Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

turnirul de poezie de la Barcelona:
Am avut în sânge de Adrian Bodnaru

urme de muşeţel de pe calea ferată,
dar celelalte analize îmi ieşeau
ca ale unei milionare singure,
ce-şi lasă toată averea Spaniei,
cu condiţia să i se toarne în memorie
o pisică din caloriferul de fontă
al camerei cu vedere la plajă.

Nu mi-a plăcut albastrul
din cauza paltoanelor la fel
pentru băieţi şi fete până la şapte
ani:
l-am scos greu dintre carioci,
şi doar pentru nori sau case de lângă
mine,
ce aveau să se prăbuşească într-o zi.

Concorde zburase
cu aproape şaptezeci şi două de ore
înainte
şi nu mai aveam de ce să fiu grăbit
cu aerul:
am rămas peste roţile unui câine
jumătate om, jumătate cărucior
şi credincios obiceiului de a nu păstra
nicio suflare din locul în care m-am
născut.

Ţara mea a fost atât de frumoasă şi
de cunoscută,
încât şi acum circulă pe internet
falsuri cu ea goală,
fiindcă s-a pozat îmbrăcată sumar
într-un hotel de pe Costa Brava,
printre finaliste de Grand Slam
şi macarale cu game-uri pentru
Sagrada Familia.

Am purtat însă blugi,
dar numai după ce i-am şters cu
faţada
unui centru vechi,
recalculat de TIR-uri frigorifice până
la piele.

Aşa mi-am păstrat mersul:
în după-amiaza deasă a Mediteranei,
prin care ţâşnesc în faţa maşinilor
SMS-uri ocrotite de lege,
şi semnăturile nu mai găsesc locuri
libere
pe gipsul ce va fi scos mâine,
cel târziu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara