica" îşi intitulează Nistorescu editorialul consacrat acestui subiect. l De obicei Cronicarul nu dă atenţie faptelor diverse publicate cu excesivă largheţe pe prima pagină a cotidianelor. Ştirea asupra căreia ne oprim e că rotweilerii adjunctului Inspectoratului Judeţean de Poliţie din Covasna, locotenent-colonelul Ioan Crăciun, au ucis un om, pe vecinul poliţistului, după ce au mai sfîşiat o persoană, care se află în spital de mai multe zile. În cazul de faţă, un poliţist, care primeşte bani de la buget pentru a-i apăra pe cetăţeni de infractori, n-are discernămîntul elementar de a-şi apăra concetăţenii de propriii săi cîini, trei la număr. Pe de altă parte, cîinii din această rasă s-au dovedit în nenumărate rînduri de o agresivitate feroce, adevărate pericole publice, cu zeci de victime semnalate în presă. Copii desfiguraţi, adulţi care de-abia au scăpat cu zile de pe urma atecurilor unor rotweileri pe care nici stăpînii lor n-au izbutit să-i pună la respect. E limpede că aceşti cîini sînt prost dresaţi sau învăţaţi să sară la om, ceea ce e şi mai grav. Era demult cazul ca în legislaţia autohtonă să se reglementeze obligaţiile persoanelor care au cîini de companie sau de pază, precum şi ce condiţii trebuie să îndeplinească un cîine de atac pentru a putea fi ţinut, în particular, chiar şi de persoane cu funcţii publice. În afară de asta, legislaţia ar trebui să precizeze limpede că un cîine care are proprietar şi care face victime trebuie ori euthanasiat ori întreţinut pe socoteala proprietarului într-o grefă de unde să nu mai poată fi scos, pe viaţă. l Ziarul INDEPENDENT a dat de urmele poliţistului pe care îl cheamă Garcea în viaţa de toate zilele. E vorba de maiorul Ovidiu Garcea care se ocupă de cazurile de furturi de maşini care intră în parohia poliţiei Capitalei. În reportajul din Independent, maiorul Garcea e prezentat drept un poliţist fără pată, care are un serios handicap din cauza omonimului său de la ProTv. Cînd se recomandă infractorilor pe care îi anchetează, trebuie să-i aştepte să-şi termine hohotele de rîs, pentru a putea sta de vorbă, serios, cu ei. Şi, mai spune Garcea maiorul, cînd a avut un picior în ghips, Garcea de la ProTv a apărut şi el cu piciorul în ghips, iar atunci cînd el a fost avansat, a fost avansat şi Garcea de pe micul ecran. Ceea ce, crede Cronicarul, probează că mintea actorului care face pe Garcea nu e mult deasupra personajului tîmpit pe care îl interpretează.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara