Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Ben. Corlaciu şi revista „Ateneu“ de Nicolae Scurtu

Bibliografia poetului, prozatorului, traducătorului şi memorialistului Ben. Corlaciu (1924–1981) nu e cunoscută integral, deşi, în ultimele două decenii şi jumătate, a existat o preocupare constantă în ceea ce priveşte identificarea, cercetarea şi relevarea fiecărei apariţii în presa literară sau nonliterară, precum şi în cărţi a tuturor scriitorilor români existenţi, la un moment dat, în exil.
E şi cazul lui Ben. Corlaciu căruia, după stabilirea la Paris, în anul 1975, opera îi este interzisă, iar dicţionarele şi istoriile literare nu-l mai consemnează.
Recent, am descoperit câteva epistolele ale lui Ben. Corlaciu privitoare la unele colaborări la prestigioasa revistă „Ateneu”, pe când o conducea poetul şi eseistul Radu Cârneci (n. 1928) care a manifestat o reală înţelegere şi iubire faţă de toţi cei ce îşi trimiteau creaţiile în oraşul lui George Bacovia.
Mărturiile lui Ben. Corlaciu, ce se găsesc în aceste epistole, sunt de o sinceritate absolută, neechivoce şi care, adesea, exprimă o anume stare a vieţii noastre literare din deceniul şapte al secolului trecut.
Informaţiile literare incluse în aceste epistole sunt extrem de utile şi preţioase pentru biografia unui scriitor dispărut la, doar, cincizeci şi şapte de ani şi a cărui posteritate este încă incertă.

*
[Bucureşti], 1 iulie 1970

Iubite Cârneci,
Iată poeziile1! Şi ale doamnei Sălăjan2, şi ale mele în acest plic, după cum am convenit toţi trei.
În legătură cu Polonia, ştii cum stau lucrurile, de la ultimul nostru telefon. Cât despre viza pentru Cehoslovacia, încă nici o ştire, deşi mă interesez zilnic pe-aici, ba pe la madam Niţelea3, ba pe la domnişoara Virgil Teodorescu4. Te voi ţine la curent mereu.
Îţi mulţumesc pentru invitaţia de a colabora şi eu cu versuri în numărul pe iulie, sper că vei găsi loc pentru toate (sunt patru, dar foarte scurte) şi te rog insistă la cine trebuie, să nu uite că eu semnez, în presă, cu punct (.) după diminutivul Ben5.
Te îmbrăţişez,
Benedict Corlaciu

* [Bucureşti], 11 septembrie 1970

Dragă Radule, Poete,
Am primit invitaţia de a colabora la numărul consacrat poeziei.
Te rog să mă crezi, m-am bucurat foarte mult. E reconfortant să vezi că, într-un asemenea prilej, nu eşti uitat, deşi gura lumii zice că nu mai eşti decât un ofticos.
Îţi trimit, aşadar, această poezie6, din plic. Sper să o găseşti onorabilă. Am scris-o chiar aici, în spital, întro noapte de insomnie, în timp ce discutam în curte cu bacilii, pe furiş, ca să nu mă simtă medicul de gardă că nu dorm.
Precum, e o poezie scurtă şi, poate, vei avea grijă să nu se piardă în cine ştie ce colţ de pagină, înghiţită de spaţiul lung al altora, mai lungi.
Îmi pare rău că nu mi-ai trimis şi câteva rânduri în legătură cu Zigzagul 7 pe septembrie, pe care ţi l-am expediat demult. Abia aştept să-l văd în „Ateneu”. Spune-mi drept, ai râs mult, când l-ai citit?
Cel pentru luna octombrie, ţi-l voi trimite în câteva zile, aşa că-l vei primi la timp. Va fi şi el un şfichi, aşa cum trebuie.
Încă o dată, cu toată dragostea, al tău, în aşteptarea câtorva rânduri, dacă-ţi permite timpul,
Benedict Corlaciu

*
Bucureşti, 11 noiembrie 1970

Iubite Cârneci,
Sper că ai primit la timp Zigzagul 8 consacrat lui Ludovic Antal (şi fotografia, pe care, după operaţie, te-aş ruga să mi-o restitui).
În dactilogramă, aveam să descopăr, ulterior expedierii cu poşta, s-au strecurat câteva greşeli. Îţi trimit aici o copie, cu corecturile făcute de mine, şi te rog, fii bun, roagă-i pe colegii noştri de la corectură, să restabilească textul în sensul acestei copii.
Eu sunt tot în spital. În ultimele zile m-am cam prăbuşit din nou. Iartă-mi, te rog, scrisul, de caremi dau seama cât de tare s-a strâmbat, dar n-am încotro.
Aştept o veste de la tine şi mai aştept, cu aceeaşi nerăbdare, să citesc Zig-zagul (şi poezia) în frumoasa şi activa ta revistă.
Cu cele mai calde sentimente,
Benedict Corlaciu [Domnului Radu Cârneci, Redactor şef al revistei Ateneu, Strada Războieni, nr. 15, Bacău].

*
Bucureşti, 23 decembrie 1970

Iubite Cârneci,
Mai întâi, cele mai calde urări de Crăciun, ţie, familiei tale şi tuturor colegilor noştri de la Ateneu.
Apoi, Zig-zagul 9 pentru ianuarie, cu sarea şi piperul care sper că te vor mulţumi. E cu aproximativ o pagină mai mult decât în mod obişnuit, dar îţi promit că pe viitor voi fi din nou mai scurt şi, în consecinţă, te rog, îndură-te de el, nu-i tăia din sfârcuri.
Cred că înţelegi tristeţea cu care, determinat de boală, mă despart de „Almanahul literar”10. Şi mai cred că, atât pentru cititorii de azi, cât şi pentru cioclii literari de mai târziu, nu sunt lipsite de interes condiţiile în care s-a născut şi a trăit almanahul acesta.
Aşa cum nouă, celor de astăzi, ne place ori de câte ori descoperim în vechile reviste câte un fragment, cât de mic, din scheletul vremii respective, cu ajutorul căruia reconstituim o epocă şi o cultură. Dacă nici asemenea oscioare nu putem lăsa în câte-o pagină de revistă, atunci la ce naiba mai ajungem ofticoşi?!
Mai zilele trecute, am avut o convorbire telefonică cu confratele nostru, Constantin Călin11. Tu lipseai în momentul acela din redacţie. M-am bucurat, când el mi-a confirmat presupunerea că numele meu lipseşte din sumarul numărului pe noiembrie numai din cauza unei erori de ordin tehnic.
Eu încă sunt tot în spital. Au trecut patru luni şi nu ştiu câte vor mai trece. Medicii sunt ori neputincioşi ori prea misterioşi pentru mine. Dar astea sunt fleacurile mele, nu vreau să te bat la cap.
Încă o dată, cele mai bune urări, din toată inima,
Benedict Corlaciu

Note
Originalele celor patru epistole, inedite, se află în biblioteca poetului Radu Cârneci din Bucureşti.
1 Ben. Corlaciu - Spirală, Conjugalia în Ateneu, 7, nr. 7, iulie 1970, p. 10.
2 Doina Sălăjan - Trandafirii, Finiş şi Eroare în „Ateneu”, 7, nr. 7, iulie 1970, p. 11.
3 Leontina Niţelea, secretara Uniunii Scriitorilor Români.
4 Virgil Teodorescu (1909–1987), preşedintele Uniunii Scriitorilor Români. Apelativul domnişoara este, fireşte, o ironie şi se referă la discreţia şi delicateţea lui Virgil Teodorescu.
5 I-a publicat două poezii din cele patru trimise, iar dorinţa de a pune punct după prescurtarea prenumelui i-a fost respectată.
6 Ben. Corlaciu - Răbdare în „Ateneu”, 7, nr. 11, noiembrie 1970, p. 10.
7 Ben. Corlaciu - Zig-zag în „Ateneu”, 7, nr. 8, august 1970, p. 7.
8 Ben. Corlaciu - Zig-zag în „Ateneu”, 7, nr. 11, noiembrie 1970, p. 23.
9 Nu s-a mai publicat.
10 Publicaţie editată de revista România literară între anii 1969–1990. Ben. Corlaciu a fost redactor-şef în perioada 1969–1970.
11 Constantin Călin (n. 1940), istoric şi critic literar, exeget al operei lui Bacovia şi memorialist creditabil.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara