Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Însemnări cu morala la urmă:
Bulă şi Gâgă de Interim

Înainte de 1989, România putea fi numită, pe drept cuvânt, Ţara lui Bulă. Toată lumea ştia cine este personajul popular care poartă numele de Bulă. Bancurile cu Bulă erau cunoscute tuturor. Mulţi erau convinşi că Bulă personifică o anumită formă de prostie. În realitate, Bulă făcea pe prostul. Sau pe naivul.

Chiar şi când făcea pe deşteptul, lumea era ispitită să-l ia de prost. Naivitatea li s-a părut totdeauna deştepţilor că ţine de prostie. Bulă este, în fond, urmaşul lui Păcală sau al lui Cănuţă, om sucit. Bancurile cu Bulă erau la fel de pline de tâlc ca spusele lui Nastratin Hogea din folclorul levantin. În fond, nişte fabule destul de transparente, câteodată. Personaj de folclor nou, orăşenesc ori suburban, Bulă cristaliza un mod de a lua în deriziune cotidianul comunist. Critica societăţii şi a politicii vremii era uneori implicită, alteori expresă, totdeauna plină de haz. Bulă era prezent în toate ocaziile, în toate casele, de sărbători, ca şi de toată ziua. Un bun prilej de defulare individuală sau colectivă, cu atât mai nimerit, cu cât cenzura nu avea nici o putere asupra lui. Chiar şi când bancurile se refereau la tabuuri de neocolit pe nici o altă cale. De pildă, la existenţa informatorilor Securităţii. Unul din cele mai semnificative bancuri este următorul: cică Bulă se bărbierea în faţa oglinzii şi vorbea de unul singur: „Bravo, Bulă, i-ai tras în piept până şi pe securişti! Ţi-au dat viză de America. Ţine-ţi gura aia mare până te vezi dincolo de graniţă”; tocmai se aude soneria de la intrare; bărbierit pe jumătate, Bulă deschide uşa şi dă cu ochii de doi securişti, care îi explică politicos că e o problemă cu paşaportul, care, ce mai vorbă, trebuie restituit; întors la oglindă, Bulă se priveşte în ochi şi zice: „Al dracului să fii tu, Bulă, dacă ţi-oi mai spune ceva!”. Se mai aud şi astăzi bancuri cu Bulă, dar rar şi fără efectul de altădată. Bulă se numără printre primele victime ale revoluţiei din 1989.

În definitiv, ale libertăţii cuvântului. Fabuliştii nu-şi mai găsesc locul într-o lume în care exprimarea publică şi privată e liberă şi din care cenzura a dispărut. Libertatea de opinie prezintă însă riscul datului cu părerea, în condiţiile dispariţiei responsabilităţii faţă de cele spuse. Nu numai cenzura s-a evaporat după 1989, dar şi autocenzura. Care e o formă a bunului simţ. Rolul lui Bulă, naivul şi simpaticul Bulă, îl joacă, tot mai des de la o vreme, un personaj cât se poate de antipatic, prost cât încape, care face pe deşteptul din convingere intimă. Numele lui e Gâgă. Vorbele lui nu sunt legate de bancuri. Şi nici rostite în cerc de prieteni. Gâgă adoră televizorul şi internetul. Se simte acasă în talk-showuri. Are o meserie pe care unii o găsesc imprecisă: Gâgă este politician. De obicei. Mai poate fi om de afaceri sau uneori jurnalist. Chiar şi de televiziune. Îl auzim ridicând caloriferul la rang de valoare culturală. Sau afirmând că românii din diasporă, care trimit bani familiilor rămase în ţară, sunt vinovaţi că nevestele lor devin curve, iar copiii, infractori. Sau ameninţându-i pe amatorii de demonstraţii de protest că le face dosare penale. Gâgă, am uitat să spun, poate fi şi ministru. Sau scriitor celebru, care nu-şi face scrupule din a susţine că polonezii i-ar împuşca pe unii intelectuali liberali, care sunt, auzi Doamne!, produsul speculativ al miliardarului Soros. Indiferent de locul ocupat în ierarhia socială, Gâgă e autor de panseuri. Pe care, oricât de prosteşti, nu le retractează niciodată. Are tăria opiniunilor sale. Amenda, când se întâmplă, rarisim, s-o facă, nu doar nu e onorabilă, dar îl bagă în încurcături şi mai de neieşit. Cel mai obişnuit şi comic argument este că i s-au scos vorbele din context. Gâgă nu are de unde să ştie că nu o cochilie de melc, din care nu iese nici un sunet, este contextul, ci o peşteră plină de ecouri. Şi când nu mai are nici o resursă morală în apărarea lui, Gâgă se autodeclară caz politic. Bulă era un creator modest de personaje şi de situaţii politice, Gâgă se crede, în infatuarea lui, un personaj politic.

Din Ţara lui Bulă, România a devenit tot mai evident Ţara lui Gâgă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara