Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Consumism" / "consumerism" de Rodica Zafiu


Seria derivatelor cu sufixul modern şi internaţional -ism e, cum se ştie, deschisă şi foarte bogată. Fenomenul nu este, de altfel, specific limbii române şi nici foarte nou. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943, 1947) considera sufixul "foarte productiv", ilustrîndu-şi afirmaţia cu un lung şir de exemple culese din publicaţiile vremii: copism, haotism, ienicerism, mareşalism, rudimentarism etc. Din presa ultimului deceniu se pot aduna altele, pentru a dovedi uşurinţa cu care se formează noi cuvinte: mai ingenioase sau mai greoaie, pornind de la baze uneori atipice din punct de vedere stilistic sau morfologic (cuvinte populare, interjecţii), producînd un adaos semantic sau doar forţînd interpretarea: "Ofensiva mîrlănismului" (România liberă = RL 1169, 1994, 16); "Heirupism" (RL 1160, 1994, 3); "ateul convertit la liber-cugetătorism" (RL 2015, 1996, 20); "chilipirgism isterizat" (RL 2093, 1997, 2); uneori formarea cuvîntului este explicitată în text: "această aiuritoare lipsă de legătură între discurs şi punctul său de plecare e una din formulele umane de a o lua razna. Plecînd de la personajul schiţei lui Caragiale, i-aş spune lefterpopescism" (Evenimentul zilei, 1057, 1995, 1). Adesea, împrumuturi recente care se lasă uşor analizate au deja în structura lor sufixul -ism (multiculturalism). Transparenţa, de altfel, este criteriul demn de a fi adoptat în caz de oscilaţie între două forme. Etimologia multiplă funcţionează în continuare, termenii internaţionali intrînd acum în română predominant prin engleză, dar cu corecţii aduse în uz de compararea implicită cu alte limbi. în ultima vreme circulă tot mai mult cuvintele consumism şi consumerism: ambele, bineînţeles, neînregistrate de DEX. Sensul e de obicei acelaşi, diferenţa de formă explicîndu-se prin sursele diferite ale neologismului. Consumerism provine fără îndoială din engleză. îl găsim, în mod previzibil, în texte traduse din această limbă, în articole şi documente din Internet. Cu consumism situaţia e mai puţin clară: corespunde perfect cuvîntului consumismo din italiană şi din spaniolă, dar cum aceste limbi nu sînt principalele surse de împrumut actual, pare necesar să presupunem şi o formare internă, de la consum, cu sensul preluat după modelele străine şi cu forma adaptată derivării româneşti.
Cuvîntul ridică şi o problemă semantică: englezescul consumerism are două sensuri foarte diferite între ele: unul pozitiv - de "protecţie şi promovare a intereselor consumatorilor" - şi altul mai curând negativ - de "preocupare (excesivă) spre achiziţionarea de bunuri" (cf. Oxford English Dictionary, 1999). în italiană, limbă cu care e foarte util să comparăm româna în ceea ce priveşte sistemul derivativ şi adaptarea termenilor străini, s-a produs o anumită specializare: consumerismo (preluat din engleză) s-a specializat cu sensul de "mişcare de apărare a consumatorilor", fiind dublat de un calc cu acelaşi sens, consumatorismo; în vreme ce consumismo (formaţie internă) s-a fixat pentru sensul clar negativ, implicînd o interpretare ideologică şi morală, legat de formula "societate de consum". Familia lexicală a cuvîntului, deja destul de bogată (consumista "consumist", "protagonist sau victimă a consumismului", consumistica "consumistică; doctrina consumismului", consumistico "consumistic", adjectiv, C. Quarantotto, Dizionario del nuovo italiano, 1987), a intrat în mare parte în dicţionarele generale (cf. Zingarelli 1996).
Dispunem de atestări în română, furnizate de Internet, pentru ambele forme: sînt ceva mai numeroase cele pentru consumism: "despre colectivism şi consumism" (arhiva Lumea Magazin); "lume trăind obsesii materiale acute, prăbuşinsu-se vertiginos spre consumism şi confort facil" (revistanorii.com); "revendicarea ... magicului de către comercial, de către consumism" (Suplimentul de marţi, Observatorul din Constanţa, nr. 62-64, 2001), "un tînăr ... moare de plictiseală şi de consumism" (cotidianul.ro 2000); "o societate pervertită de lux şi consumism" (virtualia.org); "Consumismul românesc" - eseu umoristic de H. Gârbea etc. Din exemple se poate deduce existenţa unui subsens influenţat probabil de sinonimia de consum = comercial, legat deci nu atît de mania cumpărării, cît de lipsa de valoare artistică a unor produse culturale: "divertisment şi valoare în consumism cultural", "cohortă de pelicule de "consumism comunist"" (Observator cultural). Sînt destule atestări şi pentru consumerism: "neîncrederea faţă de consumerism" (orizontliterar.ro); "manelele trimit automat la consumerism" (Monitorul de Braşov, 26.07.2001); "consumerism şi românism" (diasporacoroniţa.ro) etc.
Cred că se înţelege din modul în care am descris situaţia actuală că mi se pare preferabilă forma consumism, datorită caracterului ei analizabil; consumerism presupune o bază de derivare (consumer-) inexistentă în română. E oricînd posibilă şi o specializare semantică a celor două cuvinte. Evoluţiile lingvistice sînt însă imprevizibi- le.