Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Chiftea de Rodica Zafiu


În continuarea observaţiilor publicate în această rubrică în ultimele două săptămâni, în legătură cu bogata terminologie argotică a "femeii imorale", mai exact a prostituatei, ar trebui măcar trecute în revistă, pe lângă metaforele animaliere (maimuţă, pupăză) şi cele ale "obiectului uzat" (boarfă, ştoarfă), şi alte zone ale creativităţii metaforice sau metonimice şi mai ales cuvintele pentru a căror evoluţie nu mi se pare că s-ar fi găsit o explicaţie semantică mulţumitoare.

În paradigma culinară, în care femeia e un produs de consum în genere conotat pozitiv, intră diverse "delicatese", mai ales dulciurile: bomboană, acadea, pralină, zaharină etc. Lucrările mai vechi înregistrau însă şi alţi termeni, a căror motivaţie e mai puţin evidentă. În anii '30, V. Gr. Chelaru ("Din limbajul mahalalelor", în Buletinul Institutului de filologie română "Alexandru Philippide", 1937), înregistra termenul chiftică cu sensul "femeie cu purtări rele", presupunând totuşi că iniţial va fi fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este aşadar una metonimică. În aceeaşi revistă, C. Armeanu ("Argot ieşean") considera că sunt echivalente chiftea, diminutivul său chiftică şi sinonimul parţial pârjoală, toate cu sensul argotic "servitoare"; acestora le adăuga şi interjecţia substantivizată sfâr. Informaţiile au fost completate de Iorgu Iordan ("Note şi observaţii la articolele precedente"), care aducea mărturia propriului uz: "Chiftică se întâlneşte pretutindeni. Sub forma chifteluţă, îl cunosc (şi-l întrebuinţez!) de multă vreme, dar nu totdeauna cu sensul peiorativ dat de Chelaru". Iordan presupunea - destul de neconvingător - că punctul de pornire nu l-ar fi constituit ocupaţia de bucătăreasă, ci lipsa de igienă a servitoarelor. Autorul renunţă la această sugestie în Stilistica limbii române (1944), în care cuprinde, în lista de termeni pentru "femeie stricată", pe chiftică, chiftea, chifteluţă, pârjoală, sfâr, explicând în notă că ar fi vorba de o "aluzie la ocupaţia multor femei stricate, care se recrutează dintre servitoare (= bucătărese). Pârjoală este sinonimul lui chiftică, tot aşa sfâr!, onomatopee, care imită zgomotul făcut de carnea friptă sau prăjită". În ediţia din 1975, formulările cu implicaţii sociale potenţial jignitoare sunt atenuate ("aluzie la ocupaţia unor femei de moravuri uşoare") şi se evocă (cu neîncredere) o ipoteză etimologică a lui Al. Graur (reducerea din chiftelăreasă "bucătăreasă").

E interesant să vedem cum stau lucrurile după aproape şaptezeci de ani. În dicţionarele generale, chiftea (care provine din turcă: köfte) nu apare decât cu sensul "preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată şi prăjită în grăsime" (DEX). Nici dicţionarele de argou nu spun prea multe: Nina Croitoru Bobârniche (2003) şi George Volceanov (2006) înregistrează cuvântul chiftea cu sensul "prostituată", poate sub influenţa bibliografiei, a studiilor precedente despre argou, dar oferă şi alte explicaţii, legate de bani: "o mie de lei" (Croitoru Bobârniche, Volceanov), "bancnotă de o sută de mii de lei" şi "bani" (doar Croitoru Bobârniche).

Internetul oferă însă mult mai multe informaţii. În primul rând, dicţionarul on-line 123urban.ro înregistrează pe chiftea cu alte sensuri depreciative decât cele descrise până acum: "om prost", "fără bani" ("ăla n-avea bani, era chiftea") şi "făcătură după un obiect de firmă" ("Ce-i, mă, cu chifteaua asta pe tine?"). Textele din forumuri şi bloguri sunt şi mai generoase: descoperim în ele atestări ale unei folosiri într-adevăr insultătoare, foarte generale - "dacă stăteai aici erai o chiftea, frate!" (forum.bugmafia93.ro), "hai să-ţi zic eu ceva să vezi cât eşti de chiftea" (curier.ro) -, inclusiv în structura o chiftea de: "nu-ţi mai rămân bani decât pentru o chiftea de calculator care nu va face faţă" (forum.computergames.ro); "a publicat o chiftea de carte" (zoso.ro) etc. Un sens special este cel de "ştire falsă, păcăleală, momeală, pseudo-bombă" jurnalistică: "nu mă las manipulată de orice Ťchiftea de presăť care explodează aproape cotidian" (forum evz.ro, 4.05. 2009).

Situaţia actuală nu pare să provină dintr-o generalizare a vechiului argotism chiftea "prostituată". Ba aş spune chiar că poate oferi sugestii de reinterpretare a uzului de odinioară. S-ar părea că substantivul chiftea e un termen peiorativ de uz general, folosit pentru persoane, obiecte şi situaţii, inclusiv pentru bani, dacă sunt consideraţi ca prea puţini (din cauza inflaţiei, suma insuficientă poate varia). Componenta depreciativă se poate explica prin unele trăsături semantice ale obiectului: mic, insuficient ("gările mici, cu peroane cât o chiftea", ziare.com., 22.03.2008), mărunţit şi turtit ("Dacă mă prindea ăla atunci - mă făcea chiftea!",daciaclub.ro). În plus, cuvântul are un simbolism fonetic negativ (comparabil cu al verbului a chifti, considerat o formaţie expresivă) şi o asemănare formală (şi referenţială) cu chiflă (de la care a putut împrumuta unele sensuri). Chiftea nu prea mai are de-a face cu câmpul semantic al "femeii uşoare" - dar a fost oare într-adevăr specializat cu acest sens, sau îşi actualiza doar, în anumite contexte, valoarea depreciativă? Cu pârjoală lucrurile stau probabil altfel, pentru că termenul trimite, prin formă, la a pârjoli, sinonim intensificator al lui a arde.