Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Scrisoare din Paris:
Celan în perioada cea mai fericită de Lucian Raicu

Paul Celan, născut în Cernăuţii româneşti în 1920, exilat la treizeci de ani, sinucis la Paris la doar cincizeci de ani (în 1970), poet de limbă germană, suferind imens că trebuie să scrie în această limbă, dar nu putea şi nu reuşea altfel - cu ambii părinţi omorâţi în deportare.
Unul dintre marii poeţi ai secolului.
Îi este dedicată o carte a unui autor austriac, H. Röttinger - în curs de apariţie în româneşte, cuprinzând şi un interesant capitol despre tinereasca densă boemă a scriitorului, în primii ani postbelici - "Paul Celan şi Bucureştiul". Nu auzisem de el, de Celan, când mă stabilisem tot la Bucureşti, la şaptesprezece ani, în 1951, cam la doi-trei ani după "fuga" sa în Occidentul în care avea să se sinucidă, aruncându-se în Sena, de pe gloriosul pod Mirabeau...

Citesc străbătut de un fior:
"Din perspectiva a tot ceea ce i-a urmat după aceea, perioda boemei bucureştene pare a fi fost cea mai fericită din viaţa lui Celan."
Poate singura "fericită" - în anii de după 23 august 1944, trăiţi de genialul tânăr evreo-român, ca modest redactor al Editurii "Cartea rusă". Viaţa - viaţa asta - e ceva mai complicată decât şi-o imaginează spiritele mărginite, li se mai spune cu un termen pretenţios "manicheiste". Sub nu ştiu ce pseudonim, redactorul publicase o extraordinară traducere românească a romanului lui Lermontov Un erou al timpului nostru. O citisem în primii ani de liceu, mi-o adusese bietul, minunatul meu tată, Carol pe numele său - o cumpărase în mirificul Bucureşti, din puţinii săi bani...
Citesc mai departe din capitolul (apărut fragmen­tar în revista "Vatra") intitulat - aşa, ca să-ţi lase gura apă - "Paul Celan şi Bucureştiul"; un Bucureşti agitat, plin de vitalitate pe atunci, dominat de Palatul tânărului rege Mihai, un mare oraş deschis tuturor posibilităţilor, cu un guvern polimorf, prezidat de generalul Sănătescu mai întâi, de generalul Rădescu apoi, de politicianul Groza mai apoi, cu un singur ministru comunist, al justiţiei, cultivatul şi patriotul autentic Lucreţiu Pătrăşcanu, cu încă unul ceva mai târziu, fostul ceferist şi doftanist Gheorghiu-Dej, cu o presă iniţial liberă, cu "Dreptatea" lui Iuliu Maniu şi a domnului Carandino, cu "Aurora" doctorului Lupu, cu "Viitorul" lui Dinu Brătianu, desigur şi cu "Scânteia" - acesta-i climatul în care descinde printre Ion Caraion şi Geo Dumitrescu şi Virgil Ierunca tânărul bucovinean, probabil încă animat de speranţa unui mai bine, care numai bine nu s-a dovedit a fi: Paul Celan. Nu din cartea despre el, ci din fragila mea memorie, de copil de zece-unsprezece, doisprezece ani, am extras micile "încadrări" temporale de mai înainte - pentru a pricepe mai corect acum, după cincizeci şi ceva de ani, unde nimerise viitorul (poate încă de pe atunci, mare - şi tragic sortit sinuciderii, aici pe aproape de tot de casa Radioului şi a RFI-ului) - mare poet - Paul Celan.
Digresiune necesară - pentru a citi în linişte mai departe:
"Oraşul în care Celan a ajuns după ce a părăsit Bucovina cu un camion militar sovietic a fost dintotdeauna capitala lui, iar româna, limba oficială de la Cernăuţi. Bucureştiul trecea drept Parisul orientului european - şi chiar în aprilie 1945 când Celan a sosit în capitală, în pofida tuturor stricăciunilor şi distrugerilor pricinuite de război, caracterul inconfundabil al metropolei trebuie să fi fost recognoscibil - un amestec heteroclit de elemente orientale şi occidentale, un labirint de ulicioare grupate în jurul câte unei biserici, străbătut de-a cur­mezişul de câteva bulevarde mari, într-o convieţuire a eclectismului francez de dinainte de 1914 cu folclorul naţional. Dominant era însă modernismul interbelic - construcţiile practice, funcţionale, care-şi puseseră amprenta pe imaginea oraşului; şi astăzi încă anii 20-30 par a fi momentul decisiv în evoluţia urbanistică a Bucureştiului."
Aici a ajuns, cu un camion sovietic, Paul Celan, pe când împlinea 25 de ani. Era exact la jumătatea scurtei lui vieţi. Aici vreme de câţiva ani se situează - cum zice biograful austriac - "perioada cea mai fericită din viaţa lui Paul Celan"...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara