Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Andrei Codrescu – Lu Li & Weng Li de Ioana Ieronim

Lu Li şi Weng Li au locuit în China în Veacul Mongol (1279-1368). Lu Li era curtezană la curtea imperială, Weng Li războinic. Fie erau frate şi soră, fie iubiţi sau, poate, amândouă. Scriau poeme unul pentru celălalt fără certitudinea că se vor citi între ei vreodată. Tot ce ştim despre cei doi am aflat din poemele lor. Prima apariţie în engleză a fost aceea din Exquisite Corpse, Cadavrul Desăvârşit: Jurnal de viaţă şi iubire, unde erau prezentaţi în felul următor: "După ce în anul 1989 a fost găsit manuscrisul legat cu grijă, ca şi când cineva îl pregătise pentru publicare, au mai trecut doi ani până să apară traducerea de Wang Shih în chineză modernă. Prima traducere occidentală a fost în limba portugheză, datorată Dr. Alberto S. Figueroa, de la Universitatea din Lisabona. Superba traducere de faţă, de Len Darien, a fost elaborată pe baza versiunii chineze şi portugheze." După publicare, s-a iscat un val de interes faţă de aceşti poeţi ai sfârşitului de secol XIII, astfel că au urmat traducerile în germană şi franceză. Un savant chinez, care n-a reuşit să găsească în China textul chinez, a pus în chestiune autenticitatea materiei. "Aceşti poeţi", a scris el, "sunt cu mult prea moderni. Ne vorbesc peste veacuri mai limpede decât suntem noi, cei mai mulţi, în stare să vorbim cuiva în aceeaşi cameră." Dar asta e poezia, indiferent de epocă. Totuşi, a urmat o amplă reacţie de scepticism provocată de articolul profesorului de la Beijing. Confruntat cu această problemă quasi-universală, Len Darien, traducătorul, a recunoscut că nu există nici o versiune chineză şi că, de fapt, el însuşi, Len Darien, nici nu există. Len Darien e pseudonimul editorului de la Exquisite Corpse, care într-adevăr a scris aceste poeme la el în cameră, adresându-le muzei sale Laura, care-a ajutat la modelarea vocii lui Lu Li în timp ce Weng era la război. Atât Lu Li, cât şi Weng Li l-au luat îndată în stăpânire pe Andrei Codrescu, care-a transcris întocmai ceea ce i-au dictat cei doi. Lu Li şi Weng Li nu sunt o păcăleală literară. E drept că au sosit în engleză într-o formă neconvenţională, dar, cu toate acestea, acum ei se află aici.





lu li



stam pe spate

astrologul imperial deasupră-mi

gândeam la stele

cu ani în urmă au prezis ele asta

n-au ştiut să spună

că muncile astrologului sunt zadarnice

nici chiar stelele nu pot decide

asupra celor ce lucrează pentru ele

*

odăile de aşteptare ale împăratului

miros a parfum

eu ştiu cine a fost în vizită

ani întregi după aceea

mirosurile se adaugă ca hârtia

în biblioteca imperială

erau cu toţii lacomi, înfricoşaţi

îmi place mai mult la piaţă

sudoarea de oameni şi cai

acolo de nimeni nu are frică

*

în toate zilele şi nopţile

prietenii mei numără lucruri

câte mantii au

câte inele poartă curtenii

câte câmpuri au negustorii cei graşi

câte vaci şi cai văd ei

de la ferestre

mintea lor probabil e un abac

o mână invizibilă mută mărgelele

până ce într-o bună zi or să moară

toţi murim într-o zi

şi într-una ziua aceea doar unul va fi

*

zi şi noapte lucrează viermii de mătase

ai lui Li Chen

el are mii de pomi în multe văi

unde nimeresc uneori călătorii

şi sunt ţesuţi în coconi

noua mea rochie are pe ea doi iubiţi

mână-n mână ei într-o noapte au

călătorit

fără de minte în câmpiile lui Li Chen

*

unul din piticii împăratului

mi-a desfăcut rochia

a sărutat creţul de sub fald

războinicii când descalecă

sunt la fel de scunzi cu toţii

dor mi-e să se întoarcă Weng

*

azi ne-am jucat

în camera liliachie

două şiruri de zece tălpi mici

făceau un pat

pentru-mpărat

ale mele i-au fost gulerul

din jurul gâtului

*

am văzut ceva scris

în pârâu

n-am reuşit să citesc

ce spunea

zicea Lu Li

Lu Li Lu Li

tu ai un fir alb

în părul negru

zicea că

nu-l ştiu citi

*

nu m-a căutat nimeni azi

toate ferestrele aveau obloanele

trase

fiul împăratului a zăcut de boală

vântul cel rău de la nord

aducând veşti de război

Weng acolo se află

pe calul lui călărind

împotriva vântului

*

azi n-am avut chef să mă îmbrac

am lăsat fata să plece

din hainele mele-am făcut un munte

în mijlocul casei

ziua întreagă vântul a lovit în obloane

fără haine eu nu sunt nimeni

puteam rămâne aşa pe vecie

Seara a venit un mesager

m-am îmbrăcat

şi din nou am fost Lu Li

*

zece boabe roşii de fasole

zece boabe albe de fasole

o piatră neagră

de zece ori pe zi

le mut

nimeni altul

nu-mi ştie juca jocul

bucătăreasa m-a descoperit

i-am zis unul

va face o masă

pentru tot palatul

a zâmbit ştiutor

părul ei este alb

*

cobra din vasul de jad

ne-a fost cina

alt fel de poftă avem

toamna

limba spurcată

îmi gustă oul

în secret

*

avea carne atât de multă

încât i-au trebuit trei zile să-şi desfacă

brâul lat

era trezorier împărătesc

imperiul în pântecele lui tot încăpea

n-a răsărit nici luna

în noaptea aceea

*

mereu e întuneric

iarna

iarnă e mereu

în odaia din palat

cândva cerul

îmi era fereastră

*

cel dulce-nmiresmat

a plecat în zori

e-o zi ploioasă

va traduce

poezie indiană

pentru împăratul

a cărui minte departe-i de război

iubitul mei Weng Li

e cel care duce războiul acolo departe

*

pieptănul de jad al prietenei mele

arată mai bine la mine în păr

bărbatul care i l-a dat

pe a mea pernă doarme mai lin

*

stau întinsă

un moment

norii trec

e începutul verii

cred că-mi voi vizita

părinţii

la ţară

*

un gălbenuş în tigaie

soarele pe cer

peştele auriu în eleşteu

zeii au făcut multe lucruri rotunde

ca să aducă râsul pe faţa lui Lu Li

*

raţele magice fac ouă de aur

în locuri unde nimeni nu le poate

găsi

eu le găsesc

le vopsesc negru

ca ouăle de lebădă

nu vreau ca vecinii

să ştie cât sunt de bogată

*

în pomul de la fereastra mea

deseori păsările fac ouă una pentru

cealaltă

una în cuibul ceileilalte

eu îmi las uneori drăgălaşe

dessous-uri

în alte case

*

bărbatul pe care o femeie-l îmbăiază

devine un ou

ochii bărbaţilor

sunt ochi de găină

când se uită la sânii mei

clocesc scot puii fantasmelor

*

dulce-a mai fost aseară vinul de orez

astăzi nici nu-ndrăznesc să deschid

gura

de teamă ca o boare murdară

din cuvinte rostite neatent

să nu iasă

şi-acum se mai râde la palat

*

pentru serviciile ei

împăratul i-a dăruit favoritei

o fermă de mătase

acum ea ascultă cum viermii

ţes mantii pentru noile favorite

în fiecare ea ascunde o geană

când se trezesc vor avea

încă un fir alb pe creştet

geană cu geană îmbătrânesc noile

favorite

trupul lor un teritoriu pentru

omizile ei

ce-i înmoaie lumina lunară a singurătăţii

*

migdalele lui Lu Li

sacul de hârtie

de la uşa mea a povestit

că tot acolo era

când m-am întors

o săptămână mi târziu

de la ţară

nimeni nu îndrăzneşte să mănânce

migdalele lui Lu Li

când e ea plecată

*

o voce puternică

nu are nevoie de tobe

un glas dulce

şoptind într-o ureche trandafirie

n-are nevoie de flaute

ceea ce am eu de spus

nu-i tot ce este

*

păpuşile n-au voie să fie mai înalte

decât dormitorul împăratului

un strigător a anunţat azi

că păpuşarii n-au voie să facă oamenii

să râdă mai tare decât gongurile

care-anunţă sosirea

strigătorului împărătesc

actorii au tăiat cu fierăstrăul

picioarele păpuşilor

toată lumea râdea tăcut

se forţau să prindă sunetul gongurilor

împăratul a spus o femeie bătrână

lasă imperiul strigătorului său

*

sunt la modă omizile

femeile îşi curăţă urechile cu ele

bărbaţii şi le vâră pe nări

în tot oraşul

oamenii-mprăştie prin casă

viermii păroşi

totul în numele frumuseţii

*

împăratul are o maimuţă roşie

atâta o mângâie c-a ajuns cheală

el are-ntotdeauna în mânecă seminţe

pentru păsările lui cântătoare

nu poate dormi decât pe blana

ursului pe care l-a vânat în tinereţe

e ca femeia care mestecă

toată ziua gândaci roşii

sau ca Lu Li care toată ziua stă la ea

pe scară

în faţa odăii lustruind frumoasele-i

pietre netede

imperiul e alcătuit din gesturi goale

Weng varsă pentru el sânge undeva

pe colinele chele ca maimuţa împăratului

*

azi a fost ploios

palatul învelit în linţoliu

m-am rătăcit pe drumul spre baie

femeile-au râs

uite cum vine Lu Li e udă gata

s-au jucat cu mine

explozia norului

*

am pălmuit-o pe micuţa Chen

că mi-a împletit cozile prea tare

n-are decât doisprezece ani

mintea-i e de pe acum aiurea

se gândeşte la părul ei

toată ziua se uită pe lângă mine în

oglindă

şi pe mine m-a pălmuit stăpâna

noi femeile coborâm de veacuri

pe scara părului

fiecare se uită-n oglinda

celei de deasupra ei

*

căpitanul gărzilor

notarul şef şi

colectorul de taxe

pe tot imperiul

au fost decapitaţi azi

toată lumea s-a veselit

la piaţă femeile

împărţeau turte de orez pe degeaba

toţi strigau

e drept împăratul

s-a terminat cu oamenii duri

lasă-i să se bucure azi

alţi oameni vor veni

mâine-n zori să lucreze



weng li



călăul satului

a otrăvit fântâna

s-a aruncat în ea

ca măsură de siguranţă

toţi ceilalţi au fugit

am pus foc la colibele goale

ne era sete de apă

nu de sânge

în noaptea aceea am auzit

râsete la fântână

a doua zi am plecat departe călări

*

noaptea a nins

când am ieşit din cort

bărbile de bătrâni

înveliseră totul

a sosit la noi înţelepciunea m-am

gândit

am auzit o movilă albă gemând

şi o alta oftând

şi una a slobozit o băşină

zăpada e bună

dar înţelepciunea departe

*

mulţimile citesc scrisul meu

în zăpadă

soldaţii scriu în zăpadă

pentru ciori

ciorile duc mesajele noastre

la oraş

îi fac pe negustori să tremure

se-adună ei înfricoşaţi pe după ziduri

soldaţii le pişă zidurile pe-afară

se zice şi tremură şi aşteaptă

*

barbarul a cântat înainte să-l ucidem

era prea slab să muncească

dar avea o voce melodioasă

spunea poveşti despre spirite

era de-acum acasă printre ele

*

se poate spune că

Hun şi Sen trăiesc împreună

ca soţ şi soţie

tot aşa se şi ceartă

azi Hun a tăiat ciucurele de aur

de la şaua lui Sen

atâta a zbierat ăla atunci că duşmanul

a venit să ne iscodească de pe deal

au crezut că ne-a murit prinţul

*

într-un pom singuratic din luminiş

toamna a lăsat un măr

e zbârcit şi îndărătnic

un dos de curvă

din care toţi doresc să mănânce

nici unul nu vrea să-l vadă ceilalţi

cei mai buni militari ai împăratului

se tem de un măr

ruşinea o să ne facă mâine

să ucidem mai mulţi oameni

*

nu e nimeni pe uliţe să ne întâmpine

casele-au ars

le-am pus foc la toate

un bătrân încăpăţânat

şedea pe-un ciot vechi de copac

în faţa cocinei sale în flăcări

cântându-şi un cântec

mi-am aplecat lancea spre el

nu m-a văzut

*

uneori sunt doi în mine

Weng pe cal cu sabia vâlvătaie

şi Weng care umblă în rasă călugărească

pe lângă Weng cel de pe cal

Weng călugărul e cel care mă va

însoţi când părăsesc lumea aceasta

fiecare trăieşte în vremea sa

călăreţul trăieşte primăvara

cel cu gluga întunecată care-l urmează

locuieşte în inima iernii

*

ieri s-a încheiat pacea

între stăpânul nostru

şi duşmani

dar azi am călărit la bătălie

ca să luptăm chiar pentru noi

sus am purtat capul

unui ostaş pe care l-am omorât

pentru hamuri şi scut

*

Lu Li iubita mea

stă într-un nor de tămâie

făcând placul traducătorului

împărătesc

veste ce-mi înnourează minţile

am lovit tare calul

el s-a uitat la mine fără a-nţelege

*

şeful satului i-a dăruit stăpânului

nostru

doi iubiţi de jad

i-am trecut din mână în mână

fiecare s-a gândit la iubita lui

când figurinele au fost înapoiate

jadul se întunecase

de-atâta iubire

*

în seara asta bucătarul

n-a găsit decât un biet căţel

fiertura a fost chioară

steaua de pe cer

căreia unii-i spun Câinele

ne-a umplut bolurile goale

*

azi trădarea a fost de două ori

pedepsită

un călăreţ a fost spintecat în două

cu sabia

ajutorul infanterist a fost făcut bucăţi

legat de patru cai

de pe dealuri duşmanii priveau

azi ne întâlnim în câmp

stăpânul meu şi cu mine am băut

noaptea-ntreagă tăcuţi



*

unii camarazi ai mei cred

că omul şi calul

merg la ceruri împreună

dar de ce-ai călări acolo

dacă eşti mai uşor

ca lumina solară

vom călări alături unul

de celălalt

cai şi oameni ca buni prieteni

*

în punga

pe care i-am tăiat-o de la gât

erau trei bani de aur

cu o inscripţie

din alt imperiu

o buclă de păr negru

şi o mică piatră plată

părul era de culoarea

pletelor lui Lu Li

piatra era ca multe pietre

pe care le-am zvârlit eu pe fluviul

Yangtze

când eram copil

o clipă m-am gândit

soldatul străin

sunt chiar eu

nu era

el murise

*

eu spun o poveste

despre o ţară

unde nimeni nu ştia să citească

acolo călugării

nu au teamă

nimeni nu poate vedea

ce scrie despre ei

*

filosofii se ceartă

despre cum s-a făcut lumea

unii spun că ne-au făcut stelele

alţii că zeii

eu nu m-am amestecat în discuţie

privesc un băiat privesc o fată

iarba la trecerea lor şopteşte

*

de şapte ori într-un an

i-am scris lui Lu Li

nu mi-a răspuns nici măcar o dată

de şapte ori a citit ea

fiecare scrisore

le ştie pe dinafară

*

la marginea drumului

spre Nanking

un călugăr atât de gras

că trei băieţi se luptau să-l ţină pe

picioare

praful de la copitele calului meu

i-a făcut nor

ce poveşti or fi povestit?

*

când eram băietan

la noi în sat

aveam o fântână

în care locuia un demon

o dată l-am văzut

mânca o frunză

vine război

a zis tata

acel demon eu sunt

*

ostaşii camarazii mei

au ei un fel

cu fetele înfricoşate

în satele incendiate

eu nu mă joc ca ei

eu mă gândesc la Lu Li

*

am slujit la şapte stăpâni

unii erau darnici cu aurul

cel mai mult mie calul meu îmi place

am călărit atât de departe de-acasă

uneori când se uită la mine

ştiu că-şi aduce aminte

*

nu am nici o trebuinţă

de satul pe care eu l-am cucerit

pentru stăpânul meu

casa cea mare din mijlocul

târgului

mă priveşte

cu ochii unei fete

*

când o să fiu ucis

camarazii mei ostaşi

îmi vor găsi poeziile

sub şa

or să râdă

vor spune

toată vremea asta

am crezut că el e ca noi

*

am ucis un băiat

care purta stindardul duşmanului

meu

mă gândesc la Lu Li

în cetatea cea îndepărtată

ea l-ar fi plăcut

*

stăpânul meu gândea că poezia

e pentru funcţionari

eu am purtat armură

atâta amar de ani

cred că n-are dreptate

*

mirosul de sate

arzând

nu e poezie

fumul pe cerul

gol al toamnei

scrie ceva

nici asta nu e poezie

*

mă doare capul

n-am fost rănit

nu de la luptă

voi porni împotriva mea însumi

când mă fac mai bine ş...ţ

*

unde erau balauri

vor răsări oraşe

zise povestitorul

era lustruit

o nucă vorbitoare

noi am ucis

toţi dragonii

dar cetăţile

doar el le vedea

eu i-am ascultat poveştile

dar nu însetam să văd

aceste oraşe

*

căpitanul nostru

s-a dus din cort în cort

dând fiecărui om

o pereche de aripi

nu e uşor

să le păstrezi supleţea

toată noaptea am auzit soldaţii

netezind penele

n-a plecat nimeni în zbor

*

în anul stelei celei

arzătoare în formă de cal

mulţi oameni au fugit în peşteri

de frica cerurilor

mama şi tata nu

ei s-au culcat în iarbă

sub vasul spart

care-i umplea de lumină

aşa m-au conceput pe mine

a zis astrologul

mulţi ani înainte de războaie

*

arcaşii noştri sunt în stare

să lovească picătura de ploaie

să împingă săgeata drept

prin perdeaua umedă

să trimită ploaia morţii asupra

celor din văi

asemenea îndemânare vine

după ani de practică

se exersează cu lacrimi



coda



urechile împăratului

s-au plictisit de telefon

a auzit de multe cauze

n-avea nici o idee că Lu Li

avea o cauză şi ea

Lu Li a crezut el întotdeauna

era pur şi simplu

şi-ntotdeauna va fi

acum telefonul

şi televizorul

au pervertit mintea ei

unul cu soneria

celălalt cu modelele

de cum ar trebui viaţa să fie

ca mâine o să auzi

că eu nu mai sunt împărat

şi nici tu Lu Li

doar un măgar şi-ar putea închipui

că asta e spre bine


Din volumul de versuri Era astăzi, de Andrei Codrescu, în curs de apariţie la Editura Institutului Cultural Român

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara