Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Cinci poezii din Recaş, semnate Raoul. Pentru început ar fi suficient şi încurajator, pentru un răspuns blând, pentru lăsarea lucrurilor într-o aşteptare luminoasă. Două din această selecţie sumară, vizibil nesigură, impresionează prin simplitatea mărturisirii. Autorul este vizitat de stări şi gânduri poetice care pentru un începător au greutate şi frumuseţe, dar şi stângăcie ce se poate corecta. Iată de pildă poemul Prezent la fel, al cărui titlu pare să nu aibă nici o legătură cu trupul lui de cuvinte: "Ca în biserică/ Am intrat în sufletul meu/ Până la credinţă/ Ca să-mi aud turla/ Ca să-mi aud clopotul// O, şi la fel de prezent/ îl simt pe Dumnezeu/ Şi-n raiul meu/ Şi-n iadul meu/ căci acolo unde/ Legăm o credinţă/ Dezlegăm o necredinţă". Şi iată-l acum pe autor cugetând în Viaţa tristă a mea: "Pentru viaţa tristă a mea/ Poate că merit/ Viaţa veselă a altora.// Dar ei/ Pentru viaţa veselă/ A lor/ Poate că nu merită/ Viaţa tristă a mea." (Raoul, Recaş-Timiş) * Revin de data aceasta cu un răspuns scurt, pentru un sfat util, cred, în măsura în care m-aş orienta bine să vi-l dau. Dacă dl George Arun de la Idei în dialog v-a sugerat să vă adresaţi "unor reviste de specialitate, editate de mitropolii şi episcopii", citindu-vă, ca şi mine, câteva din textele pe care continuaţi să le scrieţi, cum singură spuneţi, "între teologie şi literatură", proiectul dvs. generos cu titlul "Pentru o cultură filocalică" fiind de-a dreptul temerar pentru timpurile şi gusturile noastre, înseamnă că v-a dat un sfat, cel puţin deocamdată, bun, singurul posibil. Cu siguranţă că s-a gândit ca textele dvs. să aibă acolo un impact la cititorii cultivaţi în aceeaşi direcţie, interesaţi să afle şi să prizeze de la bun început ideile. Pe măsură ce vă veţi dezvolta vizibil pe plan poetic şi numele dvs. se va impune frumos, convingător, pe o carte tipărită, sau mai multe, credinţa mea e că aţi avea şanse să vă impuneţi cititorilor noştri şi cu textele speciale pe care mi/ni le-aţi prezentat. Cele două drumuri pe care păreţi că mergeţi acum au cu siguranţă viteze diferite de curgere către sufletul celor care citesc, fie text poetic, fie text filocalic. Mie îmi place şi optimismul dvs., dar şi îndoiala v-aş recomanda-o, măcar să aveţi în vedere realitatea respingerii din start a celor mai mulţi, pentru bine intenţionaţii, ca dvs., învăţători. Nu mă îndoiesc că sunteţi nu numai cultivată, dar şi înţeleaptă cât să nu aruncaţi sămânţa bună prea devreme, şi pe un pământ arid, şi să disperaţi că nu răsare, că nu găseşte ecou pe măsura strădaniei. Ştiţi, în orice caz, mai bine decât mine ce teme, ce probleme ar fi de interes. Experienţele cu editurile Eminescu şi Albatros, încercări care spuneţi că nu s-au finalizat prin nimic concret, iar mai de curând participarea cu poezie la Concursul de debut al Cărţii Româneşti, dacă sorţii nu se vor alege dintre cei buni, v-ar rămâne, în perioada aceasta de studiu intens, să publicaţi poezie în revistele literare care v-au acceptat deja, iar cu celelalte materiale, în publicaţiile pe care vi le-a recomandat cu toată atenţia dl George Arun. Mi-aţi sugerat şi mi-aţi scris despre o anume vulnerabilitate şi neîncredere. Aveţi, aşadar, o grijă în plus, o înţelepciune, să nu vă lăsaţi lovită intenţionat sau neintenţionat. Aveţi îndelungă răbdare, aceasta fiind greu de menţinut într-un suflet sensibil şi ştiutor. Tinereţea de care dispuneţi să nu se irosească în tristeţi şi decepţii. (Monica Patriche, Bucureşti) * Mie mi se pare că aveţi potenţial, cum se spune, şi aveţi umor. Faptul de a folosi rima şi ritmul, precum poeţii generaţiei de după proletcultism, cu un fel de ardoare remarcabilă, îmi inspiră încredere. Dar şi uşurinţa cu care vă mişcaţi armonios într-o libertate reală şi într-o nepăsare aparentă faţă de textele proprii îmi hrăneşte răbdarea şi interesul de a vă citi şi a vă cita în beneficiul de-o clipă al cititorilor. E greu de ales, textele abundă, deschid deci la întâmplare şi transcriu, şi cu convingere mă molipsesc de bucuria cu care simt că scrieţi. "Ce porunci ai să dai/ când vei fi-n Rai?/ Dar în iad - Galaad,/ dar în brad,/ unde suie nebunii/ când fug de petunii/ crezând că-s tăunii/ veniţi cu hunii?/ Ce porunci vei da,/ draga mea? Eu nu, eu nu, eu/ sunt, acolo, un derbedeu/ eu doar mă rog/ pentru un biet inorog/ căruia lordul John/ i-a rupt unicul corn/ şi cântă, ne-ncântă/ într-o fântână adâncă: " (Porunci); "Atunci când carnea va fi devorată,/ sângele meu secat ca-ntr-o vatră,/ când osemintele mele/ vor străluci ca-ntr-un prund, pietricele, / atunci voi fi doar literatură, iarbă verde voi fi, arătură,/ sunet curat de clarinet,/ miracol într-un cabaret./ Atunci veţi afla că am trăit, undeva-n Bucureşti, pe Cuţitul de Argint" (Undeva); "Animal necunoscut trecea,/ noaptea, animal albastru,/ iepe sterpe, sterpe, luna grea/ de lumină, candel - alabastru./ Pe la patru dimineaţa trec călări/ cavalerii morţi în cruciade,/ şi culoare să-şi aleagă pentru păr/ Lorelei, stăpâna pe cascade?/ Animal necunoscut trecea,/ ziua, noaptea, timpul care scade" (Timp); "Cântă, iarna, vântul,/ codrul şi pământul,/ urcă norii-n zarea/ cerului, vioara/ morţii cântă, cântă/ lacrimi ea ne zvântă,/ Vrăbiile-n ferestre/ astre par celeste,/ soarele-i o roată,/ pită îngheţată,/ larma-ncet se stinge/ şi aud cum ninge,/ bucurii uitate/ mă trezesc din moarte". (Desigur, iarna); "Să trăim până azi?/ Ai haz, dar nu te razi./ Mâine este o mare-ntrebare,/ o provocare pe coastele malabare,/ zanzibare, o, mare/ a Serenităţii, mă bucur/ că astăzi respir (mai greu),/ mă mişc (mai rău), mă rog alături de un/ inorog trecut la monoteism,/ după ce s-a ocupat/ de cubism./ Să trăim până azi?/ Apoi mă arzi". (Azi); "Un lup în persoană mi-a ţinut partea,/ Tu urli mai bine, îmi spune din carte/ Frederic Nietzsche venind din Niceea,/ Urli mai bine, îi spune femeia./ înşelăciune, zice pe bune,/ Vulpea din basmele noastre străbune,/ Unde-i primejdia? unde e Prejmerul?/ împrejurimile, jderii, cucernicii./ Tu stai aici, neînduplecat,/ Doamne, cum de Tine-am uitat?" (Lup); "Eşti propria-ţi unealtă, bun amic,/ nimic n-o să te schimbe în nimic,/ ambiţia, cariu vechiu, harnic, rău/ te va conduce-n margine de hău./ Simplă pradă e Norocul, ţine-l strâns,/ fereşte-ţi zborul, oame­nii-s prea blânzi,/ fii vultur, rupe carnea de pe os,/ Norocul e un hoit frumos". (Norocul); "Trăim o vreme de obidă,/ şoptesc, în gând, melc şi omidă,/ în bezna mucedă se-aude/ cum picură din lună dude,/ atunci, pe ceruri s-a ivit/ un meteor, cum l-am numit?/ Polen de aştri, numele-i/ rămas în scripte, doar scântei/ şi flăcări stinse prea curând,/ unde căzu el pe pământ./ De-atunci suntem noi muritori,/ pe cerul veşnic, meteori". (Meteori); "Viciu şi sinceritate/ Viniciu avea un frate,/ îi spunea de vicii, toate/ erau mari, nemăsurate./ Amăgit de rău, Viniciu/ se credea pierdut prin viciu,/ dar destinul joacă feste/ celor fără de neveste./ Stă-n oglindă şi se uită/ şi mai soarbe-ncet din ţuică/ în trecut a ars etape,/ de viitor n-ar vrea să scape,/ iar prezentul nu există,/ e doar o idee fixă,/ alibi pentru Viniciu,/ cu un frate-n Machu-Pichu." (Machu-Pichu). Ar mai fi fost încă patru texte, Om-pom, Amon-Ra, Adesea şi Vis voalat, şi acestea în acelaşi stil, luate toate ca dintr-o carte care se scrie singură, la infinit, şi dintr-o suflare toate, parcă scrise-ntr-o singură noapte, ca să ne demonstreze, autorul, ceva, că poate şi aşa, uşor distractiv, uşor tardiv, abuziv, fără tiv. îmi sună, din păcate, cunoscut. Doar numele diferă, grafia ne trădează uneori, şi folosirea cu ambiţie a unei forme de amvelopă. Dar nu are a face! Lucrăm cu materialul clientului, care client are stofă, şi mătase şi o înari­pare-n forfecare... Uite, că m-am molipsit, şi ăsta e semn rău. Contează şi ce zice cititorul. Să trăiască şi înşelatul, dar şi înşelă­torul! (Costin D. Niţescu, Bucureşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara