Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Clauzele contractului de Cristian Teodorescu

A doua zi după ce a deschis restaurantul, Fănică s-a dus la plimbare pe jos, prin oraş. Era după amiază, frig şi plouase. Pe strada principală, cam pustiu. Poliţistul Pomenea care îşi făcea rondul, nişte cîini, un căruţaş cu lemne, cîţiva copii care se întorceau de la şcoală şi un bărbat în costum de vînător, într-o birjă. Hotelul Traian, prăvălii mici, o farmacie, două brutării la cîteva sute de metri distanţă una de cealaltă, primăria, sala de baluri şi de întruniri a oraşului, două cîrciumi, judecătoria, un atelier fotografic, încă un hotel, geamia, iar printre ele case şi mai aşa şi mai pe dincolo. În deal, cartierul turcilor, cu case fără ferestre la stradă. Tot în deal, singuratic, un imobil lung, la Chelu, iar în vale barăcile regimentului de infanterie. Fănică aflase dinainte de a veni în oraş şi de casa vagon de pe deal şi de regiment. La Chelu funcţiona un bordel cu două compartimente. Unul pentru ofiţeri, cu intrarea prin spate, iar celălalt pentru soldaţi, prin faţă. În această primă expediţie a lui în Medgidia, Fănică voia să găsească o casă cu chirie ieftină pentru el şi ai lui, cu tot cu chelneri şi bucătărese. Ochise una de lîngă gară, dar dl Tudorică, şeful gării, îi spusese să-şi ia gîndul de la ea. Proprietăreasa era o nebună. Casa era nelocuită de mulţi ani, totuşi n-avea ferestrele sparte şi nici uşile forţate. Aici fusese sediul primului comandant al regimentului şi al ofiţerimii exilate în acest nenorocit tîrg turcesc, după Războiul de Independenţă. Nu mai ştia nimeni cum şi de cine fusese ridicată casa, dar moştenitoarea ei avea aproape acelaşi nume ca al maiorului Scipion, actualul comandant al regimentului, o chema Scipione. Toţi cei care încercaseră să închirieze casa pînă atunci fuseseră respinşi de proprietară, fiindcă nu-şi putea lăsa casa pe mîna oricui.
Cînd s-a întors de la plimbare, Fănică i-a trimis o telegramă cu răspuns plătit dnei Scipione. În locul răspunsului, peste trei zile, s-a dat jos din trenul de prînz, de la Bucureşti, dna Scipione însăşi, îmbrăcată în mare doliu, O însoţea un ţîrcodel care îi căra geamantanul, îmbrăcat tot în negru şi cu o voce subţire, de castrat, care vorbea în locul ei: "Cine e Theodorescu Ştefan care vrea să discute cu dna Maria Scipione?" Fănică era în restaurant cînd ţîrcodelul a pus această întrebare, dar s-a făcut că n-o aude. A luat-o prin spate şi i-a ieşit în întîmpinare pe peron Scipioancei: "Distinsă doamnă, plecăciuni respectuoase, nu mă aşteptam să veniţi în persoană!" Văduva i-a cerut să-i cheme o birjă pentru a străbate cei o sută de paşi dintre peronul gării şi hotelul Traian şi l-a rugat să-l găsească şi pe omul ei, să-i ducă geamantanul la hotel, Fănică a intrat în restaurant şi i-a spus ţîrcodelului ce să facă. Apoi s-a întors la văduva Scipione şi a invitat-o în restaurant, la o gustare. Ea să fi avut atunci vreo 40 de ani, iar Fănică la cei 35 ai lui, galanton cu ochi albaştri cu care putea promite orice, a ţinut-o la masă şi cu o supă de pui şi cu o friptură pentru o doamnă venită de la drum, îngheţata nu v-o recomand, dar o clătită flambată, scumpă doamnă? Contractul de închriere l-au semnat seara, în doi, în camera ei de hotel, după peste trei ore de negocieri. Mai tîrziu, chiar şi cînd avea în oraş prieteni devotaţi şi de cuvînt, Fănică nu le-a spus decît că o văduvă coaptă nu se lasă convinsă imediat. Vreo doi ani după aceea, Fănică s-a tot dus la Bucureşti să mai discute cu ea anumite părţi litigioase ale contractului. Dacă întîrzia, venea după el, trist şi de neînduplecat ţîrcodelul văduvei: "Doamna Scipione intenţionează să denunţe contractul cu dvs. dle Theodorescu," Cînd îl vedea în restaurant pe comisarul proprietăresei, coana Virginica nu mai avea linişte: "Du-te, Fănică şi vezi ce mai vrea nebuna!"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara