Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Editorial:
Bacovia la bacalaureat de Nicolae Manolescu


Proba scrisă la limba şi literatura română a bacalaureatului din sesiunea iunie-iulie 2001 a cuprins patru subiecte, dintre care unul diferit în funcţie de profilul liceului. Nu mă pot opri să nu relev indicaţia involuntar amuzantă referitoare la acesta din urmă: diferenţa apare între profilurile "la care se studiază limba română o oră săptămînal" şi profilurile "la care nu se studiază limba română o oră săptămînal". Evident, e vorba de profiluri la care se fac ore de limbă şi profiluri la care nu se fac. Proba a avut caracter de grilă, cum se spune acum, cu solicitări precise, punctate separat, conform unui barem minuţios. Elevii au cunoscut baremul într-o formă generală, profesorii au avut parte de recomandări de detaliu, unele destul de ciudate, la care voi reveni.
în principiu, n-am nimic împotriva acestor subiecte-chestionar, deşi ele nu sînt numaidecît potrivite la literatură, unde profesorului trebuie să i se lase o mai mare libertate de apreciere. Ca să nu spun că nici la limbă nu se pot prevedea toate cazurile care necesită depunctarea. Cu ce nu sînt de acord este însă indicarea de variante - corecte şi, respectiv, incorecte - între care elevul trebuie să aleagă. Ca la Vrei să cîştigi un miliard. Elevului i se întinde o mînă de ajutor necuvenită, reducîndu-se la 50% marja de eroare. Hazardul îl poate conduce spre soluţia bună, fără ca el să ştie cu adevărat, fiind aşadar notat pe nedrept. în fine, cei care au gîndit subiectele au mai întins o mînă de ajutor candidaţilor, solicitînd prin barem să se acorde un punct sau chiar mai multe şi în situaţii în care candidatul tratează simplist subiectul şi face şi greşeli de ortografie şi punctuaţie. Dacă nu poţi pretinde unui absolvent de liceu să scrie corect, atunci la ce să te aştepţi în privinţa cunoştinţelor lui de literatură? Baremul de la subiectul al patrulea prevede că profesorul acordă un punct (din trei) pentru trei greşeli de ortografie! Am calculat ce se întîmplă dacă elevul ia minimum de puncte, adică, evident, are noroc de prevederile baremului pentru cazurile în care nu răspunde nici măcar parţial problemelor legate de conţinut şi mai face şi trei greşeli de ortografie şi patru sau cinci de punctuaţie: el poate obţine o notă între 5 şi 6. Aşadar, devine bacalaureat.
Primul subiect de literatură: două strofe (din patru) din Lacustră de Bacovia şi cinci întrebări. înainte de orice, să observ că textul (pe care fiecare elev l-a avut în faţa ochilor, pe o foaie multiplicată în şcoală, al cărei original a fost "tras" la loterie de doamna Andronescu însăşi din propuneri I.Ş.E.) conţine o greşeală. Da, cum citiţi! Versul al treilea din strofa a doua nu este "tresar din somn", cum apare pe buletinul de examen, ci "tresar prin somn". Aşa ceva nu e permis. Nu e doar o minoră... aproximaţie în transcriere. E o chestiune de sens. Şi de respectul ce se cuvine arătat, şi pe care elevii trebuie să-l deprindă, voinţei autorului. Şi acum, întrebările. între altele, s-a cerut elevilor să "prezinte semnificaţia simbolului apă, din fragmentul citat". Lasă că nu ştiu ce caută aici virgula, dar unde există în text cuvîntul apă? în poezie, un simbol e totdeauna un cuvînt. Şi oare cîte puncte îi acorda examinatorul unui candidat care s-ar fi mărginit să scrie negru pe alb că nu vede în poezie simbolul cu pricina? Altă cerinţă a fost de a se menţiona "două motive simboliste, prezente în versurile citate". Baremul pentru profesori spune: "de exemplu: ploaia, plînsul, noaptea, somnul, nevroza, singurătatea etc.". Poate doar nevroza să fie motiv specific simbolismului. Celelalte se găsesc în romantism sau sînt pur şi simplu universale. Plouă ori se plînge în toate curentele literare! Bănuiesc că sursa erorii e în manual sau în culegerile de texte comentate ale Constanţei Bărboi care continuă să fie confundate de unii dintre colegii mei de română cu Biblia şi vîrîte în capul unor copii nevinovaţi cu inevitabilul risc de a-i tîmpi.
Al doilea subiect de literatură: un eseu (cuvînt la modă la I.Ş.E.) despre "destinul personajului principal din romanul Moromeţii (volumul I), de Marin Preda". Iarăşi o virgulă de prisos! Mă întreb cum e posibilă atîta lipsă de acurateţe în respectarea punctuaţiei într-o probă în care greşelile de punctuaţie sînt penalizate. Problema principală e de ce doar în volumul întîi ar trebui urmărit destinul lui Moromete? Dacă n-ar fi fost vorba de destin, ci de un alt aspect legat de personaj, treacă-meargă, dar destinul se duce pînă la capăt. Manualul prevede studiul întregului roman. E normal. Ce sens mai are considerarea separată a primului volum?
Baremul recomandă trei situaţii: punctaj maxim (4 puncte) pentru prezentări integrale, corecte şi ilustrate prin text, 2 puncte pentru prezentări parţiale, nesprijinite de text şi 1 punct pentru "simpla menţionare" ori "enunţare", fără nimic altceva. Ba chiar şi dacă apar, cum am mai spus, greşeli de ortografie şi de punctuaţie (nu una, poate din grabă, emoţie), ci 3, 4 sau 5 (!), elevul ia liniştit punctul, îl capitalizează lîngă altele tot aşa obţinute şi-şi scoate nota de trecere. Indulgenţă nepedagogică şi plină de consecinţe!
Habar n-am cine a făcut subiectele. Dar sînt prea multe greşeli şi aproximaţii pentru ca autorii lor, profesori, să capete notă de trecere. Poate doar cu ajutorul unui barem precum cel recomandat de ei înşişi...