Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Plastică:
Claudia Todor şi oglindirea în lume de Pavel Şuşară



Claudia Todor a deschis, de curînd, în spaţiile Galeriei Simeza, o nouă expoziţie de pictură. Consecventă cu sine însăşi, dar şi cu programul enunţat de mai multă vreme, ea propune acum acelaşi amestec de real şi de ficţiune, de relaţie brutală cu lumea şi de trăire la limita imaginarului în substanţa imanentă a acestei brutalităţi. Fragilă prin condiţia sa umană şi nesupusă pînă la răzvrătire prin aspiraţii, artista şi-a găsit în propria sa fiinţă mecanismele rezistenţei şi tehnicile de luptă. Departe de a fi o formă suficientă de autocelebrare, narcisismul ei este un triumf al clipei în crîncena competiţie cu timpul, după cum arta însăşi este o victorie simbolică în faţa dezordinilor de tot felul.

Acest portret de acum cîţiva ani acoperă perfect imaginea de astăzi a unui artist aşezat şi proaspăt în acelaşi timp.

În cadrul generaţiei sale şi în spaţiul mai larg al artei româneşti contemporane, Claudia Todor este o prezenţă singulară. Mai întîi o individualizează un anumit exotism al apariţiei nemijlocite şi insolitul definiţiei somatice. Suplă ca o atletă în plin exerciţiu competiţional, cu tenul măsliniu şi cu ochii mari, umbriţi de un păr întunecat şi compact ca un coif, afişînd mereu acelaşi zîmbet ambiguu în care scepticismul şi ironia se amestecă în proporţii greu de aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanţă somatică şi de evidenta armonie a construcţiei sale exterioare, se ascunde o conştiinţă de sine plină de contradicţii şi într-o continuă stare de interogaţie. Ţinuta sigură îi maschează marile timidităţi, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate.

În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezenţă socială sumară. Fără instincte de grup şi fără vocaţia imaginii publice cu orice preţ, discretă şi solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor îşi construieşte în compensaţie o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăieşte nemijlocit şi nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o viitură după dezlănţuirile musonice, în jocurile imaginaţiei şi în cîmpurile mişcătoare ale reveriei.

Aici se adună cam tot ce ar putea constitui universul intim al Claudiei Todor. Care este exclusiv şi definitiv unul artistic. Convenţiile dispar una cîte una, limbajele se amestecă şi îşi pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiţionale îşi revizuiesc structurile şi însuşi privitorul este invitat subtil să-şi părăsească stereotipiile şi crispările. Pictura, obiectul creat şi obiectul recuperat, colajul, materialele tradiţionale şi cele alternative, formele estetizante şi imaginile kitsch, texturile opace şi diafragmele volatile, toate trăiesc simultan în acelaşi regim şi încearcă împreună să proiecteze o nouă realitate. Eliberată de nenumăratele prejudecăţi care ne împovărează involuntar acţiunea şi privirea, Claudia Todor eliberează ea însăşi, din captivitatea unor definiţii rigide, stocul imens de imagini ignorate. Ceea ce, la prima vedere, ar părea incompatibil cu reprezentarea simbolică şi cu înalta condiţie estetică, primeşte brusc semnificaţie artistică şi viaţă autonomă. Lumea filmului ştiinţifico-fantastic se întîlneşte cu realitatea derizorie a cartelei de metrou, fotografia cu placa de zinc, folia de celofan îmbracă, mai mult pentru a o deconspira, nuditatea unor personaje coborîte direct din Pop Art-ul american al anilor şaizeci, din lumea prerafaelită a secolului trecut sau din Art Nouveau-ul începutului de secol XX. După cum imaginea obsesivă a ochiului se conjugă cu topografia astrală şi cu desenul bizar al geografiei zodiacale. In acest halucinant inventar de forme, de stiluri, de materiale şi de tehnici, atît de puternic diversificat prin natura nemijlocită a părţilor sale constitutive dar perfect coerent prin regia unitară şi prin viziunea integratoare, artista se mişcă imperturbabil, fără nici o umbră de sentimentalism, liberă cu desăvîrşire şi iremediabil sceptică.

În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia Todor se aşază pe sine. Pe sine ca prezenţă determinată dar şi ca posibilă metaforă a feminităţii însăşi. Chiar şi acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînţeles în chiar natura imaginii şi a materialelor, în registrul cromatic şi în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-şi caută febril o identitate, femeia astrală şi rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică şi femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspiraţii unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-şi propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanţă ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplaţiei de pe forţă şi acţiune pe fragilitate, frumuseţe şi pasivitate. Şi acest exerciţiu al contemplaţiei, aparent neutru şi în afara oricăror intenţii subversive, devine, prin cumul şi prin continuitatea sa obsesivă, un act pur de autocontemplaţie. Claudia Todor nu constată pur şi simplu natura feminină, capricioasă şi mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realităţi necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuaţiile conştiinţei de sine şi visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenţei cu forţa de germinaţie spirituală, se naşte întraga mitologie a unei existenţe în care imaginarul şi realul trăiesc în acelaşi plan. Femeia concretă şi principiul feminităţii, revolta faţă de precaritatea materiei şi încrederea în puterea mîntuitoare a imaginaţiei, fuga din concret în reverie şi din episodic în absolut sînt simultan repere ale izbînzii şi semne ale disperării.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara