Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Stimate domnule Gheorghe Azap, Vă mulţumesc pentru scrisoare şi nădăjduiesc că nu vă veţi supăra că pentru o parte din veştile ce ţin să vi le dau, folosesc acest spaţiu nicidecum ingrat al strădaniei mele. Dar în primul rând, în numele redacţiei, vă rog să ne mai trimiteţi din timp în timp din meşteşugitele dvs. poeme. Ultima apariţie în pagina noastră rezervată poeziei aţi avut-o în nr. 47, anul trecut. De obicei fiecare autor dintre cei ce se numără constant între aleşii noştri, 52 la număr, căci doar 52 de săptămâni are anul (!), apare o singură dată pe an, de preferinţă în jurul datei de naştere a fiecăruia, sărbătorin­du-l în acest fel colegial şi mulţumindu-i pentru colaborare. în altă ordine de idei, în legătură cu paginile de probă, vă amintiţi că am solicitat cititorilor părerea, nefiind deloc sigură că valoarea lor artistică s-ar ridica la un nivel bun. îndoiala mea persistă, în schimb, în legătură cu valoarea lor morală, cu oportunitatea lor acum şi oricând în vremurile ciudate (dar când n-au fost ele ciudate!) pe care le vom lăsa, prin forţa lucrurilor, în urmă. Mărturisesc cu umilinţă că nu m-am aşteptat să primesc atât de multe mesaje de încurajare. Am intuit corect de la bun început că interesul celor mai mulţi pentru un asemenea fel de text este de a afla amănunte de la faţa locului şi, aş preciza, de la faţa timpului prin care am trecut. în multe din îndemnurile de a continua am simţit în schimb o grabă, o nerăbdare suspectă, care m-au pus pe gânduri, dacă fac bine ce fac. Vă amintiţi citatul din scrisoarea dvs.: "în beneficiul cui m-am apucat să şterg colbul aşternut de nişte zeci de ani peste un bătrân geamantan cu hârtii?", adăugând dv. cu un reproş făţiş: "de parcă noi, cititorii... nici n-am exista". Personajele care apar în acest text sunt importante, dar mai ales unul dintre ele. Asupra tuturor, însă, în intenţia mea, balanţa dintre bine şi rău trebuie să fie perfect echilibrată şi să cîntărească cinstit. Cititorul ar trebui să-mi facă o mare favoare, aceea de a mă considera, cu umbrele şi luminile omului şi poetului care sunt, personajul principal, care se îndoieşte de sine, care simte imperios nevoia de a se confesa, care revine în timp asupra unor păreri de mai demult, care nu are întotdeauna dreptate şi poate nu apreciază întotdeauna corect ce i se întâmplă şi prin ce trece în ciudat luminoasa până la orbire a sa tinereţe. Intenţia mea ar fi să-i dau bunului cititor câteva sute de pagini despre sufletul meu în atingere cu lumea, cu aproapele şi cu departele meu, cu slăbiciunile, râvnele, îndurările, supravieţuirile şi victoriile unei vieţi teribile şi, totuşi, banale. Ca să transform linia dreptată a unui simplu Ťjurnal din când în cândť într-o sferă, textul meu final va fi, aş vrea, depănat din mai multe fire, între albul idealist şi negrul funest al impresiilor fă­cân­­du-şi loc nuanţele fascinatorii şi instabilitatea îndoielii, inocenţa lângă supliciul deplin, uitarea şi revenirea în forţă la o realitate cu o mie de feţe. Peste toate câte se pot bănui a fi fost viaţa mea, a bântuit poezia, fantoma ei prin toate cotloanele, îngerul ei blând ori pedepsitor, sarcastic ori vindecător, discret şi iertător ca însuşi Dumnezeu, de care trebuie să ne temem mai ales dacă nu iertăm greşiţilor noştri. Proiectul meu, vedeţi, nu este unul simplu şi comod. Simbolul gheţarului, durata topirii lui, căci asta intenţionez, să-l topesc, în numele personajelor mele, prin care mă izbvesc de greşeala de a le judeca, ori de a le idealiza... în fine, stimate domn, răspund afirmativ, căci sunt din fire curioasă, de ce nu ne-aţi trimite, şi acum vă citez "o poezioară lejer poznaşă pentru 8 Martie şi câteva pentru ziua copiilor (a subdezvoltaţilor, cum le zicea mereu neuitatul meu prieten Vlăduţ Muşatescu)". Am răsfoit cu atenţie numărul 44 al României literare din 2006, şi nu apare nicăieri că aţi fi colaborat. S-ar putea însă să fi primit prin poştă, odată cu colaborarea din nr. 47, vreun rest neridicat din vreun număr 44 din nişte ani trecuţi. La noi se păstrează în nişte caiete speciale, la secretariat, situaţia sumelor neridicate de autori. îmi dau şi eu cu părerea, şi poate că am într-un fel dreptate, ştiind meticulozitatea şi corectitudinea doamnei noastre secretare Sofia Vlădan. Când voi avea posibilitatea să răsfoiesc colecţiile revistei, vă voi da de veste. Cu cele mai bune gânduri, şi cu promisiunea de-a îndrepta la Calendar lucrul pentru care m-aţi rugat. (Gheorghe Azap, }icvaniul Mic, Caraş-Severin) * Nu vă spun o noutate că, faptele temeinice solicită din partea autorilor îndelungă răbdare şi nădejde în valoarea lucrului bine făcut. Dvs. aveţi o exemplară răbdare şi un optimism real care vă susţin în alcătuirea sumarului cărţii pe care o pregătiţi. Dintre poemele care se pot adăuga proiectului dvs.: gură de lup, doi clovni, la moartea tatălui meu şi sylvia plath sunt cele pentru care optez. Iată-le transcrise în continuare: "obosite/ oasele mele se-adună/ să-şi ţină cald/ o gură flămândă de lup/ e pustiul ce muşcă din mine" (gura de lup); "întotdeauna ne certăm/ când trebuie să mergem/ la nunţi/ la botezuri/ la înmormântări/ la parastase/ sar siguranţele/ tabloului nostru electric/ dar apoi ne-mpăcăm/ ne coasem un zâmbet pe faţă/ şi plecăm pe străduţele/ pline de praf/ strălucind ca doi clovni" (doi clovni); "soarele/ ca un gălbenuş de ou/ peste genele mamei/ lacrimi sclipeau/ în ochjii ei mari/ volute leneşe/ îi curgeau din ţigară/ buza de jos/ îi tremura rar/ tatăl meu/ mort în iarba înaltă/ privea absent cerul albastru/ am căzut în genunchi/ frângându-mă în mii de bucăţi/ ţipătul meu a sfâşiat/ liniştea toată/ ca pe un cearşaf" (la moartea tatălui meu). Poate că s-ar cere să renunţaţi la versul al doilea?! "tată/ tu n-ai auzit de fata cu care m-am logodit/ o cheamă sylvia plath şi deja a murit/ am furat motorină-mpreună cu tine/ în noaptea aceea printre cisterne negre/ căram canistrele grele eram un copil/ îmi plăceau palmele tale calde şi mari/ mirosul tău de uzină/ şi ochii tăi strălucind de alcool/ ce fericiţi am fost în ^86 când steaua a cucerit europa/ duckadam, apără!!! urla comentatorul înnebunit/ şi noi ţopăiam prin casă strângându-ne-n braţe/ tată/ tu n-ai auzit de fata cu care m-am logodit/ o cheamă sylvia plath şi deja a murit/ îmi amintesc când coboram iarna săniile din pod/ şi plecam bine înfofoliţi pe pârtia mare de pe muscel/ îmi plăceau fularul tău verde cu roşu şi bocancii tăi cu talpă de lemn/ la întoarcere ne opream într-o crâşmă tu beai o tărie eu pepsi-cola/ apoi mai goleai câteva păhărele şi eu mă rugam de tine să mergem acasă/ că e târziu şi ne aşteaptă mama cu masa/ într-un final rămâneai fără bani şi plecam/ deschideai poarta noastră cu furie şi ştiam ce urmează/ ţipetele voastre o noapte întreagă/ tată/ tu nu ai auzit de fata cu care m-am logodit/ o cheamă sylvia plath şi deja a murit" (sylvia plath). Vă doresc în continuare spor şi inspiraţie. (Ciprian Maceşaru, Bucureşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara