Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Balzac vizionarul de Sonia Cuciureanu



În celebrul Avant-Propos la Comedia umană, Honoré de Balzac, părintele romanului realist, vorbea despre "unitatea de compozitie" a universului său. "Comparatia între Umanitate si Animalitate" îi alimentează visul fascinant al realismului total, dincolo de bornele fragile ale spatiului imediat, material. Ideile stiintifice ale naturalistilor Cuvier si Geoffroy de Saint-Hilaire capătă noi dimensiuni după lectura unor mistici celebri ca Swedenborg si Saint-Martin care "s-au ocupat de stiinte si de relatiile lor cu infintul".
Hotărît să scrie "istoria moravurilor", Balzac o concepe într-o manieră profundă care-i permite să surprindă "sensul ascuns al acestui asamblaj de figuri, de pasiuni si de evenimente". Romancierul este dublat de filosof. Departe de a oferi o imagine simplistă si simplificatoare a junglei postrevolutioare, condusă de cinica deviză a lui Guizot "îmbogătiti-vă", Balzac încearcă să surprindă misterul uman în coordonatele lui profunde. Pentru că, în viziunea sa, "omul nu este nici bun nici rău, el se naste cu instincte si aptitudini; societatea, departe de a-l deprava, cum a pretins-o Rousseau, îl perfectionează, îl face mai bun; dar interesul îi dezvoltă înclinatiile rele". Această convingere îi alimentează încrederea în scoală, în educatie, în religie. Catolicismul lui Balzac este unul militant, vizînd înăltarea omului dincolo de contingent. "Eu cred în progresul omului asupra lui însusi. Aceia care vor să descopere la mine intentia de a considera omul o creatură finită se însală în mod straniu".
La baza Comediei umane el pune problema cunoasterii, o cunoastere atît ratională cît si intuitivă, ilustrată de personajul androgin Séraphîtüs-Séraphîta. (Séraphîta). Ea îmbină visul integrator al alchimistilor cu fervoarea misticilor Renasterii. Demersul este ambitios, si vizează refacerea unitătii pierdute. Acest Balzac, interesat de analogiile universale, l-a fascinat pe Baudelaire, sugerîndu-i ideea corespondentelor ce vor imprima poeziei sale un caracter mistic. De altfel, Baudelaire a descoperit printre primii sensul profund al romanului balzacian. Într-un articol asupra lui Théophile Gautier, el afirmă: "M-am întrebat de multe ori de ce marea glorie a lui Balzac a fost aceea de a trece drept un observator; mi s-a părut întotdeauna că principalul său merit era acela de vizionar, si încă de vizionar pasionat."
Ideea întregului îl urmăreste pe Louis Lambert, eroul unui roman autobiografic. "Unitatea a fost punctul de plecare a tot ceea ce a fost produs... Universul este deci varietatea în unitate". Omul este privit în întregul său, este "homo duplex", material si spiritual. În acest univers analogic, în care totul semnifică, de la peisaj la trăsăturile figurii, în care si numele are o fortă ocultă, totul este sub puterea Numărului, ca început si sfîrsit. Numărul "produce toate varietătile", - dă nastere, în egală măsură, armoniei care, în cea mai înaltă acceptiune, este raportul între părti si unitate". Element al misticii pitagoriciene, "numărul este un martor intelectual care nu apare decît la om si prin care se poate ajunge la cunoasterea Cuvîntului".
Fascinat de cunoastere, un anumit tip romanesc, prezent, în special în Studiile filosofice, trăieste intens sentimentul romantic al "destinului incomplet" despre care vorbea doamna de Staël în De la littérature. El caută o solutie a conflictului dintre conditia umană limitată în timp si spatiu si aspiratiile ei nelimitate. Răspunsul îi este sugerat de experientele de magnetism, de spiritism si, mai ales, de angelismul lui Swedenborg. Spiritul, etern si angelic, este actiune. Reactia vine din partea trupului efemer. Fiinta actională este vizionarul din noi, creatorul, cu conditia să nu fie supus fiintei reactionale, corporale, exterioare.
S-ar putea explica astfel universul violent al romanului balzacian, înversunarea împotriva a tot ceea ce este trecător, contingent. Mai mult decît interesele materiale, activitatea spirituală uzează trupul efemer pregătindu-l pentru starea superioară, deasupra oricăror conditionări temporale sau spatiale. (v. La peau de chagrin, La recherche de l^absolu). Ursule Mirouët are vise initiatice care-i înlesnesc comunicarea cu spiritele mortilor după o maladie foarte gravă. Louis Lambert trăieste experiente de hipermnezie în aceleasi conditii.
Idealul de cunoastere este definit prin darul "specializării" ce "constă în a vedea lucrurile lumii materiale la fel de bine ca si pe acelea ale lumii spirituale în ramificatiile lor originare si consecventiale". Se ajunge astfel la aspiratiile sublime ale lui Louis Lambert: "Poate într-o zi sensul invers al lui Et verbum carne factum est va fi rezumat de o nouă evanghelie care va spune: Si carnea se va face verb, ea va deveni cuvîntul lui Dumnezeu." Louis Lambert inversează demersul divin trasînd drumul creaturii către Dumnezeu. Este suprema cunoastere, cunoasterea prin dragoste, prin dăruirea si devotamentul doamnei de Mortsauf, "crinul din vale". Titlul romanului, una din cele mai frumoase metafore din universul balzacian, este revelator. Floarea regală îsi trage seva dintr-o materie foarte concretă. Căci, lipsită de dragoste, cunoasterea rămîne o utopie periculoasă al cărei esec este evident în Sépraphîta si în Louis Lambert. Balzac o asimilează trufiei aducătoare de moarte. Angelismul lui Swedenborg este îmbogătit cu o di.mensiune umană. Este marea lectie a lui Balzac.
Realismul său nu refuză nimic din ceea ce este omenesc. Oricît de mare ar fi fost dorinta lui de a se ridica deasupra lumii terestre, Balzac găseste în ea punctul de sprijin. Fascinat de universul angelic, de revelatiile Divinei Commedii, Balzac nu va fi niciodată autorul Comediei inumane despre care vorbea exegetul său marxist André Wurmser, ci părintele vizionar al Comediei umane.