Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Cititorule hulpnic de Florica Bud

bună dimineaţa îi urez, în cumpăna amiezii, călătorului tristiaceu pe care îl numesc
din neştiinţă sau cu multă mânie, stăpânul multievic sau omul cu haremul proform
când de fapt omul îşi înşală contemporanii doar cu o bibliotecă veşnic neodihnită,
volume lecturate grabnic sau alene stând alături de cei care ştiu despotic să citească.
Omul cu Eve nu răspunde niciunui salut, simţând din căldura cuvintelor că faptic
îl suspectez de relaţii de-a dreptul naturale cu acele cititoare care arată mirabolant.
priveşte şi tu, cititorule hulpnic, cum seraficele îşi odihnesc degetele cu unghii lungi
moi şi negre după cum este moda în satele ţării, în municipii şi în oraşele marmunte.
lecturăresele, care ar putea deveni piese ale haremului acestui om, au picioarele
frumoase şi desculţe; pantofii cu tocurile cât săgeata stau înşiraţi cuminţi la intrare,
cea principală a bibliotecii, speriaţi ca de moarte că ar putea să rănească liniştea grea
prizonieră cărţilor, cu tocăitul răsunând enervant pe caldarâmul zilelor şi al nopţilor.
eroinele cititorului meu, îmi daţi voie să îl numesc aşa, posedă ciorapi negri lucioşi
mângâiabili ce ar putea să îi facă rău părţii omului plurievic, parte pe care îmi greu
chiar împosibil să o scriu din motive sanjabile, uneori stupide alteori doar discrete.
ciorapii ascund un minuscul robiect cu un nume pe care aş putea să îl dau în vileag
pronunţarea lui nu ar umbri jocul cuvintelor; dat fiind faptul că rolul acelui robiect
este nesemnificativ şi stins nu are sens să mă dezlănţui, depunctaţi-mă pentru asta!
fetele cititoare reper au şi nişte sâni superbi pe care îi sprijină nevinovat de cărţile
larg deschise asemenea ferestrelor prin care intră deodată cu oxigenul şi păcatul.
trag cu ochiul spre autorul împovărat sub greutatea acelor păsări atât de dornice
să asimileze cât mai multă cultură şi constat că autorul nevinovat de provocare
este Nicolae Breban, oare unde este Domnia Sa, acum, să îşi apere proprietatea
reclamând vreunei Înalte Curţi, macularea la care este expusă sistemic acea carte,
cum să se sprjine două obraznicături pe volumul purtând titlul „Îngerul de ghips”?
şansa ne surâde, se vor ocupa vietăţi bine pregătite, care dirijează sânii universali,
să îi aducă pe calea cea bună, adică, dacă vor să se sprijine, să o facă democratic
responsabil mângâind filele Decameronului; simt milă faţă de domnul Boccaccio
în egală măsură îmi este şi de omul suspect de harem cronic; ei sunt ţinta pericolelor
atunci când fără apărare se lasă cântăriţi de ochii fetişcanelor zilnic mezozgubilitice.
deplâng bărbatul multievic căzut în derizoriu, omul, fapta şi privirea sa atotştiitoare
cauza fiind neputinţa de a pronunţa cu voce tare în limba maternă acel cuvânt
sacru
care se simte agreabil în alte limbi moderne şi mult uzitate, ducând lipsa miilor
de înţelesuri perfide, predici, recomandaţiuni, sublinieri şi chiar ameninţări voalate.
ce îţi pasă ţie, mă veţi apostrofa voi, autorii pe ale căror cărţi nu se sprijină niciuna
din domniţele şi nici prelungirea pielii lor, ce v-ar face să gânguriţi netot de plăcere
din primele rânduri; când este vorba de cărţile de bucate, plăcerile curg fin etapizate
Omul evelor, un fel de mârţoagă modernă vine vizibil deconectat de pe un maidan
nu Maidanul cu dragoste la care vă gândiţi, din păcate dragostea a fost eutanasiată
în noul „ev aprins” de către cei care se scurg de pe maidanele cu mult prea mult sex.
vă simţiţi acasă în secolul nostru impur, din motive bine susţinute şi pleniimpotent?
omul meu, cel cu haremul şi cu partea sensibilă pe care sistemic nu pot să o pronuţ
nu se poate bucura de admiraţia cititoarelor din vicii procedurale,afirmând
necugetat adăpostit de grupul său de eve că m-ar fi iubit o zi doar pe mine... cine
să-l creadă?
atunci când mă iubeam şi eu, nu ne-am întâlnit în punctul iubiţilor neîndemănatici.
bărbatul afirmă că avem multe gânduri în comun şi, desigur, partea pe care nu pot
să o pronunţ din motive bine determinate, cum ar fi cel al neacceptării subfiinţelor
certate cu literele; care categorie socio-antipatică se alătură vinovaţilor... toţi şi toate
o singură stâncă, transformabilă în bolovani imposibil de sărit; nesupuşi ai vremilor.
„Mândrie şi prejudecată” pot să citesc de sub şuvitele multicolore ale unei vaste
cititoare atât de absorbită în lectură încât începe să se legene lin-lin, înspre stânga.
chiar acum mă voi despărţi de Omul cu eve şi de partea aceea a personalităţii sale
pe care nu pot să o pronunţ dintr-o jenă greu acceptată într-un secol manipulatoriu.
voi rămâne tristă şi melancolică când stăpânul pseudoharemului îmi va lua neglijent
neştiind ce să facă cu ea, bucuria de a trăi; dar ce pot să fac când el se lasă mângâiat
pe partea netrupească, pe care nici azi nu pot să o pronunţ, de către cititoarele
senile
hulpave sosite în grabă, fără interes la festinul cărţilor, îmbrăcate în blugi prespălaţi
şi în tricouri fără sâni... mă îngrozeşte insaţietatea făpturilor fără săni şi fără ţintă.
şi uite cum... şi fără nicio vină omul plurievic se va afla într-un pericol de moarte!
dar cu entitatea pe a cărui nume nu poţi să îl pronunţi, ce crezi că se va întâmpla?
veţi întreba, luând act de prezenţa mea; nu înţeleg despre ce parte ascunsă vorbiţi?
învăţ să mă apăr din mers, zămbind rictus-ului universal pe care îl provoc la dialog.
am învăţat la şcoală că oamenii nu au asemenea părţi, ele sunt realmente întinderi
necesând acopereminte din motive temperat-continentale, de care suferă ţara mea.
altfel, nefiind purtătorul său de cuvânt, ceea ce vă divulg acum este semioficial,
postomul are doar o parte de care se teme aşa cum poartă cu el frica neantului.
da, este sufletul — cel care îi oferă lăcaş atunci când sângele turbulent clocoteşte
de colo până colo prin organism — vizibil doar când îl inundă, aducând cu sine
nămoluri acceleratoare întinderi de piele pustiite un tot rotund, emanând doar
iubire.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara