Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi libere:
Constantin Ţoiu, o prezenţă de Gabriel Dimisianu

Sunt scriitori importanţi a căror dispariţie fizică se soldează, în imediat, cu o descreştere a interesului pentru operă. Ieşiţi din scena publică, absenţi fizic, opera lor, cândva atât de căutată, trece în relativă uitare. Să vin cu exemple, oricui la îndemână: N. Velea, Fănuş Neagu, Bănulescu chiar, toţi cu o intensă prezenţă publică, în timp ce trăiau, după moarte aproape uitaţi, nu ştim pentru câtă vreme.

M-am bucurat că nu acelaşi proces s-a petrecut cu Ţoiu, prozatorul de mine mult preţuit, că nu a intrat în deplină uitare după 2012, anul stingerii lui din viaţă. Îmi pare a sta mai departe în atenţia cititorilor, retipărit, prezent în discuţiile criticilor, atunci cînd se fac raportări la epoca de creaţie postbelică. Este încă nescos, aşadar, din joc.

Iată şi două cărţi care şi-l iau ca subiect, ca obiect, mai bine zis, apărute după plecarea sa dintre noi şi pe a căror margine voi face aici câteva însemnări. Ce e drept, amândouă li se datorează aceluiaşi autor, profesorului Alexandru Bulandra (Buleandră), fiu al Urzicenilor, precum era şi Constantin Ţoiu.

Prima la care mă voi referi este Urzicenii în viaţa şi opera scriitorului Constantin Ţoiu , o antologie editată de Biblioteca Municipală a Urzicenilor cu prilejul primirii de către aceasta a numelui lui Constantin Ţoiu. Scriitorul, reiese din carte, a participat la festivităţi, încântat de cinstirea care i se face, dar nu ştiu dacă a mai apucat să vadă şi „antologia”, apărută, oricum, după sărbătorire. S-ar putea ca Ţoiu, săvârşit din viaţă tot în 2012, să nu o mai fi văzut.

Nu este un volum numai omagial, tipărit pentru a marca o împrejurare festivă (botezarea Bibliotecii Municipale cu numele lui Constantin Ţoiu). Se pot culege din el mărturii despre viaţa şi scrierile lui Ţoiu, texte inedite despre el ale unor intelectuali ai locului de care fusese apropiat, fragmente din manuscrise ale lui Ţoiu, din trecut şi de mai încoace, în care sunt reînviaţi anii copilăriei, atmosfera culturală veche şi nouă. Sunt reînsufleţite personaje din trecut care au marcat oraşul din Bărăgan şi, totodată, evoluţia spirituală a scriitorului. Viitorul exeget (monograf) al prozatorului Constantin Ţoiu nu se va putea lipsi de această antologie alcătuită de Alexandru Bulandra, directorul de azi al Bibliotecii Municipale Constantin Ţoiu.

Cealaltă carte la care mă voi referi i se datorează aceluiaşi devotat preţuitor al literaturii lui C. Ţoiu şi a apărut la editura bucureşteană Paideia, în 2015. Este vorba de Jurnal intim de Constantin Ţoiu cu menţiunea imediată : versiune de Alexandru Bulandra. Ştim că există Memoriile din când în când ale lui Constantin Ţoiu, începând a fi publicate de Cartea Românească din 2003, în serie, cinci volume până în 2010. Acest Jurnal intim, propus de Alexandru Bulandra nu cred să fi fost gândit de Ţoiu drept material publicabil, ci constituie notaţii ale unor stări de spirit, reflecţii şi consideraţii culturale, impresii fugare din călătorii, schiţări de portrete ale unor inşi mai mult sau mai puţin apropiaţi, unii numai pitoreşti în comportare, cu gândul de a fi valorificat, acest material, în scrieri viitoare.

Cronologia e pusă în rânduială de alcătuitor şi ne trimite până în anii anteriori războiului spre a ne readuce, pe sărite, în epoca postdecembristă.

Sunt întâmplări, sunt personaje, din familie sau din urbea de baştină, pe care le-am întâlnit şi ulterior în textele lui Ţoiu, compunând lumea lui care uneori a trecut în romane, ori în Memoriile din când în când, iar alteori nu. Materia Jurnalului intim a fost recoltată de alcătuitor din 18 caiete donate de scriitor Bibliotecii Municipale care-i purta numele („notesul cu foi maronii”, „carnetul cu plastic maroniu”, „caietul dictando fără coperţi”, „caietul cu supracoperta de vinil albastru” etc. etc.), documente care, într-adevăr, ar fi fost păcat să nu fie explorate şi scoase la vedere, chiar dacă nu avem, pentru aceasta, o aprobare explicită a celui căruia i-au aparţinut. Nu ştiu care ar putea fi aspectul cu stricteţe legal al chestiunii, dar fapt este că scoaterea lor la lumină îmbogăţeşte, şi deloc în rău, imaginea despre Ţoiu, despre ascendenţa familială şi despre convingerile lui literare, despre relaţiile cu o seamă de contemporani, despre felul cum arăta lumea din care provenise şi apoi aceea a Bucureştiului, în care a trăit cei mai mulţi ani. Nu ne pot lăsa nepăsători consideraţiile despre confraţi, despre unii prieteni, văzuţi în Jurnalul intim fără convenţionalism, fără grija de a nu supăra, câteodată şarjat. Velea, în timp ce vorbeşte cu tine , „varsă”, Fănuş Neagu e violent şi bârfeşte, un personaj „à la Breban” este „mare, brunet, fătălău cu tenul închis, lucios – de femeie cu trăsături bărbăteşti”. Alţi confraţi: Iordan Chimet, „un autotiran cu ochii umezi de atâta sensibilitate şi omenie”, Ion Lăncrănjan, „un ins care trăieşte din ura publică”, Norman Manea, „cu figura lui pură, veşnic somnoroasă, de înger iudaic suferind de conjunctivită”. Complicate (sau complexe, mă rog) fuseseră , în 1957, raporturile cu Nina Cassian: „Deci Nina, în lipsă de altceva, vrea neapărat o aventură cu mine. Şi eu mă port ipocrit. I-am spus că nu vreau să fiu un pretext pentru o nouă serie de poezii, un aliment liric, că vreau totul sau nimic, ceva care să dureze, nu o aventură, îi spuneam asta făţarnic, numai ca să n-o jicnesc, să nu o fac să se simtă respinsă. Şi oricât de deşteaptă ar fi , nu poţi să-i spui adevărul: Nina, nu te pot iubi, fiindcă eşti urâtă...”. Surprind detaşarea, răceala cu care vorbeşte Ţoiu despre moartea tatei, care nu l-a „îndurerat profund”, sau despre a mamei care, aflată la morgă, „e încă la frigider, îngheţată, ca să zic aşa, tun”.

Notaţiile din Jurnalul intim ne aduc în faţa unor reprezetări esenţializate despre lume ale lui Ţoiu . Pot părea câteodată reductive, dar conving prin surprinderea esenţelor. Trecând în romane au beneficiat de suport epic, de expresive desfăşurări.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara