Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
Amintire de la Crăciun de Dumitru Hurubă


După ce am deliberat vreo trei ore, am hotărât cu prietenul Haralampy să ne petrecem Sărbătoarea Crăciunului la ţară, la bunicii Coryntinei. Desigur, nu ne-a fost uşor, iar decizia am luat-o abia după ce, în context, nevasta lui Haralampy, având o clipă de inteligenţă, a zis:

-Dragilor, eu cred că ar trebui să facem un studiu de caz în prealabil...

Prietenul a prins momentul şi, după ce mi-a şoptit la ureche:

-Vezi, bade, că nu-i proastă ?, i-a zis soacră-si:

-Mami, ia du-te dumneatale şi vezi dacă mai avem în debará prealabil să facem câte-un duş...

Şi astfel ne-am eliberat din punct de vedere lingvistic, mai ales Haralampy, care băuse vreo două căniţe de pălincă pe post de cafea şi uita din când în când că se afla şi soacră-sa de faţă... Apoi, m-am înscris la cuvânt şi am argumentat:

-Dragii mei, vom petrece clipe de neuitat în mediul rural: fără televizor, fără talk-show-uri, fără râsul permanent-molipsitor al Andreei Marin şi "vremea" lui Andrei Gheorghe; fără decolteurile Andreei Raicu şi perspectiva de umor a lui Florin Călinescu; fără austeritatea vestimentară a Andreei Bănică şi veselia lu' Văru'Săndel; fără ştirile mitraliate de Andreea Esca şi zâmbetele complice dintre Mihai Constantin şi Dana Războiu la gafe sau bâlbe; fără Andreea soţului ei Zaharescu; fără vocea scăldată în sentimentalism a Valentinei Fătu şi mărinimia lui Silviu Brucan de a ne mai acroda o jumătate de secol pentru a încerca să scăpăm de tranziţie; fără insistenţele exasperante ale Alessandrei Stoicescu şi sobrietatea lui Robert Turceascu...

-Da, m-a parodiat Haralampy, vom sta Duminică de duminică în familie...

-Nu!, am zis hotărât - o să vedeţi...

Şi-am plecat în dimineaţa de ajun spre mediul rustic visând munţi de zăpadă, miros de cozonaci, guiţat de porci sacrificaţi, arome de vinars fiert cu zahăr ars şi vanilie, de vin fiert cu scorţişoară, colindători cu feţe îmbujorate...

...Maxi-taxi-ul ni se părea că merge mult prea încet, aşa că Haralampy, într-un exces de zel, i-a zis şoferului:

-Mă scuzaţi: n-aţi putea un pic mai repede ? Ştiţi ? Noi suntem de la oraş şi am vrea să prindem începutul serii de Crăciun acolo... Poate chiar vreun progrămel la televiziune...

Şoferul, un bărbat cu figură de om dintr-o bucată, a oprit microbuzul şi s-a ridicat de la volan zicându-i lui Haralampy:

-Domnule, mă doare-n şpiţ de cine-i fi, şi pă mine să nu mă înveţi să şofez şi nici cu ce viteză să circul, că... Las'că am mai văzut eu dân ăştia de pe la tévé...

-Da', nu sunt de la...

-Gata, am încheiat lucrarea! Treci la loc, închide pliscu' şi-atât!

În microbuz s-a lăsat liniştea şi ne-am amintit de momentele noastre de vizionare la televiziune - ce vremuri!

Într-un târziu, cam pe la şase şi-un sfert după-amiază, am ajuns la marginea... mediului rustic. Şoferul a anunţat cu o voce marţială:

-Am pană, de-aici mergeţi pe jos, că nu e departe...

Jos era un noroi de şantier în lucru. Nici urmă de zăpadă. Sufla un vânt siberian, iar la vreo trei kilometri se vedeau luminiţele cătunului.

-Da, nu e departe, a murmurat Haralampy disperat, nu e departe...

Înaintam pe-un drum desfundat, iar primele semne de viaţă ni le-au dat trei dulăi lătrând serios şi responsabil din ce în ce mai aproape de noi. Ne-am prefăcut că nu pricepem despre ce este vorba, doar Haralampy a găsit o piatră şi a azvârlit-o spre ei. Urmarea ? Noroc că am dat de nişe copaci şi ne-am urcat repede, unde am stat până a venit cineva şi le-a zis câinilor:

-Nie, mă, la ogradă.

...La bunici erau pregătirile în toi, adică ei şi încă vreo doi nepoţi cu nevestele erau prin curte, pe la grajd... De undeva venea, totuşi, un miros vag de cozonac, iar bunicul, care a stat la Cotul Donului trei zile acoperit de pământ sovietic, ne-a întrebat:

-A, cu voi ce-i, mă ? V-au dat afară de la servici ?

I-am explicat apoi scopul vizitei noastre, dar nu prea auzea bine, n-a înţeles nimic, aşa că am intrat cu toţii în casă, a pus pe masă o damigeană cu pălincă şi una cu vin, câteva mere şi nişte nuci, după care ne-a îndemnat ardeleneşte:

-Noa, hai să petrecem o ţâră şi-apoi

vi-ţi duce pe la casele voastre, că noi nu prea avem unde să vă culcăm...

Bunica i-a dat un cot televizorului care prindea doar TVR1, singurul canal pe care se putea vedea câte ceva. Bunicul l-a dat la maximum, iar Haralampy, după zece minute, mi-a urlat la ureche:

-Bade, mi-e dor de Andreea Esca, Mihai Tatulici, Silviu Brucan, Valentina Fătu, Florin Călinescu, Alessandra Stoicescu, Rodica Culcer, Andreea Marin şi... şi mă duc să mă sinucid.

Şi dus a fost. Dacă-l găsesc, şi Revelionul îl vom petrece tot la ţară...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara