Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Chirică, blonda şi cămila de Horia Gârbea

Florina Elena Banu. S-au inventat nişte dispozitive antifurt care, „în absenţa stăpînilor” cum zicea cineva, mimează că o casă ar fi locuită: luminile se aprind şi se sting aleator, răsună zgomotele apei şi sunete de televizor deschis, se aud lătrături de cîine vesel de prezenţa oamenilor. Textele dvs. seamănă cu nişte case populate doar cu aceste ingenioase aparate: se aud sunetele şi se iscă luminile, în mod înşelător, dar în interiorul „imobilelor” e cu desăvîrşire pustiu.

Teodoru Stemate. Mă bucur că acolo unde vă aflaţi, în Nordul Africii, aveţi timp să scrieţi şi sper să continuaţi s-o faceţi. Mi-aţi trimis (aproape) un volum, compus din trei povestiri pe care le apreciez drept reuşite din multe puncte de vedere şi la care am destule observaţii. Nu aţi atins excelenţa şi aceste rînduri sînt scrise în ideea că vă puteţi perfecţiona. Altminteri n-aş fi parcurs cele peste o sută de pagini trimise. Prima povestire Lepădatul este bine scrisă (ca şi celelalte două), excelaţi în conducerea dialogului şi în folosirea limbajului caracterizant, colocvial. Totuşi excesul de transcriere fonetică a graiului moldovenesc e uşor supărătoare. Situaţia e cam convenţională: cîţiva, mai exact trei, români se întîlnesc la Capua şi au o şuetă în care-şi povestesc vieţile, un fel de frîntură de Decameron. Personajele povestesc fapte palpitante, ajutaţi de talentul de naratori pe care li-l atribuiţi şi care de fapt vă aparţine. Această schemă însă nu e la fel de interesantă precum ar fi dacă am „vedea” direct întîmplările. Nu înţeleg de ce pe un personaj trebuie să-l cheme „Eminescu”, această găselniţă onomastică nu mi se pare izbutită. Că pe altul îl cheamă Fane Babanu (aluzie clară) mai merge, ca şi porecla „Iorga”, perfect justificată de barba impunătoare a „părintelui”. Deficienţa acestei proze, care nu e totuşi eliminatorie, stă în lipirea a trei „poveşti”, inegale ca spaţiu şi interes, fără a da un sens comun faptelor: personajele, se întîlnesc, beau, povestesc şi merg la culcare. Totul stă în limbaj şi pitorescul situaţiilor. E amuzant că aţi scriso în scop terapeutic, evitînd să fumaţi, şi că v-aţi apucat din nou la final, deşi, ca nefumător, vă compătimesc. Totuşi, nu e vina povestirii revenirea autorului la viciu. A treia poveste o caracterizaţi corect chiar dvs.: O veche anecdotă şoferească. E totuşi bine adusă din condei, veridic, e clar că aveţi gustul dialogului şi vă lăsaţi adînc pradă acestei plăceri ceea ce extinde cam mult anecdota: 30 de pagini pentru un banc! Într-un volum mai mare, n-aş zice s-o lăsaţi deoparte, dar poate o mai tundeţi. Piesa cea mai bună, centrală şi la propriu şi la figurat, este însă Grasa, care are o miză mai serioasă, chiar dacă inspiraţia vine pe cale livrescă, din Ion Creangă şi Stan Păţitul. O descrieţi succint şi precis astfel: am încercat să-l aduc pe Chirică în vremurile noastre, cu o misiune personală şi mult mai prozaică decât procurarea materialului pentru reparaţiile la Talpa Iadului. Dacă mi-a ieşit sau nu… Eu zic că v-a ieşit, chiar foarte bine, iar concluzia este simplă, sînt sigur că o ştiţi şi dvs.: folosiţ i-vă calităţile indiscutabile de prozator în folosul unor subiecte importante, nu le stricaţi pe lucruri care, chiar spuse cu har, vă vor aduce reuşite modeste. Apoi, nu umflaţi prea mult textele, fiţi mai parcimonios cu artificiile care ţin de pitoresc, mai ales cu limbajul excesiv de colorat al personajelor, ca să nu bată la ochi că ar fi prea construit. Alte sfaturi nu am să vă dau, pentru că pe acela cu lăsatul de fumat ştiu că nu-l veţi urma. Aştept noi realizări ale dvs., mă voi bucura de ele cu sinceritate. În plus, dacă există cu adevărat un banc „cu blonda şi cămila cu două ...”, mi-l puteţi spune şi mie, că nu-l ştiu.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara