Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Istorie Literară:
B.P. Hasdeu şi revista Aghiuţă de Teodor Vârgolici


Pentru a salva de la deteriorare principalele reviste româneşti, apărute cu începere din primele decenii ale secolului al XIX-lea, consultate necontenit în Biblioteca Academiei Române şi în marile biblioteci din ţară, o seamă de cărturari, istorici literari şi editori şi-au asumat nobila misiune de a le oferi cercetătorilor în reproduceri facsimilate sau anastatice, textul original în alfabetul chirilic sau de tranziţie aflându-se în paralel cu textul transliterat în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărţirilor în silabe de la capetele de rând. În 1970, fosta Editură Minerva, specializată în valorificarea patrimoniului literaturii române, a inaugurat seria unor astfel de ediţii critice cu Alăuta Românească din 1837-1838, suplimentul literar al Albinei Româneşti a lui Gheorghe Asachi. A urmat, în 1972, Dacia literară a lui Mihail Kogălniceanu, din 1840. În 1980, revista Propăşirea din 1844 a fost reprodusă într-o monumentală ediţie facsimilată şi transliterată.

În acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilele condiţii actuale, prin strădania şi desăvârşita competenţă a istoricului literar I. Oprişan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două lucrări monografice, Viaţa lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut, (2001) şi Opera literară a lui B.P. Hasdeu (2007), I. Oprişan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepţionale condiţii grafice, prin metoda anastatică, două importante reviste scoase de marele nostru scriitor şi savant la începutul celei dea doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, şi anume: Foaea de storia română, la Iaşi, în 1859, în "Anul Unirei I", cum se scrie pe pagina de titlu a primului număr, şi Foiţa de istorie şi literatură, tot la Iaşi, în 1860. Ambele reviste au fost tipărite, la datele amintite, în alfabetul de tranziţie, pentru cititorul mai puţin iniţiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în acelaşi cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original a implicat o maximă competenţă lingvistică, de care I. Oprişan a făcut o ireproşabilă dovadă.

Recent, I. Oprişan a realizat, la Editura Vestala, o nouă ediţie anastatică, oferind cercetătorilor şi cititorilor interesaţi o altă revistă importantă a lui B.P. Hasdeu, intitulată Aghiuţă şi subintitulată Foaie umoristică, satirică şi critică, apărută la Bucureşti, începând din 3 noiembrie 1863, săptămânal, duminica, în 8 pagini, iar de la nr. 23, din 27 aprilie 1864, până la nr. 28, din 21 mai 1864 (ultimul număr de care nu s-a ştiut nimic până acum), de două ori pe săptămână, joia şi duminica, în 4 pagini. Spre deosebire de cele două reviste anterioare, scrise şi tipărite în alfabetul de tranziţie, pe care le-am prezentat în România literară nr. 7, din 22 februarie 2007, revista Aghiuţă a fost tipărită în alfabetul latin, ceea ce l-a determinat pe I. Oprişan să o reproducă prin scanare, nemaifiind necesară transliterarea. O singură excepţie a făcut un scurt text din nr. 22, din 9 aprilie 1864, în care B.P. Hasdeu polemiza cu o publicaţie româno-bulgară, pe care I. Oprişan l-a transliterat în alfabetul latin în finalul reproducerii fotografice a întregii reviste.

Pentru a oferi o imagine autentică a revistei Aghiuţă, I. Oprişan a apelat la cea mai judicioasă modalitate de editare, precizând în Nota asupra ediţiei: "Am preferat reproducerea fotografică, transcrierii după criteriile normale de editare, pentru ca ediţia de faţă să se constituie într-un document, la care să poată apela oricine, indiferent de ţelurile cercetării, inclusiv în vederea reeditării operei lui B.P. Hasdeu. De altfel, textul e relativ uşor, întrucât savantul abandonase alfabetul de tranziţie şi se dezisese de orientările pumnisto-cipariene."

Aghiuţă a fost scris în întregime de către B.P. Hasdeu, semnând şi cu multe pseudonime. Pentru a facilita consultarea revistei, I. Oprişan a alcătuit un bogat aparat critic auxiliar, referitor la ecourile revistei în contemporaneitatea lui B.P. Hasdeu şi la modul în care a fost receptată de-a lungul timpului de către exegeţii scriitorului, precum Iuliu Dragomirescu, Gh. Adamescu, Mircea Eliade, George Munteanu, Ovidiu Papadima, Mihai Drăgan şi alţii. Deosebit de util este capitolul final de Indicii, sistematizând cuprinsul revistei după semnăturile articolelor, după titlurile acestora, orânduind alfabetic operele şi numele citate în revistă.

În substanţialele sale comentarii, I. Oprişan reconstituie şi împrejurările în care a apărut Aghiuţă. După ce a fost destituit din postul de profesor de istorie la Gimnaziul Central din Iaşi, la 28 mai 1863, şi apoi a suportat procesul intentat pe motiv că nuvela sa Duduca Mamuca ar fi fost o scriere "imorală", B.P. Hasdeu s-a stabilit în Bucureşti, singurul său mijloc de acţiune fiind presa, însă presa de atitudine civică, exercitată pe cale umoristică, satirică şi critică, la un nivel superior, cu seriozitate şi intransigenţă. Programul revistei era formulat de B.P. Hasdeu în nr. 4, din 24 noiembrie 1863, din care cităm: "Lectorii noştri n-au avut când şi de unde să înveţe ce e un adevărat umor, o satiră pură, o critică muşcătoare şi spirituală. Suntem prea departe de a pretinde cum că ziarul nostru ar întruni de pe acum toate meritele foilor analoage străine, perfecţionate prin un şir de ani şi dezvoltate prin asociaţiunea penelor cele mai alese. Ne putem însă făli de a fi înlăturat de desăvârşire calea cea grunzuroasă a celorlalte ziare numite la noi umoristice; în zădar duşmanii noştri s-ar bizui a găsi în coloanele Aghiuţei brutalităţi, murdării şi nerozii botezate sub numele de spirite."

Într-adevăr, B.P. Hasdeu a fost un consecvent şi înflăcărat susţinător al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pledând pentru împroprietărirea ţăranilor şi votul universal. "Ciocoismul", scria B.P. Hasdeu, "nu vrea împroprietărirea săteanului nu pentru că ar socoti proprietatea ca hrisovul din cer al boierimii, nu! ci pentru că bietul sătean nu va şti ce să facă cu proprietatea sa. Un exces de filantropie! El nu vrea votul universal, nu pentru că acesta ar nimici orice deosebire de clase sociale şi politice, nu! ci pentru că el cuprinde în sine toate principiile: şi Unirea şi instrucţiunea obligatorie, şi armarea ţării şi împroprietărirea sătenilor."

B.P. Hasdeu a criticat toate anomaliile sociale şi politice, dar mai ales pe conservatorii şi liberalii care vor alcătui "monstruoasa coaliţie", cum a fost denumită de Cezar Bolliac în ziarul Buciumul nr. 15, din 20 februarie 1863, şi care va avea drept consecinţă detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866. Alte diatribe vizau domeniul literaturii şi artei. De pildă: "Se zice că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoieşte d-lui Millo ca să reprezinte pe scenă pe Sgârcitul risipitor al lui Alecsandri. De ce oare să fie asta? De ce? Pentru că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoieşte d-lui Millo ca să-l reprezinte pe scenă!"

Atitudinea critică a lui B.P. Hasdeu a nemulţumit, desigur, pe mulţi reprezentanţi ai protipendadei boiereşti şi ai guvernului din acea vreme. Din păcate, însuşi Mihail Kogălniceanu, ca ministru de Interne, în lipsa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, aflat într-o vizită protocolară la Constantinopol, a decretat, la 29 mai 1864, suprimarea revistei.