Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Critica ediţiilor:
Colecţia Scriitori români" de G. Pienescu


Beţele-n roate puse de vigilenţii activişti ideologici ai "partidului şi guvernului" iniţiativei unui grup de redactori cărţari, adică textologi, din Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, care începuseră, prin ediţiile Miron Costin, Opere (îngrijite de P. P. Panaitescu), Grigore Alexandrescu, Opere (îngrijite de I. Fischer) şi I. L. Caragiale, Opere (îngrijite de Al. Rosetti, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin), publicarea unui corpus de opere complete, cu variante integrale şi note de istorie literară al scriitorilor "clasici" români şi transferarea proiectului şi a planului de perspectivă al corpusului la Editura Academiei a avut ca efecte imediate, nu numai scontate, ci şi desigur îndeaproape urmărite, anularea iniţiativei, condamnată direct ca o tentativă de subminare "idealistă" şi "obiectivistă" a interpretării marxist-leniniste a literaturii clasice române. Un alt efect, probabil şi acesta scontat, a fost canalizarea intenţiilor şi energiilor constructive declanşate de iniţiativa menţionată spre un alt tip de ediţie. Acesta trebuia să fie un tip de compromis menit să compromită proiectul iniţial, structura lui şi structura volumelor cuprinse în el. Cu alte cuvinte, o ediţie de compromis tradiţional, menită să împace capra cu varza. Ceea ce s-a şi întâmplat, genele noastre, ale românilor, fiind dedate, probabil, din vremurile prin care am trecut, cu acceptarea mězerului confort al cedării, al lui "dacă altminteri nu se poate, e bine şi-aşa", al lui "decât nimic, mai bine ceva, cât de cât" şi cu tertipul speranţei mincinoase în viitorul incert al lui "când s-o putea". Şi astfel -, cedând într-o vreme a cedărilor şi a compromisurilor succesive, dominată de temeri, de prudenţe şi de numeroase "forme" pe care le "îmbrăca" "lupta de clasă" şi "lupta împotriva influenţelor ideologiei occidentale", "decadente", faţă de care, aceiaşi activişti sau progeniturile lor, mai directe sau mai indirecte, îşi manifestă acum admiraţia şi "ataşamentul" -, am revenit la eroarea ediţiilor de opere alese, ediţii pe drept cuvânt criticate de G. Călinescu în prefaţa lui la Istoria literaturii române (1941, p. 7, col. II): "Nu există, cu toate sforţările care se fac, ediţii complete pentru cercetători. Se face eroarea, în ultima vreme şanii 1936-1940ţ, de a se alcătui ediţii cu pretenţii savante, dar cu opere alese. Studierea lui Eliade Rădulescu cere o straşnică oboseală. Şi afară de aceasta, mai sînt autori rămaşi numai prin reviste sau în ediţii rare, de dibuit prin biblioteci.ş...ţ Şi apoi e dificil lucru să emiţi opinii critice după lecturi grăbite, la bibliotecă." îmi îngădui să presupun că G. Călinescu a uitat să menţioneze că erau pe-atunci (1941) şi mai sînt şi astăzi (2004) texte necunoscute, rămase numai prin reviste, ale unor autori consideraţi altminteri drept cunoscuţi, dar care, din cauza neadunării lor în ediţii, nu au intrat până acum în perspectiva critică a istoricilor literari, care continuă să-i aprecieze pe baza ediţiilor de "opere alese". Şi poate aşa se şi explică, cel puţin în parte, absenţa bunelor, temeinicelor monografii despre mulţi din scriitorii noştri, monografii a căror lipsă, alături de aceea a ediţiilor de opere complete, o regreta acelaşi G. Călinescu, în aceeaşi prefaţă la aceeaşi Istorie a literaturii române (1941, p. 7, col. II): "Un istoric literar străin (vezi cazul lui Thibaudet) îşi procură o bună ediţie a operelor şi câteva solide monografii, şi apoi meditează asupra autorului". Este adevărat: cel puţin în ceea ce priveşte monografiile, nu mai sîntem, statistic şi nici conceptual, în situaţia din anii 1936-1940. Dar monografiile elaborate în anii "socialismului victorios" suferă de cel puţin trei deficienţe. Una provine din absenţa unor bune ediţii de opere complete, alta din interpretările viciate de ideologia marxist-leninistă, bolşevică, iar a treia, din amestecul în texte al cenzurii şi al autocenzurii, autocenzură cu care unii condeieri din generaţiile mai vechi s-au obişnuit să se drogheze împotriva sincerităţii lucide şi nu au reuşit nici după paisprezece ani de tratament democratic să se dezintoxice.

Dar era vorba despre compromisul pe care l-am acceptat forţaţi de circumstanţele favorabile activiştilor de partid şi de stat, exprimat prin întoarcerea la ediţiile de "opere alese". Pe unii din cărţarii editurii, interzicerea publicării corpusului de opere complete conform structurii şi planului stabilite iniţial ne-a determinat să ne orientăm spre alte tipuri de ediţii. Pe alţii, respingerea proiectului i-a îndârjit, hotărându-i să facă, împotriva acelei stupide interdicţii, maximum din ceea ce se putea face, adică ediţii de opere alese cu variante şi note de istorie literară, deci, cum ar fi spus G. Călinescu, "cu pretenţii savante". Deosebirea de ediţiile la care se referă G. Călinescu, având probabil în vedere "ediţia critică, cu introducere, note şi variante", de "opere literare" ale lui A. I. Odobescu, publicată în 1938 de Scarlat Struţeanu, consta în faptul că "alegerea" era impusă de cenzură, îngrijitorii, cărţarii urmărind realizarea unor ediţii de opere quasi-complete, corecte din punct de vedere textologic, care să satisfacă în cât mai mare măsură exigenţele cercetătorilor şi sperând că, totuşi, cândva, "când s-o putea" aceste ediţii să devină, prin adăugirea câtorva noi volume de addenda et corrigenda, ediţiile de opere complete spre realizarea cărora năzuiserăm. Din această calmă îndârjire constructivă şi prin travaliul conştiincios, de neîndoielnică profesionalitate ale unor editori ca Iorgu Iordan, Mariana Brâncuşi, G. C. Nicolescu, Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Adrian Marino, Ion Roman, Domnica Filimon, Alexandru Săndulescu, M. Petroveanu, Cornelia Botez ş. a. s-a constituit treptat, începând de prin anul 1960, colecţia "Scriitori români", în volumele căreia au apărut operele (admise de cenzură) ale lui Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Delavrancea, Alexandru Macedonski, G. Topîrceanu, G. Bacovia ş.a., ediţii pe care îmi propun să le prezint în câteva articole viitoare pentru a le sublinia valoarea faţă de alte ediţii postume din operele aceloraşi scriitori şi poate - cine ştie? - pentru a stimula corectarea şi completarea lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara