Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Stimată doamnă Doina Pologea-Berceanu, sunt mângâiată de gestul dumneavoastră de a-mi trimite câteva rânduri şi două din volumele lui Patrel Berceanu. N-aţi avut puterea, cum spuneţi, să-mi scrieţi mai repede, şi poate că nici n-aţi fi făcut-o încă, dacă n-ar fi fost întrebarea colegului Nicolae Coande, cu care m-am văzut la Târgul de Carte. O întrebare firească, pentru dumneavoastră, de ce atâta sfială în a ne trimite unii altora semne de viaţă din când în când? Prilej de a-l evoca pe Patrel, la un an de la plecarea lui dintre noi. "România literară nu a anunţat în vreun fel, nici prietenii nu au făcut-o, nici eu..." - spuneţi mai departe în scrisoare şi continuaţi - "Acum, la un an de la plecarea lui am căpătat puţină linişte în suflet şi-mi spun că ar fi trebuit să fac mai mult pentru memoria lui. Cu sprijinul Mitropoliei Olteniei am alcătuit şi dat la lumină această carte pentru copii, iar Primăria Craiovei m-a ajutat să-i public şi o carte de eseuri teatrale..." Atât de pe neaşteptate şi atât de devreme s-a retras, cu poezia pe buze şi în inimă, moartea lui grăbindu-se să-l treacă dincolo şi pe Patrel, printre sutele şi sutele de colegi de toate vârstele, din toate generaţiile, în răstimpul tulburător de după evenimentele din decembrie. în liniştea unei biserici, să le ducem numele în gândul care se va înfăşura pe un fir de lumânare, să ne rugăm pentru ei, pentru pacea lor, pentru cărţile lor, pe care n-au mai apucat să le scrie, pentru amintirea lor frumoasă, pentru primejdiile prin care au trecut, pentru începutul lor şi pentru sfârşitul, care rămâne o taină... în vremea Amfiteatrului, începând din 1974, debutam lunar câte un tânăr poet-student, pe o pagină întreagă, cu portret şi prezentare, şi o făceam cu credinţa şi dezinvoltura propriei tinereţi, aşteptându-i apoi la prima lor carte, comentându-le colegial debutul, apoi la cea de a doua, la rubrica Debutul şi urmarea, semn al continuităţii şi confirmării talentului lor generos... Stimată poetă Doina Pologea, mulţumindu-vă pentru scrisoare şi pentru cărţile rămase de la Patrel, cred că nu voi face ceva care să vă contrarieze aşteptările, dimpotrivă, construind această evocare din cuvinte puţine, sprijinindu-mă pe spusele celor care l-au cunoscut îndeaproape şi iubindu-l ca scriitor şi ca om cu temeiul întreg al unei prietenii adevărate. Transcriu în primul rând un text frumos semnat de poetul doljean Ion Maria, mărturisirea acestuia contând printre celelalte: "De câte ori ne întâlneam, aveam impresia că îmi vorbeşte un adolescent. Mai mult decât din înfăţişare (subţirel, cu părul mereu în dezordine), impresia de veşnic adolescent venea din felul cum Patrel vorbea şi, mai ales, cum gândea. Se simţea, încă, la el, acel Ťsentiment al baricadeiť, sentiment de revoltă şi exasperare, pe care, cred, orice tânăr îl are. îşi expunea ideile cu pasiune juvenilă, le apăra cu fermitate ca şi cum de aceste idei ţinea însăşi soarta lumii, era interesat de tot ce se întâmpla în societate şi inima îi era alături de cei simpli, oameni obişnuiţi, de acei oameni care nu aveau o apărare. Uneori era fantast sau utopic, dar ce tânăr nu este aşa? Câteodată se lăsa doborât de lupta cu morile de vânt şi nu mai voia sau nu mai putea să lupte. Dar, peste timp, când îl revedeam, Patrel parcă era renăscut, având aceeaşi urgenţă de a spune, de a apăra, de a iubi, ca orice adolescent, şi mă bucuram. Asta îmi dovedea că, pentru el, a simţi ca un adolescent nu era o mască de poet, ci era chiar un mod de a fi pentru că el avea forţa de a redeveni, de fiecare dată, la fel de tânăr: un om care păstra în suflet, întotdeauna, adolescentinul Ťsentiment al baricadeiť şi aşa şi rămâne în memoria mea Patrel Berceanu, om, poet, şi veşnic adolescent"... Timpul vieţii lui, 19 aprilie 1951-2 mai 2006. S-a născut din părinţi muncitori, în Băileşti-Dolj, oraş... de câmpie, pol al celor mai ridicate temperaturi. Absolvă Liceul Teoretic din Băileşti şi Şcoala Tehnică de Telecomunicaţii din Bucureşti, în anul debutului în Amfiteatru. Apoi urmează, şi îşi ia licenţa (1980), la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Teatrologie-Filmologie. Frecventează Cenaclul Amfiteatru, iar după absolvire, Cenaclul Ramuri. Debutează editorial în 1976, la Scrisul Românesc, cu volumul de poezie Sentimentul baricadei. Colaborează la România literară, Ramuri, Luceafărul, Amfiteatru, Viaţa studenţească, Teatru, Vatra, Familia, Viaţa Românească, Tribuna ş.a., dar şi în reviste din Austria şi Franţa, în 1993 şi 1995. După debut, publică volumele Poeme în mărime naturală, întâmplarea cea mare şi Lacrimi civile, între 1983 şi 1991, apoi antologia Planetă de poet, în 2003, precum şi monografiile teatrale Titus Andronicus şi Ubu Rex cu scene din Machbeth, la Ed. Aius, în 1997 şi 2000. Este prezent cu poezie în antologii în străinătate, şi este deţinătorul a numeroase premii literare. A lucrat ca profesor de actorie la Şcoala Populară de Artă, ca regizor la Casa Studenţilor şi redactor la Viaţa studenţească. A beneficiat de un stagiu de cercetare la centrul dramatic naţional din Caen (Franţa). A fost secretar literar al Teatrului Naţional Craiova (1988-2006), director al Teatrului pentru Copii şi Tineret Colibri Craiova (1997-2006 şi lector la secţia de actorie a Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru UNITER şi membru al secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de teatru. A scris pentru copiii săi Sebastian Ioan şi Octavia versuri pline de miez şi frumuseţe. Gabriel Coşoveanu scrie în amintirile sale despre Patrel Berceanu: "Pe cât de impetuos se arăta în cetate, făcându-se auzit în vacarmul generat de toţi melioriştii fără vreo credinţă intimă, pe atât de tăcut se dovedeşte în versurile sale, indirectă carte de vizită ce trădează atât de bine omul direct, cu o teribilă dotare în a presimţi vidul, acela de dincolo şi dincoace de lucruri. Fire de moralist, intelectual dinamic şi melancolic, debordant şi vulnerabil, înclinat spre expresia aforistică şi formula incomodă rostită de un contemplativ tăios, Patrel Berceanu reprezintă bine specia poeţilor ce văd lumea din perspectiva stoică... Dacă măcar moartea bruscă a unui rar prieten ne-ar ajuta să-l respectăm mai mult, respectând viaţa şi marea ei ofertă, printre atâtea suferinţe: posibilitatea solidarizării!" Stimată doamnă Doina Pologea, din cartea lui Patrel, pe care mi-aţi oferit-o cu generozitate şi care vă place atât de mult, din Lacrimi civile, transcriu în final poemul Legendă I, ca pe un mesaj al cărui miez îl descifrăm acum în toată limpezimea lui: "voiam s-ajung la voi să vă arăt/ cât de calde mi-s mâinile şi inima cât de caldă/ şi n-am avut răbdare să caut un vad// am pornit/ şi-am găsit scris acest râu e un zid/ schimbă-ţi steaua şi mâinile orbule".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara