Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Optimistei:
Citeşte şi fă ce vrei! de Ioana Pârvulescu

Am fost şi anul acesta la Târgul de Carte Gaudeamus. Rog a se lua toate afirmaţiile de mai jos pur descriptiv, nu ca judecăţi de valoare (acuze sau laude).

Detalii

l Cel mai kitsch nume de editură: "Amurg sentimental", la care a fost anunţată lansarea celui mai kitsch titlu: Flori de telepatie de Liliana Dobronăuţeanu. Le-am găsit consemnate în Revista Târgului Gaudeamus de joi 22 noiembrie, 2007. Tare aş fi vrut să ştiu cum a fost lansarea.
l Articolul cel mai "pe-alături" despre Târg: România liberă, vineri, 23 noiembrie. Autoarea îşi ocupă jumătate din spaţiu cu orice altceva decât cartea. Nu e de mirare că i se pare că ar putea folosi pentru Târgul de anul acesta, articolul de anul trecut. Într-adevăr, nu s-a schimbat nimic, cu excepţia cărţilor. Dar trebuie să le citeşti măcar titlul sau fluturaşii cu lansări, ca să observi.
l Jurnalista cea mai prezentă, mai activă şi mai gentilă în toate zilele Târgului: corespondenta postului de radio Deutsche Welle, doamna Rodica Binder.
l Postul de televiziune cel mai dezamăgitor în relatarea despre Târg: TVR Cultural. Ştiţi acele cronici literare care, comparate cu cartea în sine, îţi dau senzaţia că persoana care scrie a citit altă carte? Ei, bine, dacă mergeai la Târg şi comparai apoi cu ce-ţi oferea postul, aveai senzaţia că eşti pe altă planetă. Tonul festivisto-copilăresc: "orăşelul cărţilor" (metaforă reluată obsesiv), "cititorii sunt timizi, nu vor să vină la microfon" etc. a fost complet nepotrivit. Şi bine că n-au fost mai mulţi autori francezi (toate numele ar fi fost pronunţate, oricum, englezeşte!).
l Criticul cel mai activ şi mai vizibil la Târg: Marius Chivu, de la Dilema Veche.
l Cartea de literatură cea mai voluminoasă lansată în 2007: Orbitor de Mircea Cărtărescu, publicat într-un singur volum (cât un Larousse).
l Persoana necunoscută care mi-a făcut bucuria cea mai mare: o doamnă care mi-a spus că, în urma articolului meu despre Prinţul Ghica de Dana Dumitriu, a citit cartea care stătea nedeschisă în bibliotecă şi o intimida prin dimensiuni. Romanul a captivat-o.
l Persona cunoscută care mi-a făcut bucuria cea mai mare: domnul Radu Beligan, prin mesajul pe care l-a transmis (prin fiica lui, actriţa Lamia Beligan) cu prilejul lansării audiobook-ului cu Bartleby de Herman Melville. Vocea naratorului - cea mai bună care se putea alege pentru o relatare atât de subtilă: Radu Beligan.
l Trofeul Gaudeamus 2007, locul întâi prin votul publicului a revenit Editurii Humanitas.
l Cărţile pe care mi le-am cumpărat sau pe care le-am primit la Târg, în ordinea cronologică a intrării în sacoşă: Reşedinţe şi familii aristocrate din România de Narcis Dorin Ion, Editura Institutului Cultural Român - o splendidă recuperare fotografică (dublată de scurte texte explicative) a trecutului nostru. Prinţese date uitării sau necunoscute de Rébecca Dautremer şi Philippe Lechermeier, traducere de Şerban Foarţă, Editura Vellant, din categoria aceea specială a cărţilor de care se bucură mult copiii şi foarte mult adulţii. Gabriel Liiceanu, Despre seducţie, Editura Humanitas, o recuperare a seducţiei din cu totul alt unghi decât suntem obişnuiţi, deşi materia primă o constituie marile texte literare cu care suntem obişnuiţi. Ioan T. Morar, Cartea de la capătul lumii. Noua Caledonie: la un pas de Paradis, Editura Polirom - un drum în realitate, deşi pare ficţiune. Ramón Gómez de la Serna, Omul pierdut, traducere de Radu Niciporuc, Editura Fabulator, carte-şotron, aş zice, ajutată să ajungă la cititor de o prefaţă de Ioana Zlotescu-Simatu şi o postfaţă de Vera Şandor. Victor Ieronim Stoichiţă şi Anna Maria Coderch, Ultimul Carnaval, Goya, Sade şi lumea răsturnată, Editura Humanitas, despre "naşterea imaginarului modern" la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin ideea sărbătorii şi a lumii pe dos. Oscar Wilde, Toate povestirile, traducere de Andrei Bantaş, Editura Compania, de la Prinţul Fericit la Milionarul model. John Grisham, Maestrul, traducere de Ariadna Grădinaru, Editura Rao, un roman juridic şi de acţiune, cum se ştie. Günter Grass, Decojind ceapa, traducere de Victor Scoradeţ, Editura Polirom, despre care cei care au citit-o spun că e cea mai bună carte a lui Grass. Maestrul şi Margareta de Bulgakov, traducere (nouă) de Ion Covaci, postfaţă de Ion Vartic, Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" pentru că, deşi am citit-o de vreo cinci ori, rămâne cartea mea de căpătâi. Urban Remembrance and Memory of Europe, Editura Muzeului Literaturii Române, Anselm Grün, 50 de îngeri pentru întregul an, traducere de Carmen Luminiţa Cioica, Editura Galaxia Gutenberg, pentru că, uitându-mă la cuprins, mi-au plăcut numele îngerilor: al împăcării, al entuziasmului, al detaşării, al pasiunii, al speranţei, al solitudinii, al lucidităţii, al iertării, al mângâierii, al răgazului, al devotamentului, al prudenţei, al încrederii, al tăcerii, al luării-aminte şi, favoritul meu, al libertăţii.

Cititul şi scrisul

Ca întotdeauna, m-am intersectat şi la această Ediţie, cea de-a paisprezecea, a Târgului Gaudeamus, cu o mulţime de scriitori. Nefiind un reporter de meserie, ci numai unul de duminică, nu mi-am luat la mine reportofonul. De aceea, pe apucate, am întrebat pe unii şi pe alţii ce mai citesc şi ce mai scriu acum, în zilele de sfârşit de noiembrie 2007 şi, în genere, am notat răspunsurile într-un caiet dictando:
T.O. Bobe
Citesc Antonio Lobo Antunes, Manualul inchizitorului. Încerc să scriu SMILES, dar nu ştiu dacă o să reuşesc vreodată.
Mircea Cărtărescu
Îţi răspund "pe bune". Citesc a n-a oară Jurnalul lui Sebastian, cu tot mai mult câştig şi cu o pasiune extraordinară. În privinţa scrisului, mă odihnesc după Orbitor.
Radu Paraschivescu
Citesc Călătoria Feliciei de William Trevor (Editura Nemira). Scriu un roman cu titlul provizoriu Cu inima smulsă din piept despre Inčs de Castro, personaj tragic din Portugalia secolului al XIV-lea. Va apărea, cum ştii foarte bine, în colecţia "Cartea de pe noptieră".
Filip Florian
Spre ruşinea mea (deşi nu mi-e deloc ruşine de asta), citesc abia acum Mă numesc Roşu, minunatul roman al lui Pamuk. S-a întâmplat să fi ajuns de curând la Istanbul şi e nemaipomenit să te afunzi într-o asemenea carte după ce ai hălăduit pe străzile de deasupra Bosforului, pe lângă Moscheea Albastră şi Sfânta Sofia. Cred că aerul vrăjit al marilor oraşe sporeşte magia literaturii.
În privinţa scrisului, scriu ceea ce scriu de un an şi jumătate încoace, adică un roman care, din fericire, îmi îngăduie să fug deseori dintr-o lume cu prea multe referendumuri şi cu prea puţin şerbet.
Ioana Nicolaie
Citesc Teodosie cel mic de Răzvan Rădulescu. Scriu un roman despre o fată, Sabina, care descoperă anii 90 ai unui Bucureşti picaresc, fantast şi nostalgic, dar şi foarte crud.
Gabriel Chifu
Tocmai am publicat un roman, Relatare despre moartea mea (Polirom) şi, după regula de care ascult (A te odihni de una prin alta), am început să scriu versuri (nu ştiu încă dacă va fi o carte...) şi eseu: Noul evazionism. Strict, citesc Borges, Cartea fiinţelor imaginare, dar - nemaifiind, din păcate, un cititor ingenuu - citesc în paralel, amestecat, multe alte cărţi de care am nevoie.
Mircea Horia Simionescu
Scriu poezie. Toată viaţa am scris proză, dar acum scriu poezie. (L-am rugat pe prozator, aşadar, să ne dea o pagină de poezie pentru România literară. Despre citit n-am apucat să vorbim).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara