Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Restituiri:
Constantin Noica şi unii dintre contemporanii săi de Nicolae Scurtu


Literatura epistolară a lui Constantin Noica (n. 1909 - m. 1987) extrem de preţioasă, se întregeşte, acum, cu încă patru misive, necunoscute, trimise lui Teodor Vârgolici (n. 1930), lui Ştefan Milcu (n. 1903 - m. 1997), Luciei Negoiţă-Chirilă (n. 1945) şi lui Ghiţă Florea (n. 1931).

Deşi nu a fost profesor niciodată, epistolele lui Constantin Noica conţin o sumă de sintagme având un accentuat caracter didactic.

Fie că recomandă şi susţine pe Grigore Tănăsescu1, un filolog clasic, instruit şi temeinic informat, fie că preferă solitudinea în locul meselor rotunde, fie că refuză, cu eleganţă, apariţia la televiziune, considerând „că vocea singură ne defineşte ca oameni", şi, în sfârşit, fie că pledează convingător pentru restituirea integrală a operei lui Mircea Eliade, insuficient cunoscută pe atunci, Constantin Noica, propune de fapt, o nuanţată lecţie de recuperare a valorilor literare naţionale.

Intervenţiile benefice şi atitudinile neezitante ale cărturarului Constantin Noica au fost, întotdeauna, oportune, corecte şi riguros argumentate într-un timpdin ce în ce mai restrictiv şi chiar agresiv cu scriitorii şi operele lor.

Avem, astăzi, graţie istoricului literar Stan V. Cristea (n. 1950), una dintre cele mai complete lucrări de referinţă2 privitoare la prezenţa, opera şi ecourile acesteia în contemporaneitate şi, evident, în posteritate, care îi conferă lui Constantin Noica, în ordine spirituală, locul ce i se cuvine în cultura română.

Astfel de instrumente de lucru, elaborate cu dificultate dar, în acelaşi timp, cu o mare pasiune, ne înfăţişează dimensiunea exactă a cărturarului Constantin Noica.

*

[Bucureşti], 9 ianuarie [1]971

Stimate domnule Vârgolici,

Am primit înştiinţarea d[umnea]v[oa]s[tră] oarecum ruşinat: am obiceiul să-mi ţin angajamentele.

Vă rog să luaţi cunoştinţă că, potrivit înţelegerii cu fostul redactor, Mihai Şora3, traducerea Republicii4 urmează să fie făcută în întregime de Gr. Tănăsescu, eu urmând să fac doar revizuirea şi - cu voia d[um-nea]v[oa]s[tră] - ne mai semnând.

Vă cer deci să luaţi contact cu colegul meu (Grigore Tănăsescu, Calea Victoriei, 214, etaj 5, telefon 15.91.64) care, după câte mi-a spus, are traducerea încheiată şi lucrează doar la ultima ei revedere.

În ce priveşte calitatea traducerii, puteţi fi sigur că va fi la nivelul cerut, fiind vorba de un eminent filolog clasic.

Dacă vă interesează să republicaţi dialoguri platonice, cum se obişnuieşte cu alte mari opere la B.P.T., vă stau bucuros la dispoziţie. La fel, în alte privinţe.

Cu cele mai alese gânduri,

C. Noica

[Tovarăşului Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bulevardul Ana Ipătescu, nr. 39, Bucureşti, I; Constantin
Noica, Strada Ornamentului, nr. 4, Bloc E 9, Apartament 34, Berceni, Bucureşti, V].

*

Bucureşti, 26 decembrie [1]979

Mult stimate domnule profesor5,

Am fost fericit să mă aflu la o masă rotundă alături de d[umnea]v[oa]s[tră].

Am putut astfel înăbuşi sentimentul meu obişnuit că mesele rotunde nu servesc la nimic, în comparaţie cu singurătatea sau întâlnirea directă cu un spirit ales.

Vă mulţumesc mişcat pentru darul trimis şi - în nădejdea că vă voi putea răspunde în curând cu o nouă lucrare - vă trimit la rândul meu cele mai calde şi respectuoase urări pentru 1980.

Al d[omniei] voastre,

Constantin Noica

[Bucureşti], 9 mai [1]983

Mult stimată doamnă Chirilă6,

Am găsit la Bucureşti buna d[umnea]voastră scrisoare, cu invitaţia de a face o tabletă pentru televiziune.

Nu am apărut nici o dată pe ecran şi sper ca să nu mă dezmint nici pe viitor.

După cum ştiţi, consider că vocea singură ne defineşte ca oameni, restul ne infirmă, ca oameni de cultură cel puţin.

Pentru facsimilarea caietelor Eminescu nu mai e cazul să pledez. De altfel cred că aş face-o în termeni care nu ar fi acceptaţi de Televiziune.

M-am bucurat pentru d[um-nea]voastră să aflu că aţi urcat cu o treaptă.

Vă doresc succes, atât în cele mari cât şi - poate mai ales - în cele mici ale vieţii.

Al d[umnea]voastră, sincer devotat, Constantin Noica

[Bucureşti], 30 sept[embrie] 1986

Mult stimate domnule Florea7,

Îmi iau îngăduinţa de a vă scrie, numai după ce am primit asigurarea că numele meu şi, poate, unele scrieri de-ale mele nu vă sunt necunoscute.

Ca bătrân al cetăţii, daţi-mi voie a vă ruga să dispuneţi, cu autoritatea dşumneaţvoastră, ca opera lui Mircea Eliade să înceapă a fi editată cum trebuie la noi.
Într-adevăr, se editează unele lucrări disparate, ca de pildă (pentru a treia oară!) un roman mai puţin semnificativ, „Maitreyi", dar partea principală şi fecundă a operei sale, eseurile, pregătite de Editura „Univers", sau lucrările de primă tinereţe, programate de Editura „Minerva", par a nu fi căpătat încă permisiunea de a apărea.

Dacă nu vom edita noi la timp opera aceasta, o vor face probabil cei din exil.

Iar dacă, iarăşi, nu vom edita noi, contemporanii lui Eliade, lucrările de primă tinereţe găsite în arhiva familiei, atunci ne vor judeca aspru cei din anul 2050, când Eliade va continua să fie citit.

Lucrările de tinereţe sunt - prin caracterul lor ştiinţific şi deschiderea lor către cultura mare - stimulatoare la culme pentru un tineret înzestrat, ca acela de astăzi, dar prea des demoralizat fără rost.

Tinerii ar putea vedea că nu mijloacele lipsesc, ci le lipseşte prea des râvna, încrederea în ei şi ceasul lor istoric, bucuria vieţii în spirit.

În nădejdea că îndrăzneala de a vă scrie nu va fi rău privită, poate dimpotrivă, îngăduiţi-mi să vă urez succes în opera ce întreprindeţi şi să vă asigur de aleasa mea consideraţie,

Constantin Noica

[Tovarăşului secretar Ghiţă Florea, Comitetul Central al Partidului Comunist Român -Secţia Culturală; Expeditor -Constantin Noica, Păltiniş, judeţul Sibiu, cod 2440].

Note

• Originalele acestor epistole, inedite, prima şi ultima, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti; a doua se păstrează la Arhivele Naţionale. Bucureşti. Fond Ştefan Milcu, iar a treia se găseşte în colecţia bibliofilului Constantin Dinescu din Bucureşti.

1. Grigore Tănăsescu (n. 1923 - m. 1997), istoric literar, eseist şi traducător din literatura latină.

2. Stan V. Cristea - Constantin Noica - Repere bibliografice. Bucureşti, RCR Editorial, 2009, 254 pagini. [Cuprinde 4054 de poziţii bibliografice].

3. Mihai Şora (n. 1916), eseist şi cărturar de elită. A fost, câtva timp, director la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă devenită, apoi, Editura Minerva.

4. Din motive uşor de înţeles traducerea cărţii lui Platon, Republica, nu a mai putut să apară.

5. Ştefan Milcu, personalitate plurivalentă a ştiinţei româneşti. Profesor universitar şi membru al Academiei Române din 1948.

6. Lucia Negoiţă-Chirilă, poetă, eseistă şi una dintre cele mai bune şi mai inspirate jurnaliste din Radio şi Televiziunea Română. La Televiziunea Română a funcţionat neîntrerupt în anii 1981-2004. Cu toate diligenţele pe care le depune, Constantin Noica refuză să apară într-o emisiune televizată.

7. Ghiţă Florea, universitar şi istoric literar, autor al unei monografii Gib. I. Mihăescu, a îndeplinit funcţii pe linie de partid.