Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Cenzura publică de Cristian Teodorescu


Cei mai mulţi dintre noi îşi invocă, frenetic, în public, organele genitale. Ca şi cum ar rosti o interjecţie oarecare. Tinere graţioase care ies în grup de la cursuri îşi atribuie, cu voce ridicată, un organ pe care e greu de crezut că l-ar avea. Nu fac asta pentru a atrage atenţia asupra lor; discută între ele. Domni în vîrstă, corect îmbrăcaţi, din categoria celor care polemizează prin autobuze, te înjură ca ultimii boschetari cînd li se termină argumentele. Tinere doamne care îşi fac confesiuni în timp ce-şi plimbă copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soţilor lor într-un limbaj mai deocheat decît cel la profesionistelor de pe "centura" Bucureştiului.

Cum reacţionează opinia publică atunci cînd aude aşa ceva? Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri sau vreun bătrîn care îşi plimbă senin sărăcia şi, eventual, insigna de veteran de război. Persoane cărora nici puşcăria politică de ieri, nici lipsurile umilitoare de azi nu le-au tăiat obişnuinţa de a spune ce cred, în public.

Aceeaşi opinie publică amuzată în autobuz de exprimările pe care le aude devine combativă în grupuri mici, după ce se întoarce cu picioarele pe trotuar. Şi cum îşi exprimă ea revolta faţă de expresiile porcoase de care a făcut haz ? Din cîte aud, cetăţeanul revoltat foloseşte acelaşi set de expresii care îl contrariază în public la alţii.

Mă străduiesc să bag la cap toate schimbările care au loc în limbajul public şi să le şi înţeleg. Asta din reflex de prozator. Dar ca om obişnuit nu pot spune că mă amuză. În 1990, expresiile tari folosite în public aveau măcar o anumită semnificaţie. De la revolta faţă de sistem, pînă la dispreţul cu care omul de rînd îşi lua revanşa împotriva dispreţului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Şi pe cine îşi putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de rînd ? Mai ales că era şi întărîtat politic să facă asta. Să mai amintesc de uriaşul impact pe care l-au avut asupra opiniei publice aşa-zisele pamflete din săptămînalul România mare, începînd de la ameninţările cu moartea şi încheind cu vorbele jegoase, de chivuţă beată, cu care Alcibiade, dovedit apoi a fi Corneliu Vadim Tudor, îşi taxa adversarii de tot felul ? Să mai amintesc şi că pamfletul de tip România mare a fost luat ulterior drept model de ziarişti care, chipurile, voiau să-l înfrîngă pe CVT, folosind armele sale?

Despre lumea asta scriu unii dintre prozatorii noului val. Pot ei inventa, din respect la pudoare, alt limbaj decît cel pe care îl auzim? Cărţile lor şi-au cîştigat elogiile criticii şi o certă notorietate, astfel încît cîţiva dintre ei au ajuns citaţi în manuale. Şi, fireşte, profesorii le recomandă elevilor să citească aceste cărţi. Dar, scandal, părinţii care îşi aruncă ochii în bibliografia recomandată progeniturilor lor se revoltă împotriva "porcăriilor"pe care trebuie să le citească nişte copiii nevinovaţi.

Înţeleg îngrijorările părinţilor: cuvîntul scris transformă în normă cuvîntul care altminteri zboară. "Adică asta învaţă copilul meu la şcoală? în loc să-l deprindă să vorbească frumos, profesorul îmi somează copilul să citească toate scîrbăvniciile pe care le aude pe stradă?

Recunosc că mi se întîmplă să mai fiu şocat de ceea ce citesc astăzi. Dar asta nu mă împiedică să-mi amintesc ce citeam, pînă în '89, în cărţi traduse care apăreau la edituri serioase. Şi-mi aduc aminte ce discutam noi, optzeciştii: dacă tu, român, făceai o descriere mai decoltată, ţi-o tăia cenzura. Dar dacă într-o traducere apăreau descrieri "de pe uliţa mică", vorba lui Creangă, asta ţinea de specificul autorilor traduşi.

Azi, scriitorul român necenzurat oficial ignoră tabu-urile impuse pînă în '89. Dar ce poate face el împotriva cenzurii publice, care prelungeşte interdicţiile fostei cenzuri prin protestele părinţilor indignaţi?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara