Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poeme:
Black and white From Colonized to Colonizer. In 24 de ore de Diana Manole


Dimineaţa

Demnitatea uşor înfumurată a unui popor
care şi-a recâştigat dreptul
la libertate
(revoluţiile, chiar televizate, au avantajul de
a şterge părţile ruşinoase
din orice istorie naţională)
după milenii petrecute la răscrucea
imperiilor
experimentând colonialismul
pe cont propriu
cu mult înainte de descoperirea Americilor
şi cucerirea Africii
mărturie stă Columna lui Traian
în centrul turistic al Romei
paginile cronicarilor scrijelite cu litere
slavone
pe scoarţa copacilor
fotografia îngălbenită a bunicului meu care
şi-a pierdut braţul
un pic prea devreme
luptând în armată de partea lui Hitler
înainte ca România să întoarcă armele
şi a fost declarat trădător în timpul
comunismului
refuzându-i-se pensia de veteran de război
cravata de pionier pusă cu grijă la naftalină
în cutia cu amintiri
împreună cu portretul lui Ceauşescu pe
care o profesoară
entuziastă
ne-a învăţat să-l desenăm în clasa a şasea
un popor vegetal, cum suspina Blandiana
riscând să se ducă la puşcărie pentr-o
poezie
pierzându-ne, renăscând, pierzându-ne iar
capul plecat sabia nu-l taie
în consecinţă
te faci frate cu dracu’, până treci lacu’
renunţând la demnitate
puţin câte puţin
şi negând arţăgos ideea de colonizare a
României


La amiază

Poziţia incertă a unui imigrant din Europa de Est
într-o ţară post-colonială
la sfârşit de secol XX
păşesc nesigură printre zgârie-nori care sărbătoresc
plini de aroganţă
triumful vestului asupra restului
ca şi cum aş învăţa încă o dată să merg războindu-mă
cu legea gravitaţiei
pe un pământ care n-a auzit niciodată de Newton
trotuarele din Toronto mustesc de sânge uitat
un potop care se revarsă din adâncuri
ca o pedeapsă
(cine-ar fi crezut că e mai uşor să scrii
poezii de dragoste decât să descrii
o simplă plimbare prin oraş)
ca şi cum statutul meu de landed imigrant
în Canada nu face decât să repete
colonizarea Lumii Noi
într-o variantă mai puţin sângeroasă, dar la fel de dureroasă
estompând diferenţa dintre
pionierii de la începutul imperiului
şi imigranţii de la sfârşit
studenţii mei aboriginali au ochi albaştri, nume franţuzesti
şi o tristeţe pentru care nu s-a inventat
nicio pastilă anti-depresivă
le povestesc despre revoluţii teatrale din Europa
ca şi cum aş vorbi despre alte planete
când ajung la Shakespeare, mă înroşesc
copleşită de dragoste şi ruşine
certându-mă în gând cu Homi Bhabha,
Helen Gilbert, Joanne Thompkins
şi alţii
din cauza strategiilor de colonizare culturală
revendicând Furtuna ca protest împotriva terorii
în amintirea spectacolului lui Ciulei pe care l-am văzut
în copilărie la Bulandra
(Prospero ca victimă a unei dictaturi care îneacă în sânge
cărţi şi exilează artişti
sau cel puţin eu aşa îmi aduc aminte)
secolul XX e cel mai dificil dacă predai
orice fel de istorie
când obosesc
fac o ultimă încercare să mă salvez prin post-modernism
hibriditate, ironie, teoriile identităţii sociale,
o aluzie la copilăria pe care am petrecut-o
într-o dictatură
comunistă
şi o prelegere despre puterea iubirii şi a iertării
căutând mântuirea
în timp ce
spiritele strămoşilor aboriginali
sau poate doar vântul
zgârâie la uşa sălii de clasă
ca şi cum încă ar mai încerca să-şi găsească
locul
într-o ţară care nu le mai aparţine.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara