Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Editorial:
Şcoala suverană de Nicolae Manolescu

Nu e vorba neapărat, de data aceasta, de şcoala românească. E vorba de aceea franceză, mai exact, de clasele primare. Dosarul întregii istorii a fost publicat în presă.
Aparent, totul a pornit de la întrebarea unei mame, venită să-şi ia, ca în fiecare zi, copilul de la şcoală. Întrebarea a luat-o prin surprindere pe directoarea şcolii din Clichysous- Bois (Seine-Saint-Denis). Se întâmpla anul acesta pe 24 ianuarie. Întrebarea era ciudată: „Aveţi de gând să primiţi în şcoală asociaţii de homosexuali şi de lesbiene?” Sensul ei se va înţelege doar peste câtva timp. Un părinte care asista la scenă i-a arătat directoarei un SMS în care se spunea că Ministerul Educaţiei se pregăteşte să introducă în şcoli predarea, da, cum citiţi, a masturbării. „Chiar credeţi că vom face aşa ceva?”, exclamă directoarea uluită. Intervine o altă mamă, purtând voal, care pune punctul pe i: „Aşa scrie aici!” Ca şi cum ar fi vorba de litera Coranului. Mesajul e clar: retrageţi-vă copiii de la şcoală! Trei zile mai târziu, în şcoli din Marsilia, Lyon, Strassbourg şi din Ile-de- France se petrec scene asemănătoare, opunându-i pe părinţi dascălilor. Mesajul e reluat pe mail, pe telefoanele mobile, pe reţelele de socializare. Participă la intoxicare, căci intoxicare este, imami, adventişti şi alţii. Treptat iese la iveală cauza iritării: o iniţiativă legislativă menită să promoveze egalitatea între sexe `n şcoală. Deturnată, iniţiativa va fi botezată „egalitate de gen” şi interpretată ca o formă de nediferenţiere între sexe şi de refuz al caracterului lor natural.
Pe fondul marilor manifestaţii de la începutul primăverii, îndreptate contra legiferării căsătoriei între persoane de acelaşi sex, proiect de lege care a rupt Franţa în două, protestul părinţilor a luat amploare. Bulgărele de zăpadă s-a transformat în avalanşă. Intoxicarea a devenit clară în clipa în care a intrat în scenă o franţuzoaică de origine algeriană, profesoară, 56 de ani, mamă a trei copii, care va coordona întreaga mişcare, pe numele ei, Farida Belghoul. A început prin a-şi retrage copiii de la şcoală şi prin a cere părinţilor să facă la fel. A expediat mii de mesaje care incriminau Ministerul Educaţiei. S-a adresat liderilor extremei drepte care se aflau la originea manifestaţiilor homofobe. A obţinut până şi sprijinul cântăreţului Dieudonné, cunoscut pentru antisemitismul lui. Vâlva creată a obligat guvernul să suspende proiectul de lege.
Substratul întregii tevaturi nu e nici moral, nici politic, cum e prezentat de protagonişti, cu Farida Belghoul în frunte. E, în fond, religios. Catolicii radicali şi-au dat mâna cu islamiştii radicali. Ţelul comun e combaterea şcolii laice. Conflictul e mai vechi, dar acum şi-a găsit forma cea mai eficientă, fiindcă e cea mai perversă. Deja legea de acum câţiva ani care interzice voalul integral (burqua) în spaţiul public a stârnit primele reacţii în şcoală. Procesul unei învăţătoare care a vrut să poarte voalul în timpul orelor de clasă se află pe rolul Înaltei Curţi. Ca şi altele, legate de mâncarea de la cantinele şcolare, pe care părinţii ţinând de diferitele culte o doresc diferită. Toţi aceşti afluenţi, mai mari sau mai mici, au alimentat fluviul actual de manifestaţii de stradă şi de proteste pe net. Puţini au anticipat faptul că Alain Soral, catolicul xenofob, şi Farida Belghoul, islamista radicală, se vor întâlni pe acelaşi teren de luptă contra laicităţii şcolii.
Amestecul religiosului în societate, aşa dar şi în şcoală, creează aceleaşi probleme peste tot. Nu biserica trebuie să aibă controlul predării religiei în şcoli, cum prevede contractul recent semnat la noi, ci statul însuşi, adică Ministerul Educaţiei. Cultele sunt recunoscute de statul laic, iar autoritatea religioasă are valoare exclusiv înăuntrul fiecăruia, nicidecum în afară şi, mai ales, nu în grădina altor culte. Am spus-o nu o dată: nici părinţii nu trebuie să dicteze regulamentele şcolare. Puterea aparţine şcolilor înseşi. În Franţa, părinţii nu intră în şcoli, lăsându-şi şi aşteptându- şi copiii la poartă, dincolo de grilaj. Ce s-a întâmplat la Clichy-sous-Bois în ianuarie reprezintă nu numai o abatere de la aceste reguli, dar un semnal de alarmă pentru rostul şcolii într-un stat laic: fără a depăşi fizic grilajul, părinţii au încercat să ia simbolic puterea în şcoală şi s-o predea religiosului. Până una alta, n-au reuşit decât să blocheze un proiect de lege firesc şi util.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara