Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Archange de Nazaria Buga


ruah



vino şi dă la o parte

această lespede grea, sub care

au crescut rădăcini, de când sora mea

a lăsat pe masa de scris sistemul periodic

al elementelor



îmbracă-mă tu în ţărâna curată a

dealului;

pentru cuvântul de la cină,

îmbracă-mă-n eonul

de rouă

acum



fratele de dincolo,

din vechiul legământ,

scrie din urmă

la shir hashirim



transparenţa himerei



înot prin formula chimică a apei,

pentru muzeul armelor

las la o parte din orice structură

timpul devorator



numai sistema subtilă a oaselor

ridică o barieră în faţa timpului;

a ceea ce va fi în această fereastră

veche pe a cărei întindere de gheaţă

gravezi

Alegoria, de suprafaţa ei

timpul să se spargă în ţăndări



lasă-mă-ntinsă pe unul din ţărmuri:

apele spăla-vor schema

ce articulează timpul



apele spăla-vor, chiar cu substanţa

ta albă

din laokung, singura armă expusă'n

muzeul

dintre cele două lumi pe care le-

atingi deodată

ca pe un poem cu mai multe uşi

deschise la limita

lumilor



Sitalcas



de dimineaţă îmbrac şalul oriental,

acopăr cu el frigul, umerii mei, apoi

intru la ora de anatomie şi mătur

şi mătur

etherul, pentru dansul cu săbii



extrag din lumină un singur radical



atomii de wolfram, pământurile

rare

pe care le transform, numai la solstiţii,

în ochii mei tandri ca diamantul

ce separă, �n tăiere, minus de

plus



şi,-n 8 ale iernii, mă bucur de

şalul,

de pacea de după al treilea război

mondial,

întorc ceasul substanţial pe care

iarna,

în dansul sălbatic al morţii şi-al vieţii,

mi l-a-nnodat la glezne



mesagerul



o dată pe an, îţi bat în fereastră



la masa de sub icoană, îţi fac apoi

scrisori

şi le las împrăştiate de vânt



doar una găsită, la drumul mare,

de un copil

a fost citită pe litere, cu glasul lui



"unde stai tu", mă-ntrebă el peste

un timp

iar eu i-am desfăşurat cu mâinile

în gol

un pR2 peste case;



"cum, se îndreptă el, tu stai chiar

lângă Dumnezeu!"

şi dispăru cu acea hârtie ştearsă de

timp,

prin care viaţa mea era dusă departe

spre munţii Pădurea Neagră



Serapeum



cobor în aceste manuscrise:

din coasta fiecărui verb, icoativ

alt univers se desprinde,

până mă face mie însămi un labirinth



caut cu mâinile înfrigurate,

prin textul umanităţii pierdut

la ultima sa caligrafiere



pentru tot ce vom fi, lua-vom de

la capăt

fiecare rând: tot ce părea atâta

de clar

între chimie şi alchimie

este astăzi o mulţime goală

tot ce părea atâta de clar



doar o sumă de hieroglife

ţine secretul acelei substanţe

din viitorul anterior, pe care-l ai

în sipetul din podul absolut al palmei

ca pe o comoară râvnită

de stihii



halcografie



din ceea ce eşti, am ales ipostaze

şi te-am definit oarecum apofatic,

Archange



ca extrasens, despre tine nimic

n-am găsit

pe pământ; numai într-o enciclopedie

extrem şi protocolar numele tău

era suflat cu aur

şi penumbră



dar, cu cât văd eu cerul

în sine înscris cu tot cu primordii,

văd şi dârele tale spre austera formă

în care se toarnă pe sine din sine

etherul



şi iar deschid acea fântână'n Shaďm

mareea va mări chipul meu,

în oglinzile apei,

la noapte:



cocorul nemuritor îşi desface

aripile



elegie pentru mâna stângă



scriu despre iarnă, scriu despre tine,

îmbrac parfumul meu Ysatis

dăruit de Fabiola de Suedia,

în Monti Tamaro,

şi-mi pun la degetul mic

inelul tumular:



singurul punct de pe glob în care

am

şi patria mică pe hărţile cerului

dinspre Marea Albă,

pe gheaţa subţire a căreia-i pianul

la care vântul studiază



şi,-n atâta miracol că sunetul există,

în atâta agonie şi în atâta splendoare,

strig până-n nordul îndepărtat

de pe pământul de sub ninsoare



şi-ţi scriu că întinderi fără matematice

margini

sunt singura formă de labirinth

în care te pierzi orbit de lumina

de la amiaza mare



Kha!



sunt pasărea Khaya

îşi strigă numele Kha! între amiază

şi asfinţit mereu pasărea Khaya



cu ochii deschişi doarme pasărea

Khaya

în ample navigaţii, pe mările

etherului

cu ochii închişi; bea apă multă

numai dacă plouă de nouă ori

pasărea Khaya



dar în zborul extatic una cu cerul

pasărea Khaya

visează splendoarea de la capătul

apei



visează furtuna pasărea Khaya

aprinde etherul

cu sunetul Kha!



pietŕ



vino să te văd - ştiu că baţi

în poartă cu o boare de vânt;

nopţile-mi sunt numărate,

zilele-mi sunt



şi sunetul lumii primordial

bate cu egalitate în tâmpla secretă

a casei,

dar am o ubicuitate simplă

pe care-o măsoară pământul:



ştii cum îl duc eu pe braţe,

cum rănile lui, la războaie,

prin mâinile mele trec

şi fac alte răni sub prea bătutele

cuie



şi, Doamne, nu-i nimeni între Răsărit

şi Apus

decât singură axa de răstignire

a Nordului pe care-o duc, părinte,

înflorind,

pentru mâinile şi tălpile tale,

până sub tine

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara