Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
„Bani grup” de Rodica Zafiu

Cuvântul grubă apare în primele liste de argou românesc - la N.T. Orăşanu, în Întemniţările mele politice, 1861, la G. Baronzi, în Limba română şi tradiţiunile ei, 1872 - cu sensul de "grămadă, mulţime (de bani)"; Baronzi îl foloseşte şi în literatură: "A văzut cu ochii lui grubă mare la dânsa, mă, numai zgripsori pitiţi într-o purcică" (Misterele Bucureştilor, 1862, p. 131). La aceeaşi autori (Orăşanu 1861, Baronzi 1872), gruba apare ca denumire a decarului, a cărţii de joc cu valoarea 10 (deci cu cel mai mare număr de simboluri desenate pe ea, cărţile următoare purtând imaginile unor figuri umane). Nouarul era numit fratele grubii, desigur în calitatea sa de număr aflat în imediata vecinătate a lui zece.

În deceniile care au urmat, cuvântul a circulat şi în variantele grupă şi grup, remotivări semantice prin apropiere de neologismele de sursă franceză. Utilizarea prototipică a cuvântului nu este ca substantiv, ci ca adjectiv (cantitativ) invariabil, în combinaţie cu bani: "Au ochit un husăn de avea bani grupă pe el" (E. Barbu, Groapa, 1974, p. 328); "ăştia au banu' grup" (România liberă, nr. 893, 1993); "bani grubă" (N. Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou al limbii române, ed. a II-a, 2003). Trecerea spre grup(ă) a fost motivată de lipsa de transparenţă a lui grubă, dar a fost şi favorizată de faptul că grup(ă) desemnează o multitudine, sugerează acumularea şi poate fi simţit ca un sinonim parţial pentru mulţime, grămadă.

În ultima vreme, remotivarea a mai avansat cu un pas, grupă primind un adjectiv care îi atribuie mai mult sens ca intensificator adverbial, şi anume mare: "înghesuială grupa mare!" (iorga.eu); "în concluzie, supărări minore, linişte grupa mare..." (douamaini.ro); "la Acvarium, continuă să se fure grupa mare" (arenavalceana.ro, 3.10.2006); "sus era frig grupa mare" (jamaykdesign.ro, 18.01.2009) etc.

Originea cuvântului nu a fost lămurită; e drept, grubă nici nu a prea intrat în dicţionarele noastre generale şi nu e cuprins nici în Dicţionarul Academiei. La Al. Ciorănescu, în Dicţionarul etimologic al limbii române (2001), indicaţia este "origine necunoscută". E totuşi posibil ca la originea cuvântului argotic românesc să stea un termen slav: nu atât adjectivul bulgăresc grub, care ia forma gruba în anumite sintagme şi care are sensul "grosolan, rudimentar", cât mai ales adjectivul ucrainean grubiŃ, -a, care are sensul de bază "mare, gras, obez"; gruba jinka desemnând, vulgar, o femeie gravidă (C. H. Andrusyshen, I. N. Kret, H. V. Andrusyshen, Ucrainian-English Dictionary, University of Toronto Press, 1981, p. 158).

Cuvântul are sens cantitativ şi de intensificare, care ar putea sta şi la originea folosirii sale cu sensul "foarte beat", atestat în perioada interbelică: "Coane, azi îs grup" (Valentin Gr., Chelaru, Din limbajul mahalalelor, 1937). Pentru această construcţie s-a propus însă o altă etimologie: substantivul propriu german Krupp, numele unei mărci de tunuri: beat crup sau grup ar reprezenta deci o simplă variaţie glumeaţă în expresia beat tun (explicaţia, oferită de Sextil Puşcariu, în studiul "Din perspectiva dicţionarului", apărut în 1922 şi reprodus în Cercetări şi studii, 1974, p. 221-222 ; etimologia e prezentă şi în DLR, s.v. crup). Nu e totuşi exclusă o contaminare între o transpunere a lui Krupp şi mai vechiul grubă, mai ales că ambii termeni funcţionează pragmastilistic ca intensificatori ("mult", "foarte tare"). Oricum, sintagma beat grup şi folosirea lui grup cu sensul "beat" nu par a mai fi în uz.

În schimb, expresia bani grup circulă, ajungând pe internet - "ăştia fac televiziune din aşa ceva şi îşi iau banii grup" (piticu.ro, 1.04.2009), în versuri de melodii actuale - "Stai la coadă ca s-o întâlneşti!/ Banii grup îţi trebui' să plăteşti! (versuri-si-creatii.ro), ba chiar şi în denumirea unei societăţi comerciale: Banii grup SRL - Prahova.