Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poşta redacţiei:
Bulina de pe pagina întîi şi dihania antinomică de Horia Gârbea


Cristi Jandarm. Vrei să publici un roman - Jurnalul unui barbat care iubeste femeile - în foileton şi m-ai invitat pe blogul tău să văd mostre. Cum m-am băgat, oops! - am văzut că ăia de la wordpress ţi-au bannat blogul pe motiv de XXX. Naşpa! Un talent ca tine nu merita chestia asta. Dar ştii că au mai păţit-o Hasdeu şi Geo Bogza... Pe de altă parte, oi avea talent, nu zic nu, dar ai şi cam multe cuvinte despre care mama îmi spunea să nu le folosesc niciodată. Plus multe scene de. adică, pardon, erotice. Să publici romanul în foileton aici? Văleu! Nu merge. Revista asta o mai citesc şi elevi, şi domnişoare profesoare... Vrei să punem bulină pe pagina întîi din cauza ta? Încearcă la o editură, sînt şi concursuri de debut, iar între timp perseverează. Numai că, oricît de dură vrei să-ţi fie proza, e bine să mai răreşti expresiile alea favorite. După un timp se plictiseşte publicul şi de ele. Aş fi extrem de curios cum scrii în alt registru şi aş paria că te-ai descurca.

Robert Mîndroiu. Începutul poemului Obiectul: De trei zile un obiect greu/ stă pe masa noastră din sufragerie./ Lumina se mişcă prin casă, obiectul/ stă nemişcat.// De trei zile ne învârtim în/jurul lui cu ochii fierbinţi şi când ne/ lovim unii de alţii/ tresărim. Obiectul e sicriul tatălui. Alte texte trimise sînt la fel de sumbre. Sînteţi un poet cu abilităţi certe, aţi debutat în volum. Grupajul ce-l propuneţi e complet negru, e excesiv de macabru şi monocord prin aceasta. Vă adresaţi unor cititori ca să-i cuceriţi, nu să le forţaţi starea de spirit ca să se canalizeze pe făgaşul angoaselor dvs. Mai trimiteţi şi voi selecta fără îndoială texte publicabile.

Doiniţa Gherescu. Destul de bune versurile dvs., minate însă de o anumită neglijenţă şi de tendinţa de a crea metafore complicate care nu vă reuşesc întotdeauna. Apoi poemele lungi au o arhitectură a cărei complexitate nu o stăpîniţi şi ajungeţi să nu mai aveţi soluţii. Atunci textul devine, fără voie, umoristic:, spre unde merg, Şi cum îmi este scrisul?/ când un Arhanghel, cu aripe cât cerul,/ mă opri, zicând: „De-aici încolo-ncepe/ D e n e d e s cr i s u l!". Lăsaţi „de-nedescrisul", frumuşel, pe seama arhanghelilor şi băgaţi de seamă ce poem curat vă iese cînd scrieţi scurt şi mai simplu: Câte gări suferim pentru tine/ cu dulce-amară tristeţe,/ ar fi putut să ne înveţe/ că ora nu este cea care vine-/O gară prin care nu trece/„Doamna" cu coasa pe umăr -/ci veacuri fără de număr/ în Eon cunoscând vom petrece. (Timpul). La întrebarea dintr-un text - dar ce dihanie antinomică, ce humus bătut în diamante se zbate în lăuntrul meu ? - vă răspund cu uşurinţă: e chiar poezia dvs. Se zbate să iasă, dar nu poate din pricina diamantelor.

Cristina-Monica Moldoveanu Mă întrebaţi - aşa, sans façon -dacă merită să scriu?Merită! Merită întotdeauna, chiar dacă aţi scrie prost. E bine şi pentru dvs. şi pentru societate. Vorba cuiva: un poet în plus = un bandit mai puţin. Poezia vindecă sau, cum zicea un mare poet, „ te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci". Nu pot să compar poemele dvs. de azi cu mostrele publicate în nr. 44/2009,cum mă rugaţi, pentru că nu am acces la acelea. Cele de acum au şi părţi bune şi părţi rele. Iată poezia Banchize aurii. Începe bine: O fereastră.. ./Adulmec aburii calzi,/ lumina răsuflând către lume/ prin orbita vie / dinăuntru. Acum, în loc să-şi ia vînt, textul se fleşcăieşte: ... soarele a murit în mine./Irisul strepezeşte culoarea, (oribilă imagine, parol!) fereastra oglindeşte liniştea, (clişeu dulceag). Vin încă trei versuri neutre şi un final prost. Cam aşa sînt toate poemele: inegale. Aşa că, ori vă angajaţi dvs. un agent de pază care să vă dea peste mînuţă cînd vă vine să comiteţi cîte un kitsch ori, mult mai bine, luaţi creionul şi tăiaţi, mai încercaţi a doua oară şi încă o dată, pînă spuneţi acelaşi lucru fără niciun loc comun. Dar de scris, continuaţi să scrieţi că merită! Zău că merită!

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa e-mail: posta.romlit@gmail.com