Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Caii de la biclă sau re-capitularea de Marian Drăghici


In memoriam Ion „Nino” Stratan

Nino, Nino cum-necum
am scris:
cailor mei de la biclă
o mână albă de departe le face semnul adormirii.
Nino, Nino cum-necum
am scris poezie sub teroare
şi nimeni nu-mi poate lua asta
şi caii de la biclă:
în curând ne vom recunoaşte de departe, ca munţii.
Nino, Nino cum-necum,
bătrânelule,
nu minciuna instituţionalizată a triumfat,
ci duhul adevărului care pretutindeni este adiere
de glas subţire şi, în cele din urmă,
uneori după ani şi ani,
poate că în timpul vieţii noastre,
poate că în timpul morţii noastre,
toate le plineşte, până când – aferim! –
iar e întuneric ca în demon, zise plictisită rău negresa.
Nino, Nino în curând
ne vom recunoaşte de departe, ca munţii,
care pe negresa lui cu armonică roşie,
care sub negresa lui cu armonică roşie.
mai ales de când te-ai aruncat în cuţit,
între care şi care nu e altă scăpare
decât la negresă între picioare.
Nino, Nino mai ales
de când te-ai aruncat cu inima ta de poet
în cuţitul proptit în tocul uşii,
tremură carnea pe mine ca macul printre coline
pentru ce va fi cu noi dincolo
din snobeala atâtor versuri frumoase, nu zic nu
dar spiritualmente cretine, auzi şi tu:
iar e întuneric ca în demon, zise plictisită rău negresa.
*
în curând ne vom recunoaşte de departe, ca munţii,
care pe negresa lui cu armonică roşie,
care sub negresa lui cu armonică roşie.
între care şi care nu e altă scăpare
decât la negresă între picioare.
etc.
„moartea nu există, omul nu poate muri”
spun caii de la biclă, flori ale interiorităţii
răsădite în mii de ani,
„moartea nu există omul, nu poate muri”,
adică tu eşti viu pe undeva, dragă Nino, trăieşti ?
unde şi cum, bătrânelule ?
Nino, Nino
la judecata de apoi a cuvintelor poeţilor
care sigur va fi, la tine în cartier
pe pajiştea de lângă cer,
dar sigur va fi,
ca să mă pot ruga dintr-o singură lacrimă masculină
oricât de mare tot puţină,
tăierea golurilor, umplerea cu lumină
unde începe, unde se termină?
ca să mă pot ruga din simple lacrimi pentru tine
(lasă-mă pe mine),
ca să mă pot ruga din simple lacrimi pentru tine
(lasă-mă domn’e pe mine!),
mă dezic ca de nişte gunoaie
de toată snobeala scrisului meu, de balastul
atâtor versuri şi poeme frumoase, nu zic nu,
dar spiritualmente absolut cretine, auzi şi tu:
iar e întuneric ca în demon, zise plictisită rău negresa.
(gu-noi!)
şarpele-n ceruri şi zburătoarea sub pământ
dacă acolo
mai e puţin aer.
(gu-noi!)
anii au tot dus lumina în care trebuia să apari
glorios, în elementul tău
ca bufniţa pe catedrală.
clopotul cel mare bate încă rar şi departe,
dar moartea cu surâs din corpul cui va culege
o muzică albind pereţii până la spasmul divin?
aşa da respiraţie:
scrum
scrum
scrum
la aceleaşi cuvinte ca pe ţânţar sângele adormiţilor
mă umple râsul acum.
(gu-noi!)
dar cel mai mult te-am iubit
prin reprezentări în carne şi oase, golan
cum bunăoară în noaptea acelui an
jucând o nesfârşită partidă de biliard cu Galina Sorocian
la o casă de vânătoare în pădurea rusească.
taman ca-n basme, ca-n poezii
afară mesteceni scârţâiau în gerul iernii
sub stelele albăstrii, goale
cum goală Galina cânta, surâdea ca beatificată
de vodcă
de laţul juisării – nu ştiu dacă
în pauza dintre reprize aruncând câte un lemn pe foc
cu graţia rasei sale făcea de sclipeau şi mai tare,
după impact
ochii jivinelor împăiate în camera aceea
totuşi intimă, de culcare.
aşa cucerii eu imperiul: prin act.
(gu-noi!)
ah, indiferenţa ta măreaţo
umflă praful pe străzi,
mişcă morile de vânt în capul lui Dumnezeu,
perverteşte lucrurile până la a face din tine
bunăoară
un zid negru. un zid absolut negru. un zid.
(gu-noi!)
ai fost pentru mine un zid negru,
una dintre cele patru mori de vânt
din capul lui Dumnezeu:
muzica femeia vinul şi însuşi Dumnezeu.
(gu-noi!)
gol cu mâna mea m-am strâns de pe arie,
gol la patru mori de vânt m-am măcinat.
indiferenţei tale îi spun:
după morţi succesive, iată-mă viu. credibil. măcinat
bob cu bob. atâta timp m-a privit un duh negru
că din mine se va face o pâine neagră,
va izbucni o muzică neagră.
o femeie neagră va veni şi-mi va duce ca pe nimic
inima neagră
înaintea unui Dumnezeu
gol, orbitor de negru.
(ptiu! gu-noi!)
la lima, la lima într-un bar
săbiile ninja drogul crima
şi în senat în loc de cal
tronează porcul spiritual
umflat din inima morţilor
cât turla bisericuţei. ah, turla
bisericuţei, nu degeaba (sincer să fiu)
batracianul sângeros îi bate-n vitralii cu laba.
(gu-noi!)
dar noi în iarnă fiecare cu laba lui noaptea sub stele
am dat deoparte ţarţamuri,
am cântat duios la ukulele.
şi-acum la lima într-un bar iată-mă pregătit
să tot dau deoparte ţarţamuri
să tot cânt duios la ukulele.
păi, la treaba asta ar păli de invidie şi saxul lui Bill
şi noul ram al timpului ţâşnind spermatic
din saxul lui Bill.
iar de n’or păli olecuţă ne’or stropi.
(gu-noi!)
căci zis-a maica Singlitichia:
la noi la lima din holul negru dai în epocalipsă.
oho iubirea,
din cămaşă fără petic a lui Hristos,
ajunse cârpă de spălat gaura faianţată a hahalerei.
exilul capului încoronat, ca o imensă floareasoarelui
insomniacă deasupra bălţii
dă fiori scarlaţi liniştii noastre.
(jale! gu-noi!)
o plesnitură de bici, un delir auster,
rădăcinile unei mări secătuite pe pajiştea de lângă cer.
în lumina de-afară, a nu ştiu câta oară
un farmec de copilandru doboară calul
lui Alexandru.
(gunoiaş, gunoi, gunoi!)
lenea, pentru mine, e sacră.
când lucrez, fără lene, nu sunt bun de nimic.
(pur şi simplu gunoi!)
şi după bufnitură toate păhăruţele s-au stins
seara pe uliţă
de-am rămas într-un întuneric de moarte
noi şi gurile noastre uscate.
(totuşi, gu-noi!)
etc. etc. etc.
gunoaie gunoaie gunoaie.
delete delete delete.
undeva, într-o altă lumină
din lacrima masculină
oricât de mare tot puţină
măcar că nu se mai termină,
Doamne al luminilor, iartă-ne!
Doamne al luminilor, iartă-ne!
Doamne al luminilor, iartă-ne!
altfel,
e întuneric ca în demon, zise, le zise
plictisită rău negresa cailor mei de la biclă.
(ptiu!)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara