Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Atena,la prima vedere de ---

Am petrecut francofonia la Universitatea din Atena, împreună cu Vlad Zografi şi cu doamna Grete Tartler, care a avut iniţiativa de a ne invita la colocviul româno-elen dedicat literelor franceze şi gentileţea de a ne iniţia în jocul noului decor. Ecourile colocviului au fost agreabile, la fel şi lumea, iar franceza, greaca şi româna se întâlneau uneori în sonuri mai înrudite decât s-ar crede. Surpriza a fost Atena însăşi, spre care venisem cu prejudecăţi. Auzisem de nenumărate ori că e un oraş "ca Bucureştiul", mare, aglomerat, poluat, în care nu poţi face doi paşi din cauza ambuteiajelor. Că nu e vegetaţie şi te sufoci. Că grecii sunt aşa şi pe dincolo, că Akropolis, vorba glumei, e "tot o ruină". Dar zeiţa Atena, patroana oraşului, m-a învăţat încă o dată că e bine să nu crezi până nu vezi şi mi-a arătat o faţă neaşteptată. (Probabil că tot ea mi-a inspirat şi cronica de mai sus). Deşi am stat numai două zile, capitala Greciei mi s-a părut frumoasă (deşteaptă e oricum). Un oraş cald, cu o vegetaţie, dacă nu bogată, în orice caz suficient de colorată şi de aromată ca să-i pună inconfundabila pecete orientală. O atmosferă paşnică, marea de un albastru intens, la care ajungi cu un tramvai comod, poarta lui Adrian şi coloanele crescute elegant în mijlocul oraşului. Iar de sus, de pe Akropolis, casele se văd exact ca o mare albă şi, ici-colo acoperişurile le sclipesc ireal. Printre ruine, ori la uşa muzeelor, dorm câini fără stăpân - aşa cum dorm la Roma pisicile - dând locului ceva pitoresc-păstoresc. Grecii mi s-au părut pur şi simplu buni. Iar amabilitatea lor (când era), părea venită firesc din interior, nu dobândită şi în nici un caz afişată. La miez de zi şi la miez de noapte, forfota pestriţă din Plaka şi oameni destinşi, care stau la mese, afară (şi pe care Vargas Llosa i-a căutat zadarnic în vizita lui de la Bucureşti). Nu ştiu dacă şi la o şedere mai lungă de două zile şi la o a doua vedere farmecul atenian ar rămâne acelaşi. Dar, în ce mă priveşte, la fel ca la oameni, şi la oraşe, prima vedere se confirmă de cele mai multe ori. Rămâne de re-văzut. (I.P.)