Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

"Tot ce-am scris aş vrea să vă trimit". Această dorinţă a dumneavoastră, să ştiţi că nu mă sperie, chiar dacă am bănuiala că poate fi vorba de mii şi mii de poezii, şi toate transcrise de mână, şi toate într-un limbaj, cum vă spuneam, cu dificultăţi de tot soiul, dar atât de pur. Cine scrie precum vorbeşte, aşa cum de asemenea v-am spus, riscă prin forţa lucrurilor să nu se descurce niciodată cu legile ortografiei şi gramaticii. Vă faceţi o iluzie mare cât bunătatea dumneavoastră de om cu o vârstă periculoasă. Aţi scris toată viaţa, şi viaţa secretă de poet pe care v-aţi asumat-o cu toate enorme riscurile ei, cu singurătăţile şi mai ales cu pericolul de a rămâne izolat şi nebăgat în seamă vă pune în încurcătură. Acum nu ştiu ce-ar mai fi de făcut cu opera de rapsod popular pe care aţi strâns-o cu iubire. Virtuţile ei ţin de oralitate şi nicidecum de transcriere şi publicare în revistă sau tipărire ca atare într-o carte. Ar fi o hotărâre nerealistă şi chiar o mare greşeală să mă apuc să vă adaptez la limba literară curentă textele al căror farmec depinde tocmai de existenţa pe pagină a acelor "greşeli", care nu sunt ceea ce par şi care constituie viaţa şi asigură farmecul a ceea ce scrieţi. Operaţia de corectare silită la care m-aş înhăma cu drag dacă nu m-aş teme că v-aş face o mare stricăciune, n-ar fi lucrul cel mai greu. Cel mai greu lucru, imposibil aproape, este să vă fac să înţelegeţi că nu am voie de la Dumnezeul meu să vă derutez cu speranţe deşarte. Sfaturile mele sunt sfaturi omeneşti, pe care nu le puteţi, chiar dacă încercaţi, să le urmaţi "cu sfinţenie". V-am mai spus un lucru, şi anume că prin opera dumneavoastră avem de a face cu documente de limbă străveche pe care azi nu le mai găsim în circulaţie, pentru că toată lumea s-a şcolit, s-a corectat, a intrat uneori cu chiu cu vai în zonele cultivate. Aţi încercat din tinereţe să publicaţi în câteva reviste ale ţării acesteia chiar din vremea proletcultismului pe ducă. Istoria maşteră de-atunci l-a nenorocit pe bietul om cu suflet melod, dar cu ce via­ţă, Doamne?! Mulţi s-au ticăloşit în continuare. Urmaşii lor, mulţi nu s-au putut salva din obiceiuri proaste impuse. Nici n-au putut şi la urma urmei nici n-au mai simţit nevoia să înţeleagă diferenţele fundamentale dintre talent şi impostură, lucru care se întâmplă în proporţie de masă până în ziua de azi... Dar să zicem că-mi trimiteţi tot ce-aţi scris, eu citesc şi evaluez situaţia, şi chiar operez o brumă de corecturi, doar acelea care se pot face pe texte, fără să alterez nimic din puritatea şi farmecul limbii, sunetul ei propriu, aş spune original, autenticitatea discursului dvs. poetic, oralitatea în care respiraţi. Nu vi se rezolvă nici pe departe problema prin corectarea tex­­telor, prin aducerea de fapt la un numitor comun a ter­menilor. Talentul dvs. natural, candoarea odată falsifica­tă, l-ar face şi v-ar face să dispăreţi cu totul dintre se­me­nii sensibili, atât de rari, şi printre care vă prenumăraţi. Degeaba îmi promiteţi să-mi urmaţi unele din sugestii: "Promit să le urmez cu sfinţenie. Fără să mă dau pe mâna copiilor. Aştept să crească Măriuca (nepoata mică), să mă ajute să scriu corect. Că cele mari, nepoate, au de învăţat, n-au timp pentru moşu. Copiii! au tot timpul ocupat cu necazuriile şi bucuriile lor. Ne vedem duminica la masă. Suntem prea copleşiţi de bucurie. Şi timpu-i scurt şi săptămâna lungă. Am speranţa că Măriuca creşte repede şi mă învaţă alfabetul şi multă, multă gramatică. Sper să apuc..." O sugestie mai uşor de urmat era şi să aşezaţi Bublia pe colţul mesei de scris. Şi masa aceasta să nu mai fie, o vreme, de scris ci de citit în primul rând. De citit şi de corectat propriile texte, dacă asta doriţi, urmând firul curat al limbii Cărţii Cărţilor, prin care Dumnezeu s-ar putea să vă întindă şi el o puternică mână de ajutor. în Biblie nu veţi găsi absolut nici o greşeală gramaticală şi nici de ortografie. Să încercăm să facem ce-am promis, luând un poem pe numele său Alungă. îl voi transcrie aşa cum l-aţi rosti, punând după fiecare termen greşit forma corectă. Să încercăm acest joc, că doar n-au intrat pentru noi zilele-n sac! Numai că n-o să ajute prea mult "Alungă din dureri minciunile rămasă (rămase)/ Ascunsă (Ascunse) după hârbu (hârbul) uitat la colţul căşii (casei)/ Din vremea când copilul să (se) mai juca în faşă/ Şi-n curtea petruită (pietruită) mai cântau cocoşii.// Iar broasca de la poartă mâncată de rugină/ Era ziua şi noaptea, lăsată tot deschisă/ Şi-n curte lângă masă încă ardea lumină/ Şi lacrimi şi suspine erau de somnuri prinsă (prinse).// Şi spinul din căuşul colindelor perdute (pierdute)/ Sub pragul de la uşă mâncat de putregai,/ Aşteaptă în tăcere durerile să-şi mute/ Sub cojile de nucă uscate ca un scai.// Alungăle (Alungă-le) pe toate cu clipele lor moarte/ Din casa părintească. Din vreme şi din viaţă/ Dar mai întâi încearcă, te rog!, şi le întoarce/ Să-şi poată să-şi privească rămasul drept în faţă"... Povestea asta cu rămasul de privit drept în faţă, e dureroasă foarte. Căci singur spuneţi în scrisoare, bunule domn M. G., "Sper să apuc", amestecând voinţa cu putinţa, în jocul dur al vieţii, în jocul mângâietor al poeziei proprii. Eu cred că ar trebui să citiţi mai mult, fie lângă Biblie şi o revistă literară de prestigiu, şi fie lângă Biblie şi un ziar bine scris. Veţi fi vânătorul din ce în ce mai cucerit al greşelilor din textele dvs. Şi nu va fi lucrul cel mai uşor şi nici de azi pe mâine. Urmăriţi acum băbeşte poemele trimise şi reţineţi locul unde vă rog să interveniţi. în poemul Pleacă: "cărări necunoscute", "lumina iese", "strigătul" "poteca neuscată", "puse-n glume", "se-nvârte roata"... Din poezia De unde: "Nu credeţi", "Cui îi plătiţi", "gunoaiele" şi iar "Nu credeţi", şi iarăşi "cui faceţi rău", "nedreptatea", "Pe noi, pe ei", "din toţi care-au greşit", "Răspundeţi, rogu-vă!" Câteva corecturi la poezia Să fie: "sfârşitului uitat", "ce se strânge", "supăratul", "oale cu bucate au rămas tot pline"... în fine, la poezia Nu ştiu : "frânte de povară", "cam de multişor", "Tăcutul cât mai poate tăcea", "nu mai am ce-i face", "mieii". în alte locuri: "moşneag", "le-ascunde", "durerile nespuse", "Rotocol", "pe-aceleaşi rânduri", "rezemaţi"... Şi dacă eu am avut răbdare, musai să aveţi şi dumneavoastră, care sunteţi direct interesat de , fie şi acest copilăros experiment. Vă doresc sănătate şi toată înţelegerea din lume din partea Măriucăi, atunci când va creşte! P.S. Dar ce-ar fi dacă v-aţi face şi nişte înregistrări pe casete. Vocea dvs. şi felul de a vorbi cu "greşeli", şi care mie îmi place atât de mult, fără să ştiu prea bine să vă explic şi de ce, se vor păstra acasă, de către rudele dvs. tinere, care vor şti ce să facă cu ele, ca să ajungă la iubitorii versurilor acestora... (Gheorghe Muscoi, Timişoara)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara