Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Rămâneţi, ca să zic aşa, şi de aici vi se şi trage, cred, tot îndemnul sufletesc spre literatură, fiul cumplitei secete din 1946, şi al }ării de Sus părăduite de acea secetă. Fiul efectelor ei dramatice asupra psihicului omenesc în anii ce i-au urmat. Dacă disperarea mocnită, sărăcia, foametea au coincis cu cealaltă calamitate, schimbarea de regim, cu atrocităţile şi ticăloşiile ei, pe termen lung, pe acest fond al instalării comunismului la noi, ce vină i se mai poate găsi eroului dvs. din proza intitulată Exerciţii de aritmetică pe o frunză de brusture, pentru imaginaţia care i se dezvoltă monstruos şi rămâne pentru totdeauna cu ea? Nu-mi dă mâna însă să-mi refuz cu totul bănuiala că autorul de astăzi nu este dominat de instinctele şi mentalul eroului său care-şi aminteşte şi mărturiseşte mai târziu, obsedant, că pe la 12 ani a încetat să mai creadă în Dumnezeu. El exagerează, fireşte, căci la acea vârstă nu se poate vorbi de credinţă, ci doar de frică în faţa unei instanţe morale supreme care l-ar fi oprit întrucâtva să crească stihinic, bântuit de resentimentele şi veninul strânse înlăuntrul său, cu neputinţă de dat în vileag. O asemenea mărturisire îl pune pe autorul care sunteţi într-o dificultate reală de a face faţă cu bine curiozităţii celui care vă citeşte cu atenţie, de a explica opţiunea necredinţei, în puţine cuvinte, într-o relatare de doar două pagini. Un om cu frica lui Dumnezeu v-ar întreba, ca şi mine de altfel, ce rău v-a făcut El de v-aţi înverşunat pe viaţă împotriva Lui? Şi ce bine, ce dorinţă a refuzat tot El să v-o împlinească, ca să vă convingeţi apăsat şi definitiv, căutând cu lumânarea un răspuns convenabil, o justificare a negării existenţei Lui? Trufia dvs. atinge cote periculoase ridiculizându-i pe cei ce cred, privindu-i de undeva de foarte sus ca pe "puhoaie de proşti". Ce dacă mi-aţi dat semne că aveţi talent de prozator, dacă v-a fost imposibil să compuneţi un text simplu, de doar două pagini, text fără pretenţia de a fi literar ci doar o spovedanie simplă de tot şi sinceră, aşa cum v-am rugat, şi vi s-a părut o bizarerie. Pentru mine acel text, pe care nu voi înceta să-l aştept de la dvs., chiar şi după ce vă veţi tipări o sută, o mie, un milion de cărţi. Pentru mine acele două simple pagini cu valoare de test vor conta în clinul balanţei mele în ceea ce vă priveşte. Un mare scriitor trebuie să nu-şi refuze şansa aceasta, de a se lăsa provocat la un moment dat, să facă în locul unui lucru complicat unul simplu, în locul unei opere întregi un text scurt, un rezumat. Degeaba îmi veţi mai trimite sute de pagini cu orgoliu şi pasiune, dacă nu veţi face efortul de voinţă de a ceda bizarei mele cereri colegiale, exprimate cu cele mai paşnice gânduri de colaborare. îmi veţi rămâne dator pe viaţă, şi veţi înţelege mai devreme sau mai târziu ce importanţă are cererea mea. Şi veţi simţi ca o apăsare castrantă, care nu se va duce cu nimic, neputinţa de fapt de a fi sincer cu dvs. înşivă. Pentru dvs. credinţa ori opusul ei nu este o problemă decât de opţiune pentru ce vi s-a părut la un moment dat că vă este mai comod de urmat. Veţi recunoaşte constrâns de împrejurări că este aşa cum vă spun. Şi va trebui s-o faceţi cu oarecare grăbire, fiind om în vârstă, ca şi mine, vremea scurtându-se dramatic pentru o spovedanie mai lungă decât opera încă nescrisă. Sigur că sunteţi tentat să mă înfruntaţi cu orgoliu pentru ceea ce vi se pare bizar în demersul meu. E mai comod aşa, aşa vi se pare, să luaţi pieptiş drumul cel lung şi să ignoraţi cărarea îngustă spre limpezire. Nu trebuie să v-o spun eu, dar setea de împlinire prin literatură vi se trage din setea nemărturisită de a vă confesa în faţa unei instanţe a bunătăţii, care să vă dezlege din nodurile cu care sunteţi foarte strâns legat. Doriţi să vi se publice prozele, doriţi să vi se recunoască talentul, dar cum v-am spus, timpul nu prea mai are răbdare cu cei care am întârziat la un anume apel. Vă trebuie, cum v-am mai spus, un miracol, care să se petreacă în sufletul dvs. încrâncenat. Deşi ar fi în firea lucrurilor şi a dvs. pe care v-aţi cultivat-o, să contaţi pe ajutor omenesc, pe cititori, pe redactori, pe critici, bazaţi-vă cu măsură pe buna lor voinţă şi pe răbdarea lor limitată. Sunt atâtea lucruri pe care aş vrea să vi le spun, dar uitaţi-vă de cât de puţin spaţiu dispun aici. în ultima scrisoare îmi spuneaţi că aţi întârziat cu răspunsul şi textele pentru că le-aţi fi tot corectat. Ca un cititor implicat vă mărturisesc că manuscrisul dvs. de nu mai puţin de 57 de pagini este plin de greşeli. Vinovat să fie computerul care, ori vă mănâncă din litere, ori vă bate la bună voia lui litere în plus, schimonosind cuvinte, că te păleşte râsul citind pasaje altfel destul de crâncene? înainte, vă zic, dacă nu e cumva prea târziu, de a vă trimite manuscrisul cărţii la Humanitas ori Polirom, faceţi-i textului din computer un control la sânge şi eliminaţi greşelile, care sunt, iertaţi-mi perseverenţa, cu sutele. Vă asigur că cel ce citeşte într-o editură sau într-o redacţie nu este obligat să vă corecteze prozele, altfel remarcabile. Un drăcuşor pândeşte să-şi vâre coada lui ordinară, tocmai într-o zonă mai puţin păzită de vigilenţa auctorială. Şi ar fi păcat ca un talent evident serios, să fie zădărnicit, amânat la infinit, din pricini de acest fel. în altă ordine de idei, cred că aţi exagerat nepermis importanţa răspunsului meu anterior. V-am oferit, cum recunoaşteţi, e şi părerea mea, normal, un răspuns bun. Şi continuaţi astfel: "El m-a dezinhibat total. Parcă aş fi fost supus unui tratament de dezintoxicare... V-am spus că povestirea o veţi primi la sfârşitul lui octombrie. Dar în zilele următoare ea s-a rupt în două, iar între cele două părţi s-au aşezat nişte fragmente aproape finisate, cât şi altele doar schiţate mai demult. întregul manuscris se numeşte Invitaţie la trezire din coşmar. Tot în acelaşi timp mi-am permis să consider că acel răspuns [...], pe mai mult de jumătate de pagină din România literară e un titlu de glorie, mă mândresc cu el şi încerc să demonstrez că îl merit. Celelalte manuscrise pot să mai aştepte puţin. Vă propun cinci fragmente, ştiu că e prea mult, dar eu consider că vă ofer posibilitatea de a vedea cu mai multă claritate posibilităţile autorului ce încă nu sunt. Nu pot să apreciez cât de bine sau rău v-am folosit numele şi titlul de glorie pe care mi l-aţi oferit, şi tocmai din această cauză iau în calcul şi o reacţie extraordinar de neplăcută. Sărut mâna, vă mulţumesc, şi indiferent dacă eu sunt sau nu sunt cel ce aţi crezut că pot fi, dumneavoastră aveţi meritul de a-mi fi ridicat ştacheta foarte sus, şi nu numai atât." Aşadar, stimate coleg, sunteţi întrucâtva conştient că ceva rău tot aţi săvârşit. Chiar în rândurile de deasupra se vede gheara unui abuz. Acela de a-mi atribui un gest pe care nu l-am făcut în termenii pe care-i etalaţi. Căci în acel modest răspuns nu vă oferisem chiar un titlu de glorie. în aproape toate fragmentele de proză mi-aţi "implicat numele", cum şi spuneţi, dar aţi făcut-o abuziv, în zeci de locuri, şi asta mă deranjează, fireşte, şi vă rog insistent să operaţi ştergerea lui. Şi vă referiţi iarăşi abuziv, la acel "titlu de glorie" pe care nu vi l-a dat deocamdată nimeni pentru prezent, ca să vă referiţi cu atâta insistenţă la el, ca la vreun adevăr adevărat. Nu sunteţi deloc modest, dar va trebui să vă adaptaţi la sănătoasa modestie pe care v-o recomand. Numele meu prea mult amintit în texte, ca şi titlul de glorie, ar putea să creeze suspiciuni şi să vă pricinuiască neplăceri... Şi iarăşi, ar mai fi multe de spus. Las pentru unul din numerele următoare ideea de a vă publica în spaţiul infim de care dispun, un fragment-mostră din Exerciţii de aritmetică pe o frunză de brusture. Modelul de urmat - revista Tomis, care, iată, v-a publicat, recent, cu bucăţica şi cu va urma, una din proze. (Vasile Părpăuţi, Cumpăna-Constanţa)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara