Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Constantin Noica şi tinerii săi confraţi de Nicolae Scurtu

Biografia şi bibliografia filosofului, eseistului, traducătorului şi epistolografului Constantin Noica (1909–1987) sunt temeinic cunoscute graţie celor doi erudiţi cercetători şi istorici literari Stan V. Cristea (n. 1950) şi Marin Diaconu (n. 1937), care, de câteva decenii, au întreprins investigaţii profunde privind itinerarul fizic şi creator al celui ce a scris Rostirea filosofică românească (1970).
Una dintre preocupările, esenţiale, ale lui Constantin Noica a fost, după cum se ştie, recitirea, reinterpretarea şi restituirea operei lui Mihai Eminescu dintr-o altă perspectivă faţă de cea propusă de G. Călinescu, D. Panaitescu-Perpessicius, Pompiliu Constantinescu sau Vladimir Streinu.
Pornind de la o idee, ce aparţine lui Nicolae Iorga, filosoful şi eseistul Constantin Noica a determinat, pe câţiva dintre cei mai învăţaţi intelectuali, să cerceteze, să inventarieze şi să facsimileze toate manuscrisele lui Eminescu1 existente în Biblioteca Academiei Române, precum şi în alte fonduri publice şi particulare.
Unul dintre cei care a îmbrăţişat, cu dragoste şi pasiune, ideea sugerată de Constantin Noica a fost şi poetul, prozatorul şi gazetarul Gheorghe Suciu (1939–1995), care a cercetat şi facsimilat multe pagini din manuscrisele eminesciene.
Epistolele lui Constantin Noica, ce se publică acum, întâia oară, relevă interesul manifestat de Gheorghe Suciu în recuperarea unui segment al moştenirii lui Eminescu.
Prezenţa sa în redacţia revistei „Luceafărul”, unde s-au publicat articole, însemnări, note şi alte materiale privitoare la manuscrisele lui Eminescu, a stimulat atenţia asupra unei chestiuni cu adevărat singulare.
Şi, desigur, întâlnirea cu Noica nu e întâmplătoare.

*

Păltiniş, 5 iunie [1977]

Iubite prieten,

Cartea d[umi]tale2 m-a încântat. Oamenii pe care-i pui în joc atât de viu, în primul rând eroul Fântână, chiar cei evocaţi, ca Moş Macarie, au nu numai culoare şi adevăr, ci şi realitate epică.
M-am bucurat să citesc o carte care să mă „prindă“ prin faptele povestite, aşa cum literatorii contemporani nu mai vor (sau nu mai pot) să scrie.
Totul începe, în literatură, de la povestire şi baladă, spunea Goethe. „Staţi să vă istorisesc ceva“ este şi va rămâne, cred, începutul oricărui act literar.
De astă dată, poate încă mai mult decât în romanul cel mare (spun şi eu odată cu Ungheanu, a cărui cronică am citit-o), istorisirea d[umi]tale se desfăşoară sigur şi convingător, fără ca d[umnea]ta ca autor să-i întârzii mersul sau fascinaţia, prin comentariile sau analizele psihologice pe care le faci. De altfel acestea nu lipsesc nici aici, dar îmi par întotdeauna bine gândite şi cumpănite.
Fără îndoială, ceva bun şi bine vestitor se pregăteşte în d[umnea]ta. Va fi „Adio“-ul reluat? Va fi altceva?
Oricum, te voi urmări cu sporit interes, după această carte, şi cu sentimentul din dedicaţia d[umi]tale că suntem, într-un fel, înfrăţiţi în gândul nostru românesc.
Paginile de „omenie“ românească din carte spun mai mult decât toate declaraţiile pe această temă.
Cu toată dragostea, încrederea şi bucuria, al d[umi]tale,
C. Noica

*

Păltiniş, 5 noiembrie [1]979

Iubite prieten,

Îmi spune soţia că nu ai primit încă nimic de la Fassel3. Mă surprinde, şi i-am scris să-ţi confirme, cum mia confirmat mie prin scris, primirea fotocopiilor şi dorinţa de a colabora.
Nădăjduiesc că eşti complet refăcut acum. Cum merge cu lucrul? Te-am căutat telefonic, acum câteva săptămâni, înainte de plecarea din Bucureşti, spre a te întreba ce faci şi a-ţi mulţumi4 încă o dată, ca şi alesului d[umi]tale coleg5, pentru cele scrise asupră-mi.
Spre Crăciun voi fi în Bucureşti şi-ţi voi da un semn.
Cu tot dragul,
C. Noica

[P.S.] Cel de la Iaşi se numeşte: Horst Fassel, lector la Catedra de Germană, Univ[ersitatea] „Al. I. Cuza“, Iaşi, C[od] 600.

*

Bucureşti, 11 ian[uarie] 1980

Dragul meu,

Îmi pare rău că nu m-ai căutat a doua zi (sau probabil telefonul nu răspundea, cum se întâmplă la noi), căci m-am întâlnit cu Sandu6 la „Berlin“.
Trimit copia scrisorii7 către Muzeul Literaturii. Faceţi cu ea ce doriţi. E singurul semn de amiciţie pe care vi l-am putut da, în vârtejul în care m-am aflat (3 cancere în familie!) aici în Bucureşti.
Cu tot dragul,
C. Noica

*

Păltiniş, 31 ianuarie [1]980

Iubite prieten,

Te vestesc că am luat contact telefonic cu Horst Fassel, care mi-a spus că te va căuta între 1–10 febr[uarie] în Bucureşti şi că la 1 martie va avea poate textul german transliterat.
Rămâne de văzut cum te vei înţelege cu el. Dacă e cazul să-i plăteşti munca şi nu să colaboraţi, atunci te pot ajuta băneşte (căci am luat premiu!).
Sper că mi-ai primit scrisoarea către Muzeul Literaturii. Îmi pare rău că n-am dat-o la timp ca să apară în revistă, dar problema rămâne.
Sunt pe cale să-mi procur toate paginile germane din m[anu]s[cri]s[e] (peste 500!) şi să le pun sub ochii germaniştilor din Sibiu, dacă Fassel nu poate să continue. Trebuie să facem noi ce nu fac Institutele şi Muzeele!
Dacă vezi pe Fassel, m-ar bucura să am o veste despre înţelegerea făcută. Se pare că notele sunt cu filosofie şi Kant, deci mă interesează direct.
În aşteptare, îţi doresc cu drag tot succesul şi sunt al d[umi]tale,
C. Noica

*

Păltiniş, 6 mai [1]980

Dragă domnule Suciu,

Iată rândurile acele8, aşa cum mia năzărit să le scriu. Le veţi publica ori nu, vă asigur că nu încape nici o supărare.
Pe Fassel îl voi căuta eu telefonic, somându-l să ne dea filele îndărăt.
Am mai făcut clişee la 110–120 de file germane şi încerc să le transliterez aici la Sibiu, cum aş face şi cu ale d[umi]tale.
Îţi mulţumesc pentru gândurile d[umi]tale bune.
Cu toată dragostea,
C. Noica


NOTE

Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca lui Gheorghe Suciu din Bucureşti.
1 Valentin Coşereanu, Constantin Noica şi aventura facsimilării manuscriselor eminesciene. Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 1997, 92 pag.
2 Gheorghe Suciu, De-ar fi puşca iarbă verde. Bucureşti, Editura Militară, 1976, 170 pag.
3 Horst Fassel (n. 1942) istoric şi critic literar, traducător. Nu a colaborat la traducerea textelor germane ale lui Eminescu.
4 Gheorghe Suciu, Sentimentul românesc în filosofie în „Luceafărul”, 22, nr. 29, 21 iulie 1979, p. 6. (Constantin Noica la 70 de ani).
5 Marian Vasile, În căutarea unui termen în „Luceafărul”,22, nr. 29, 21 iulie 1979, p. 6. (Constantin Noica la 70 de ani).
6 Alexandru Surdu (n. 1938) filosof, profesor de filosofie, director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu- Motru”, membru titular, din 1993, al Academiei Române, vicepreşedintele Academiei Române. Autor al unei însemnate opere filosofice numărând peste 500 de lucrări. Ideea restituirii, în două tomuri, a epistolelor trimise şi primite de Gheorghe Suciu îi aparţine integral.
7 Epistola adresată lui Alexandru Oprea este datată: 11 ianuarie 1980, Bucureşti.
8 Se referă la microeseul Eminescu şi fondul principal al culturii române, care nu a fost publicat în revista „Luceafărul”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara