Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Deşi mă avertizaţi că "din focul lăuntric al creaţiei poetice" îmi trimiteţi "câteva scântei", efectul la cititor este acela de viziune rece şi de modă străveche, de gust oarecum depăşit. Este adevărat că şi "sufletele iubitorilor de poezie" sunt diferit înzestrate în indiferenţa generală care ne calcă în picioare pe toţi. Totuşi, fiecare ar trebui să fim atenţi, spre beneficiul nostru personal, la ce a ieşit demult din uz şi nu va mai reveni în atenţia bunului cititor niciodată. Să exemplific cu câteva imagini, câteva scheme perimate care nu vă lasă să trăiţi în expresie o viaţă adevărată, vie, fierbinte ca sufletul dvs., ca focul lăuntric de care vorbeaţi. "Draperiile de dantelă/ astrală/ au fost trase/ de mâna cerului..."; "Se răstoarnă/ umbrele toamnei/ la început/ de/ răpciune/ sub torenţii vijelioşi/ ai/ mâinilor vântului..."; "Amânarea intrării/ în zona libertăţii depline/ poate a vieţii depline/ poate avea/ efecte catastrofale/ pentru toţi cei care/ îşi doresc să ajungă/ fluturi// de ce/ să rămâi/ omidă..."; Student în anul doi al Facultăţii de Litere din Cluj şi, ca poet fiind vizibil la începuturi, tânăr în desfăşurare şi acumulând experienţă din bune lecturi, nădăjduiesc între un timp mai bun şi o inspiraţie incandescentă. Citiţi intens, pentru început, Rilke, Borges, Shakespeare, ca să depăşiţi încet, încet banalitatea cotidiană a impulsurilor poetice reci de-a binelea, simple definiţii şi scheme, aşa cum pot vedea în mai toate piesele, în Timpul şi în ţinutul de platină. Transcriu aici Timpul: "Timpul omului/ cadavru risipit/ în capilarele materiei// Timpul Pământului/ fluviu cosmic/ purtător de energie// Timpul Universului/ vis înmugurit/ în grădina conştiinţei// om/ Pământ/ Univers// forme diferite/ de/ materie/ energie/ conştiinţă// iar timpul..." Vă trebuie o schimbare la faţă care să vă zguduie din temelii. (Cornel C. Costea, Cluj-Napoca) * Rămân în continuare în aşteptarea acelui exerciţiu de sinceritate pe care vi l-am sugerat nu cu mult timp în urmă. Să ştiţi că mă interesează mult modul în care vă veţi achita de promisiunea făcută. Angajându-vă în acest proiect, s-ar putea să se-ntâmple un miracol şi viaţa dvs. de prozator să facă o cotitură spectaculoasă. Simt nevoia să vă precizez un lucru. într-o primă fază, nu trebuie să vă apucaţi să vă desfăşuraţi spovedania neapărat într-un roman. Lăsaţi aceasta pentru mai târziu şi pentru un răgaz cu mai multă tihnă la bord. Deocamdată o pagină, două ar fi suficiente, în care să relataţi simplu întâmplarea aceea de la 14 ani. Scrisoarea dvs. de la finele lui septembrie, simt că este un mod de a tatona realitatea posibilităţilor, de a exagera importanţa jocului propus şi mai ales de a-l amâna din motive binecuvântate, între care se prenumără şi atât de folositoarea îndoială de sine. Aţi intrat într-o nelinişte bună, fertilă pentru un prozator. Şi pentru că textul dvs. epistolar mi se pare important de parcurs şi de alţii care se adresează Post-restantului, frământările care vă mişcă merită să le cunoască şi firile mai superficiale care sunt pe cale să pornească impetuoşi şi plini de iluzii. Eu sper să le fie de folos câteva fragmente din acest text: "începusem să citesc Mă numesc Roşu de Ohran Pamuc. M-am uitat puţin prin Castelul, l-am terminat în câteva zile şi apoi am recitit Procesul. Abia acum sunt în stare să-l înţeleg pe Kafka, şi mai ales să mă înţeleg pe mine însumi şi tot ce mi s-a întâmplat în decursul unei vieţi întregi. Doi prieteni, o fiică de preot şi un fiu de boier au propus ca în acest an eu şi soţia mea să ne urcăm în limuzina lor, să petrecem un concediu împreună. Adică să fiu un fel de domn de companie. întâi am zis că nu pot să merg, apoi am ajuns la un compromis, şi imediat mi-am cumpărat în rate un reportofon digital şi un laptop. Dacă mi s-ar da în proprietate toată America, în schimbul renunţării la a citi şi a scrie, aş muri... Sigur că am aşteptat cu ardoare un răspuns bun şi o proză publicată în revistă. Din experienţa altora ştiu că un astfel de răspuns nu vine repede. într-o zi am revăzut cele două proze şi am constatat multe imperfecţiuni, şi mi s-a cam risipit speranţa... Simt că am început să înnebunesc. Sunt sigur că m-am făcut de râs... Am mai citit încă o dată textul dvs., bucurân­du-mă că mă îndemnaţi să scriu o proză cu o anumită temă. Da, o voi scrie, mi-am zis, dar în scurt timp mi-am dat seama că subiectul este nu numai foarte greu, dar şi inepuizabil. M-am gândit şi că propunerea ce mi-aţi fă­cut-o a fost şi dintr-un motiv de prudenţă, sau tocmai pentru a-mi rupe mai repede gâtul, să înţeleg că meseria de scriitor nu este pentru un ins nepregătit ca mine. Am recitit apoi răspunsul privindu-l din unghiul de vedere al omului cu o naivitate încă nezdruncinată, al unui om care nu a devenit un robot, o slugă a lumii supercivilizate. Câteodată, descriind momente din copilăria mea, încep să nu mai văd ecranul calculatorului din cauza lacrimilor. Aşa ceva mi se întâmplă când scriu despre satul în care am crescut, şi despre bunica mea. O asemenea mărturisire poate stârni hazul unei naţiuni întregi? De aproape 40 de ani simt lipsa vocii şi a sfatului bunicii mele. Mi-aţi spus să scriu o proză în care să aflu de ce de la vârsta de 12 ani eu nu mai cred în Dumnezeu. Nu cumva în vocea dvs., se află ascuns ceva din sufletul bunicii mele? Sau poate că sunteţi unul din îngerii mei păzitori. Poate că vreţi să descoperiţi în fiinţa mea un autor bun, aşa cum Eminescu l-a descoperit pe Ion Creangă. De ce nu ar putea fi chiar aşa cum gândesc?... în seara acelei zile m-am apucat de scris şi nu m-am oprit până nu am terminat schema prozei ce îmi fusese propusă. Era ora trei şi zece după miezul nopţii. Marţi seară am început să dărâm şi să reconstruiesc. Astăzi, vineri, în cea de a cincea zi, mi-am văzut construcţia bine pusă pe picioare. Se vor mai face modificări şi finisări, până când voi fi mulţumit de lucrarea mea. Trebuie să o revăd de mai multe ori, trebuie să mă duc la mine în sat, să îmi încarc sufletul şi să corectez proza. Până la sfârşitul lui octombrie cred că o veţi primi.... Mi-am şters lacrimile şi acum încep să vă spun că în Conjuraţia imbecililor există un personaj feminin care face pe doctorul Freud, dar fără să fie cât de cât priceput. Mi se pare că dvs. vă pricepeţi, foarte bine să psihanalizaţi un caz sau altul. Ceva mă face să cred că aţi intuit efectul pe care îl va avea răspunsul oferit mie, cât şi ce anume aş putea să scriu eu... Recitirea lui Kafka şi răspunsul dvs. mi-au creat o altfel de relaţie cu lumea şi cu mine însumi..." Scrisoarea e mai lungă, şi foarte interesantă ca reacţie la o provocare serioasă. Slavă Domnului, un anume fel, bun, de ordine se face în existenţa dumneavoastră, şi mă bucur. Aveţi grijă, mare grijă, să nu vă loviţi, în graba pe care o trăiţi, de niscaiva redactori, pretenţioşi foarte, ori superficiali foarte. Grăbiţi-vă încet. Vârsta nu trebuie să vă sperie. învăţăm toată viaţa lucruri im­por­tante. Până una alta, vă felicit pentru scrisoarea din care am spicuit. Şi aştept textul, fără să vă promit ni­mic în plus decât v-am promis. Aş fi fericită să fie bine scris şi atât de lung cât să încapă deocamdată pe pagina Post-restantului. (Vasile Părpăuţi, Cumpăna-Constanţa)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara