Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Semn De Carte:
Bomboane cu gust dulce-amărui de Gheorghe Grigurcu

Sub eticheta prudentrevelatoare de „pamflete”, Florica Bud ne oferă o proză publicistică ce se balansează cochet între realism fantastic şi fantezie realistă.

Punctul de pornire îl constituie mai totdeauna mediul vieţii noastre cetăţeneşti, cu ferestrele larg deschise spre politică. La prima ochire nu putem a nu constata un soi de parodie a mediatizării de care avem parte, atît de îmbietoare într-o asemenea direcţie. Tonul ironic etajează aprecierile astfel încît între cele consemnînd faptul divers şi degajarea imaginii inspirate de acesta, apare spaţiul unui suspans nu o dată delicios: „Disde- dimineaţă am auzit o ştire, devenită de multă vreme obişnuită, căsătoria unui domn politico-sexagenar, ieşit dintr-o lungă căsnicie de patruzeci de ani, cu o tînără doamnă de treizeci de ani. Nimic nou sub soare! Unele au făcut mariaje fericite chiar cu… nonagenari. Acum, eu (,,,) visez un love story între o tînără de maximum treizeci şi cinci de ani, bogată, frumoasă, deşteaptă şi cu mult sex-appeal şi… un cerşetor octo-nonagenar, murdar, ştirb, bărbos şi… sărac lipit pămîntului”. Autoarea dispune de-o ureche ageră, permanent aţintită asupra informaţiilor cu care sîntem atacaţi cotidian. Odată obţinut materialul lor plastic, acesta se vede transformat în bomboane cu gust dulce-amărui, ambalate cu grijă în foiţe sclipicioase: „nicidecum astăzi nu voi declama lozinca populistă: Române, arată-le obrazul, că se scumpeşte gazul, acest Sfînt Graal al neamului. Nu mă voi prostitua literar nici măcar de dragul tău! Deşi prostituţia fizică e interzisă, cea morală este aproape consfinţită prin lege, pardon, ordonanţe!”. Remarcăm conştiinţa susţinut feminină (nu chiar feministă!) a Floricăi Bud, cu dublă ţintă, una împotriva „Agenţiei De Redistribuţie A Divelor Din Sistemul Solar”, alta, natural, împotriva „cîrtitorilor” din rîndurile sexului opus: „Odată cu plecarea Marii Teledive, dispare una dintre membrele de bază ale Partidei Evitelor Peron De România… Închei scîrbită de mitocănia vocilor misogine, sătule a priori de posibilul matriarhat, ce lansează în eter întrebarea: oare vom avea norocul să plece şi altele?”. Predomină aşadar interesul faţă de Lumea „consoartelor”. Dacă acestea îşi dezvăluie cusururi, se pomenesc puse la colţ fără menajamente, tocate mărunt, prefăcute într-o gustoasă salată de maliţiozităţi voioase: „Arsenalul planetar abundă în arme de foc şi arme de distrugere în masă. Cele de distrugere în masă se grupează în arme nucleare, arme chimice şi arme biologice. Din subunitatea Armă Biologică, Cu Silicoane Ce Poate Să Otrăvească În Masă, cea mai lent ucigătoare este femeia-mitralieră. Frumoasă sau nu, deşteaptă de… mai bine ar tăcea, bătrînă sau doar bătrînicioasă, femeiamitralieră te poate extermina fizic şi psihic doar prin debitul său verbal”. Cu cît personajele vizate au dobîndit o mai înaltă ori cel puţin o mai vizibilă cotă, cu atît mai atractive devin pentru condeiul acid al scriitoarei. Textul d-sale dobîndeşte înfăţişarea unui nexus de raportări, fie directe, fie aluzive, la eclectismul dubios al condiţiei privilegiate. „Mi-o închipui pe distinsa doamnă ministreasă – prinsă în circulaţia infernală a capitalei noastre dragi (…). Plină de feminitate, Aureolata Sa pedalează vîrtos, ca şi cum pedalele ar fi corupţia, iar lanţul dinţat – justiţia ce judecă mafioţii, criminalii, violatorii”. Cu o pedantă afectare, autoarea alcătuieşte o listă categorială din „acest labirint modern care ne garantează democraţia”, id est Parlamentul, din care cităm „Minigrupul Trecutelor Neveste De Miniştri, Grupuleţul Fostelor Şefe De Cabinet Actual Neveste De Foşti Miniştri, Grupuşorul Fostelor Purtătoare De Cuvînt Neneveste”. Însă o asemenea campanie nu riscă oare pînă la urmă să capete alura unui antifeminism intestin, în corpul relativului feminism? Pamfletara corectează în chip oportun acul de pe cadranul consideraţiilor d-sale: „Şi, mai ales, nu vrem egalitate în nesimţire!”. Astfel actul persiflator dă răsfăţurilor imaginaţiei un curs mai rezonabil. Articolele semnate de Florica Bud au, în năvala comentariilor ce se abat fără oprire asupra noastră, o calitate certă: nu ne lasă indiferenţi niciodată. Şi aceasta, nu în ultimul rînd, graţie unui inconfundabil timbru personal.

Florica Bud: Secol de vânzare. Pamflete, Ed. Maşina de scris, 2012, 224 p.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara