Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Puzzle:
Cărticica vie de Gabriel Chifu

Există o carte, o cărticică de fapt, pe care o port pretutindeni cu mine, din care citesc în fiecare dimineaţă cel puţin două pagini. Altfel nu pot începe ziua. Fără versetele din această cărticică, nu am nicio noimă.
Când ajung la sfârşitul cărţii, o iau încă o dată de la început, şi încă o dată. Am citit cărticica de zeci, de sute de ori în anii, atâţia, de când practic zilnic acest exerciţiu al minţii şi sufletesc, acest ritual în afara căruia nu mai sunt în stare să mă închipui. Niciodată nu mă plictisesc de înţelesul acestei cărticele, niciodată nu ajung să-l pătrund pe de-a-ntregul. În sinea mea cred cu tărie că această cărticică nu este o carte obişnuită, ci este o carte vie.
S-a întâmplat, în câteva rânduri, să mă iau cu treburile şi să uit să citesc versetele matinale, tot astfel, s-a întâmplat, o dată sau de două ori, să plec în alt oraş şi să uit cartea acasă. Trebuie să mărturisesc panica teribilă care m-a cuprins atunci când mi-am dat seama. Mă simţeam anapoda, neajutorat şi fără soluţie, parcă nimerisem îmbrăcat de vară într-un viscol năpraznic, parcă mă dezgolisem pe dinăuntru. În astfel de împrejurări, am lăsat totul baltă şi m-am întors într-un suflet acasă la acele cuvinte fără de care nu sunt întreg.
Nu fac această destăinuire ca să arăt că sunt un virtuos, că sunt o persoană ce merită laude. Dimpotrivă, mă consider un ins covârşit de defecte, de slăbiciuni. Vulnerabilităţile mele sunt fără număr şi, dacă n-aş avea îndreptarul pe care-l constituie conţinutul acestei cărţi, nu ştiu ce s-ar alege de mine. Confesiunea din această pagină vorbeşte despre puterea cuvintelor în biata mea existenţă şi despre felul straniu, obscur în care funcţionez: am nevoie de această proptea de gândire, altfel m-ar spulbera orice vânt. Am nevoie de acest felinar care să-mi lumineze calea, altfel m-aş rătăci, m-aş pierde. Am nevoie să mă încarc cu înţelesul din cărticica mea, aşa cum se încarcă un aparat introdus în priză cu electricitatea care îl pune în mişcare.
Cărticica de care amintesc aici este ceea ce se cheamă o carte de căpătâi. Nu, nu o carte fundamentală. Cărţile fundamentale reprezintă o altă categorie. Putem avea mai multe cărţi fundamentale. Şi e firesc să ne fi hrănit cu cât mai multe cărţi fundamentale, din cât mai diverse domenii. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Cu atât mai solidă construcţia. Cărţile fundamentale, autorii fundamentali sunt pentru personalitatea noastră ceea ce sunt stâlpii de susţinere pentru acoperişul unui edificiu. Toţi suntem rodul unuia sau al mai multor trasee alcătuite din cărţi fundamentale/ autori fundamentali. Probabil, textele presocratice, apoi Bhagavad-Gita, apoi Platon şi Aristotel, apoi ceva matematici superioare, apoi Dostoievski, Kafka, Borges, Hölderlin şi Rilke, Rimbaud, Ionesco, Heidegger ar putea forma un asemenea traseu fundamental. Sau, strict la literatura română, Caragiale, Eminescu, Arghezi, Creangă ar reprezenta popasuri obligatorii.
Dar carte de căpătâi înseamnă altceva. Cărţile de căpătâi fac parte din universul nostru aşa cum face parte sângele din corpul nostru. Cuvintele unei cărţi de căpătâi sunt inefabile şi au materialitate, au viaţă şi intră în compoziţia noastră lăuntrică, în anatomia şi în metafizica noastră, jucând un rol decisiv, adeseori salvator.

P.S. Se cuvine să aduc două precizări. Prima. Nu pronunţ numele cărţii celei vii fiind convins că oricine îl ştie. Şi a doua. Aceste rânduri le dedic acelui prieten care, după un interviu în care vorbeam şi despre relaţia mea cu Dumnezeu, m-a certat reproşându-mi că nu-mi rostesc cu voce tare credinţa. Părerea mea a rămas şi astăzi cea de atunci: despre astfel de lucruri se pomeneşte în surdină, cu umilitate şi cu discreţie. Nu e un capitol pe care să ţi-l arogi cu îngâmfare, zgomotos, bătându-te cu pumnul în piept. Se cade să ne facem uitat eul, iar nu să-i ridicăm un piedestal pe cât de zadarnic, pe atât de ridicol.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara