Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Ce ar trebui să citească oamenii politici de Alex. Ştefănescu


Cel mai recent număr al revistei Memoria (1/2002) cuprinde noi episoade din tragedia pe care a trăit-o poporul român sub regimul comunist. Guvernul de azi al României interzice - în mod justificat - orice formă de propagandă în favoarea fascismului, dar tolerează - în mod iresponsabil - manifestările pline de aplomb ale unor partide comuniste (ca şi prezenţa la conducerea unor importante instituţii a unor foşti demnitari comunişti). Dacă amnezicii conducători de azi ar citi revista Memoria şi dacă ceea ce ar citi ar ajunge la conştiinţa lor, poate că ar lua măsurile necesare pentru a face imposibilă repetarea în viitor a unor crime politice monstruoase de genul celor săvârşite după război de partidul comunist şi de Securitate.
Tatiana Slama-Cazacu semnează o impresionantă evocare a tatălui său, avocatul George Slama, care, arestat în 1950, a murit în detenţie, în 1954, după ce a fost supus unui regim de exterminare. Memorialista îşi aduce aminte, printre altele, cum, tânără fiind, s-a dus cu mama ei la Canal, ca să-l vadă pe cel închis pe nedrept (înainte de război, culmea, îi apărase onest, ca avocat, pe comuniştii trimişi în judecată de autorităţi, fair-play-ul său fiind remarcat în ziarele epocii):
"Imagini de neuitat: căruţa hurducându-ne (primise aprobarea şi mama) prin praful dobrogean, apoi poarta lagărului, cu miliţianul examinând cartea poştală şi buletinul meu de identitate (mama trecuse mai repede, probabil din cauza vârstei, iar tinereţea mea păruse suspectă, pentru că nu puţini tineri, pe atunci, declarau - de obicei şi la sfatul părinţilor - că au rupt legăturile cu membrii familiei care se aflau în asemenea situaţii); el m-a întrebat dacă sunt în "câmpul muncii", apoi: "Unde?", iar când am spus că "la universitate", şi anume ca "asistentă", a zis, ritos: "N-ai să mai fii!". Am aşteptat mult ca să intrăm în baraca unde era "vorbitorul", aşa încât am văzut, venind şi apoi oprindu-se, convoiul deţinuţilor, venind de la muncă, în "zeghe" şi cu lanţuri zornăind la picioare. încercam să-l văd pe tata, dar ne-au introdus în baracă, unde, pe o bancă, în faţa unei mese lungi, paralelă şi ea cu altă bancă lungă, am aşteptat iar mult, până să apară tatăl meu - după ce intraseră aproape toţi ceilalţi, şi către sfârşitul "vizitei". Nu l-am recunoscut: Gh. Slama fusese chiar cu două-trei costume de haine, dar bine îngrijite - un bărbat elegant, simpatic şi, într-adevăr, cu carismă. Acum apăruse un om cu faţa tumefiată (umflată doar de boala de inimă?), cu hainele pestriţe primite între timp şi, încrucişându-şi mâinile una într-alta, tremurând, a venit în dreptul nostru, pe banca din cealaltă parte a mesei, şi protestând repetat: "Nu mi-au spus că aţi venit!""
Multe alte texte din sumarul ultimului număr merită citite cu atenţie: Mijloace de tortură ale Securităţii de Marius Oprea, Un dicţionar enciclopedic al Gulagului sovietic de Sabin Ivan, Mihai Stere Derdena - o jumătate de veac de rezistenţă de Alexandru Mihalcea, Sinuciderile în închisorile comuniste din România de Nicolae Ivan, La moartea lui Noël Bernard de Virgil Ierunca, Memoria Memorialului de la Sighet de Anca Haţiegan etc. Revista Memoria ar trebui trecută pe lista lecturilor obligatorii ale oamenilor politici.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara