Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Argouri şi jargoane de Rodica Zafiu


Termenii argou şi jargon par să-şi confirme, printr-o deviere semantică, trecerea din terminologia de specialitate (lingvistică) în uzul popular. Pentru lingvişti, cele două cuvinte, care denumesc subsisteme ale limbii, pot apărea la plural doar în măsura în care se referă la limbaje sau varietăţi diferite (argoul lumii interlope şi argoul tinerilor, jargonul medicilor şi cel computeristic etc.). Oscilaţii terminologice - reflectate şi în dicţionarele generale, şi în manualele şcolare - au făcut ca cei doi termeni să fie uneori consideraţi sinonimi, alteori să aibă accepţii specializate; azi, cred că e tot mai mult fixată (în contradicţie cu definiţiile din DEX, dar într-o ceva mai mare potrivire cu terminologia internaţională) ideea argoului ca limbaj cu caracter expresiv şi/sau secret, marcînd apartenenţa la un grup sau la o categorie socială (interlopă, marginală, non-conformistă etc.), iar a jargonului ca variantă familiară a unui limbaj tehnic, profesional. În uzul non-standard, s-a răspândit însă o concretizare a sensului celor două cuvinte: argou şi jargon sînt folosite tot mai des, la plural, pentru a desemna termeni sau expresii din argou sau de jargon: "acest personaj (...) a scris un mesaj plin de argouri " (ciuc.openlink). Concretizarea (pe care o putem considera un caz de evoluţie metonimică, prin sinecdocă: de la întreg la parte) intră chiar în stilul aparent standard, de exemplu într-o reclamă pe Internet: "Dicţionar român-englez, englez-român cu 190.000 cuvinte, 32.144 de expresii şi 8.041 argouri " (download.rol.ro). Jargoane, cu deosebire, circulă în ultima vreme chiar în mediile cele mai tipic argotice (în lumea interlopă), pentru a desemna cuvinte şi expresii considerate de argotizanţi ca specifice modului lor de a vorbi. Într-un reportaj despre viaţa de închisoare se relatează adaptarea conştientă la acest limbaj: "îţi schimbi vocabularul care şi-aşa nu era prea elevat, o dai în dume şi jargoane, îţi schimbi accentul punându-ţi limba pe moaţe, dorind să intri în rând cu lumea" (Jurnalul, Botoşani, arhiva on-line, 2004). În mod semnificativ, jargoane intră în construcţii tipic familiar-argotice şi populare cu verbe ca a da, a băga, a arunca. În Dicţionarul de argou al limbii române al Ninei Croitoru Bobârniche (ediţia a II-a, 2003), sînt înregistrate expresiile a arunca jargoane şi jargoane de popă de ţară (cu explicaţii cam prea contextuale: "a folosi cuvinte potrivite pentru a convinge pe cineva sau pentru a reuşi într-o acţiune", respectiv "povestiri sau întîmplări ştiute"; mi se pare că prima se referă la folosirea argoului specific unui mediu dat, iar a doua ironizează expresii considerate învechite).

Pluralul jargoane apare în contexte dezambiguizante şi chiar primeşte determinanţi cu atît mai interesanţi cu cît reflectă atitudinea vorbitorilor înşişi, nu a specialiştilor, faţă de formele limbajului neconvenţional. Jargoane e folosit destul de des pentru a numi cuvinte din argoul propriu-zis, adesea pur şi simplu cuvinte considerate vulgare: "ne-a trimis ieri la redacţie un drept la replică sfidător, înţesat de jargoane tipice infractorilor " (zic.ro); "în general folosesc jargoane... şi limbaj de cartier" (show.ro); "mahalagismul cu iz de competenţă full de Ťjargoane dă Ferentariť afişat de dl deputat C. Ş." (unirea.3x.ro); "romantism, nu bruscheţe, nu injurii, jargoane de stradă " (ecouri-raducanene.go.ro). Într-o altă accepţie, jargoane desemnează termeni şi formule din codul informaticii şi al mijloacelor de comunicare electronice. De exemplu, sub titlul "Jargoane de chat. Folosite mai des" (usr.rhp.ro) sînt enumerate mai ales abrevieri; "te deranjează vorbitul în jargoane şi prescurtări? " (computer-games.ro). Unii par a atribui eticheta jargoane (păstrîndu-se mai aproape de definiţiile mai vechi ale termenului) în special împrumuturilor la modă, ostentate din snobism: "prefer să folosesc întotdeauna un ţigănism ca mişto, gagică etc. decât să bag jargoane ridicole precum cool, trendy, job" (clubliterar.com). Oricum, jargoanele şi argourile sînt cel mai adesea calificări echivalente: "având în vedere că eşti locat(ă) departe e foarte posibil să nu fii la curent cu anumite jargoane dâmboviţene" (doizece.ro); "văz că ai acumulat argouri mioritice" (romania. emiweb.org).

Devierea semantică reprezentată în acest caz de concretizare mi se pare inacceptabilă în limba cultă, în care există posibilitatea de a folosi pentru accepţia respectivă sintagme - cuvînt argotic, termen de argou, cuvînt din jargon - şi chiar derivate: argotism(e). Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu trebuie consemnat şi analizat cu atenţie în limba populară: unde formularea a băga argouri şi jargoane devine un indiciu al atitudinii faţă de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovaţiei pe care o discutăm: pe de o parte, mai ales în legătură cu mijloacele electronice, putem bănui o influenţă a englezei colocviale, în măsura în care uzul Internetului cunoaşte un asemenea abuz (pe un forum de discuţii despre engleză, de pildă, apar dezbateri şi explicaţii în legătură cu forma de plural slangs, folosită pentru a desemna nu varietăţi, tipuri de slang, ci cuvinte din slang); şi pluralul engl. jargons este folosit pentru a desemna formule şi expresii ale codului informatic. E totuşi greu de crezut că în lumea interlopă ar fi acţionat atît de eficient moda anglicizantă şi practica Internetului; mai curînd este vorba de evoluţii paralele, bazate pe mecanisme identice ale limbii şi ale gîndirii, ca şi pe situaţii sociolingvistice similare: răspîndirea masivă a argoului şi a jargonului în spaţiul public creează pretutindeni o nevoie de metalimbaj, de termeni care să descrie, mai mult sau mai puţin riguros, practicile lingvistice specifice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara