Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Noul val:
Comedia (neagră a) vieţii de fiecare zi de Alex. Ştefănescu

Emilian Pal, Fortral, versuri, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2015, prezentări pe ultima copertă de Cosmin Perţa şi Teodor Dună, imaginea de pe copertă de Cristian Pal. 104 pag.

Volumul de debut al lui Emilan Pal, Fortral (numele unui analgezic), putea fi intitulat şi Comedia (neagră a) vieţii de fiecare zi . Situaţii şi întâmplări din realitatea imediată, care nu ne mai impresionează de mult şi pe care adeseori nici nu le mai observăm, sunt remarcate şi comentate cu fantezie şi sarcasm de autorul cărţii. Sensibilitatea lui ieşită din comun face dureroasă şi greu de uitat fiecare nouă întâlnire cu existenţa cotidiană.

Lumina unei veioze poate să aibă pentru Emilian Pal strălucirea orbitoare a arcului voltaic, iar trântirea unei uşi să-i răsune în urechi ca o explozie. Dar mai agresivă şi mai greu de suportat decât orice este pentru el urâţenia stilului de viaţă de azi. Autorul practică o poetică a refuzului, denunţând cu o vervă pedepsitoare, prin caricaturizare violentă şi reducere la absurd, tot ceea ce ne înjoseşte existenţa:

„lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie./ oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie./ strânge între picioare o păpuşă.// lena. lena. aşa o cheamă pe verişoara mea./ lena stă pe scări cu păpuşa între picioare./ îi smulge părul. fir cu fir. ai ruj? de ce-ţi trebuie ţie ruj?/ vreau să mă fac mare.// lena are opt ani. îşi doreşte să se fi născut fără cap.// îmi scot bricheta mă aşez la masa de scris./ lena are opt ani.// ai să mori şi tu, nu?// poţi să iei de la mama ta din poşetă un ruj?/ vreau să fiu mare// strânge între picioare păpuşa/ apoi îi smulge părul. fir cu fir./ lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie./ nu vrea să intre în casă./ bunicul o s-o izbească iar de calorifer./ ea strânge păpuşa între picioare. îi smulge părul fir cu fir./ lena se roagă. înger îngeraşul meu/ ce mi te-a dat dumnezeu eu sunt mică fă-mă mare/ să-l izbesc pe bunicul de calorifer.” (portrete)

Nu este nimic cinic în poezia bine scrisă, tăioasă (cum exact o defineşte Cosmin Perţa, cu o precizare: „tăioasă şi rafinată”) a lui Emilian Pal. Luciditate, da. Cinism, nu. Poetul are amintiri dinainte de izgonirea din rai şi tocmai prin raportare la acele amintiri repudiază nesiguranţa, mediocritatea, kitsch-ul modului de viaţă din lumea pământeană:

„dimineaţa trezirea la şase în patul prea mare prea mic/ după cum sunt şansele tale pe ziua de azi/ tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri/ ca alăltăieri/ ca mâncarea sleită/ parcările s-au golit nenorociţii îşi dau bună ziua din suv-uri/ nu nimic nu s-a schimbat aceeaşi chestie ca şi în ţară/ aceleaşi autobuze de navetişti cu geamuri jegoase puţind/ a şosete şi a calvin klein/.../ acelaşi grohăit de motor care te scoate din minţi/ încerci să fi calm îţi umfli pieptul să pari mai mare, mai sigur/ mai priceput la ceva” (ruta 86).

Poezia lui Emilian Pal este o critică din perspectivă morală şi estetică a modului în care ne trăim viaţa. Dar este mai mult decât atât: un strigăt existenţial sfâşietor, pe care nu poţi să te prefaci că nu-l auzi:

„deocamdată dorm pe saltea în bucătărie/ picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu/ noaptea aud zgomote stranii un ceas care ticăie/ o respiraţie în frigider/uneori îmi imaginez dacă aş muri subit câţi oameni/ m-ar plânge câţi oameni m-ar plânge cu adevărat// au început să mă doară dinţii simt gingiile grele/ ca strugurii neculeşi de la ţară/ mă doare şi spatele spinarea mea e spinare de bivol/ în care şi-a înfipt ghearele un leopard.”

Biografia lui Emilian Pal – caz rar – face parte din opera lui:

„Emilian Pal s-a născut pe 18 noiembrie 1979, la Iaşi. A absolvit liceul catolic în Bacău şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi. Între anii 2001 şi 2013 profesează ca jurnalist la un cotidian local din judeţul Neamţ. Deşi cochetează cu poezia încă de mic copil, scrisul reprezintă doar un mijloc secundar de socializare. Declicul se produce în 2004, când, în timp ce realiza, un reportaj despre alcoolicii anonimi, face o vizită de documentare la Spitalul de Psihiatrie din Roman, unde îl găseşte internat pe tatăl său, despre care nu ştia nimic de mai bine de 10 ani.”

În afară de cazurile în care, descriind prozaismul existenţei, devine el însuşi prozaic, Emilian Pal este un poet original, „tânăr şi neliniştit”, demn de atenţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara