Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Câteva noi contribuţii la biografia lui Al. Piru de Nicolae Scurtu

Biografia profesorului, istoricului şi criticului literar Al. Piru (1917–1993), unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui G. Călinescu, se completează cu noi şi însemnate informaţii ce se regăsesc în epistolele trimise prietenilor şi confraţilor săi.
Istoricul literar Al. Piru punea accent, întotdeauna, pe cunoaştere, în profunzime, a operei unui scriitor şi, în cele din urmă, cerceta, cu o anumită rigoare, biografia şi bibliografia sa.
Epistolele sale, nu puţine, conţin note, observaţii, precizări, acolade critice, microportrete ale unor contemporani, rectificăm ale unor date şi informaţii eronate, precum şi ironii cordiale privitoare la unii dintre confraţii săi.
Revelatoare sunt epistolele pe care le-a trimis lui Perpessicius şi Pompiliu Marcea, pe care le-am restituit, în cadrul acestei rubrici, din prestigioasa revistă România literară.
Extrem de interesante sunt epistolele trimise lui G. Călinescu, publicate înainte de evenimentele din decembrie 1989, şi în care Al. Piru comunică magistrului său o sumă importantă de informaţii şi impresii literare şi culturale.
Epistolele ce se publică acum, întâia oară, sunt trimise poetului şi jurnalistului Virgil Treboniu (1909–1994) pe numele său adevărat Gheorghe Vasilescu, care, împreună cu fratele său, Ion Horia Munteanu, înfiinţează cenaclul şi gruparea literară Adonis (1935–1945), în cadrul căreia se vor publica numeroase plachete de versuri şi cărţi de critică literară.
Sugestiile şi observaţiile critice ale lui Al. Piru sunt juste, pertinente şi l-au determinat pe Virgil Treboniu să-şi scrie amintirile1 privitoare la gruparea literară Adonis.

*

[Bucureşti, 24 iulie 1983]

Iubite domnule Vasilescu,

Înţeleg indignarea şi iritarea dumitale în legătură cu tăcerea care s-a lăsat peste opera poeţilor colecţiei Adonis a cărei iniţiativă ai avut-o.
Explicaţia este că prea puţini din poeţii cultivaţi de dumneata şi-au continuat activitatea dinainte de război, doar Cristian Sîrbu, Mihail Crama, Mihu Dragomir, Emil Vora şi Ion Larian Postolache printre cei pe care-i citezi.
Am citit şi eu câteva plachete ale colecţiei, mai ales cele ale dumitale, şi am păstrat unele din ele până în 1944 când, refugiindu-mă de la Iaşi, a trebuit să-mi părăsesc biblioteca acolo.
Ruşii sau localnicii au făcut foc cu cărţile mele, fără să pot interveni. Însă dacă dumneata ţineai la ce ai scris atunci, trebuia să publici un volum retrospectiv şi să revii în conştiinţa contemporanilor. N-ai făcut-o până în prezent şi dumneata singur ne poţi spune de ce.
Văd că nu ai o părere bună despre critică şi-mi explic de ce. Nici Pompiliu Constantinescu, nici Şerban Cioculescu, nici Octav Şuluţiu nu te-au înregistrat la apariţie.
Singurul care face menţiune la Bibliografie despre colecţia Adonis în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) este G. Călinescu. Dar în Compendiul din 1945 vă uită şi el, cu excepţia lui Cristian Sîrbu, poetul cizmar.
Am verificat ce scrie Tudor Arghezi despre Virgil Treboniu în Scrieri 33, p[agina] 304 (articol din 1946). Cuvinte de încurajare, dar nimic despre poezia dumitale şi a celorlalţi, cu nume, expressis verbis2, androgin. Cât despre ce scrie Emil Manu (pe numele real Cismă-rescu) sunt de acord că nu merită să mai vorbim.
În altă carte a sa Eseu despre generaţia războiului (1978), la distanţă de şase ani de la Reviste româneşti de poezie unde vă menţiona, vă trece cu vederea.
Iubite domnule Vasilescu, eşti liber să ai o părerea foarte proastă despre compendiul meu de Istoria literaturii române3. Cartea a părut într-un tiraj de aproape 100.000 de exemplare acum doi ani. Cred că glumeşti când spui că o puteai lua cu 6 lei de la anticariat.
Şi eu umblu prin anticariate şi aş fi cumpărat cu acest preţ orice exemplar, dacă aş fi găsit.
Te lauzi totdeodată că plachetele dumitale s-ar vinde cu 80 lei bucata. Sunt de părere că cu această sumă poţi cumpăra toate volumele de poezie dintr-un anticariat.
Anticarii înşişi nu achiziţionează nici un volum de poezie dacă nu e de Eminescu, Macedonski, Goga, Coşbuc, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, Bacovia sau Minulescu.
Să nu ne facem iluzii. Ai văzut dumneata pe cineva citind pe Mihu Dragomir, Emil Vora, Ion Larian Postolache, Cicerone Theodorescu sau Dan Deşliu?
În scurt, am înţeles că dumneata revendici iniţiativa primului cenaclu de poezie din România. Poate să fie adevărat şi ce e cu asta?
Un cenaclu de poezie există dacă din el răsare un poet adevărat, dacă nu, intră în neant. Câţi poeţi adevăraţi de [i]eri sau de azi au ieşit dintr-un cenaclu? Acolo proliferează alde Valeriu Gorunescu, Ion Potopiu şi alţi mediocri versificatori.
Arghezi e opera unui cenaclu? Prin urmare aştept de la dumneata un volum în care să te exprimi. Cât despre Adonis, el significă în mitologie moartea şi resurecţia anuală a naturii. Aşadar trezeşte-l, dacă vrei să existe.

Al dumitale,
Al. Piru

[Domnului Gheorghe Vasilescu, Strada Grigore Tocilescu, nr. 34, Bucureşti, sector 5, Cod 76406; Alexandru Piru, Strada Mircea Zorileanu, nr. 92, Bucureşti, sector 1, Cod 71334].

*

Bucureşti, 19 septembrie 1983

Iubite domnule Vasilescu,

Am citit lunga dumitale scrisoare din 12 septembrie şi alta mai veche la care mă tem că nu ţi-am răspuns. În general repeţi unele lucruri şi adaugi altele noi, precum referinţa la Raza literară4 şi la George Tăvală de care nu ştiam.
Mihail Dragomirescu a fost un teoretician literar important, un animator al vieţii literare, însă un critic nul. Poetul lui nu era Arghezi, ci Talaz. Nu voia să audă de Blaga, de Ion Barbu, de Al. Philippide, rămăsese tot la Cerna în 1942, când a murit.
Faptul că nega rolul influenţelor străine nu e un merit, ci o eroare. Ce-ar fi fost Eminescu fără literatura şi filosofia germană, Arghezi fără lectura lui Baudelaire, Blaga fără lectura lui Rilke, Barbu fără lectura lui Mallarmé şi Rimbaud etc.? Pentru dumneata Apollinaire este o calamitate?
De acord că Saşa Pană (Alexandru Binder) a fost un dobitoc, dar de ce negi şi pe Tristan Tzara, B. Fundoianu şi Ilarie Voronca, ajunşi în Franţa poeţi însemnaţi (mai ales Tzara)? Fiindcă erau evreii?
Urmuz (D. Demetrescu-Buzău) nu e tot una cu focşăneanul Adrian Hurmuz (Adrian Popovici), lansat tot de Dragomirescu la Convorbiri critice.
Vorbeşti de rău toată poezia românească de azi, de la Nichita Stănescu şi, probabil, până la Mircea Cărtărescu. Dacă sunt de acord că Nichita Stănescu nu e Arghezi, nici Marin Sorescu nu e Blaga, ei au încercat, totuşi, să înnoiască limbajul poetic şi să compromită stilul Victor Tulbure şi Dan Deşliu.
Cred că te înşeli susţinând că la Adonis au fost poeţi mai buni decât Ioan Alexandru, A.E. Baconsky, Şt. Aug. Doinaş, Cezar Baltag, Petre Stoica şi alţii.
Greşeşti şi cu poete precum Ana Blandiana şi Ileana Mălăncioiu cel puţin, prima deţinătoare şi a premiului internaţional Herder.
Interesante sunt şi Mara Nicoară, Carolina Ilica, Mariana Bulat, Liliana Ursu. Vrei să rămânem în 1983 la Maria Cunţan, Elena Farago şi Gallia Tudor.
Faci bine că elogiezi pe Macedonski, dar te previn că Augustin Z.N. Pop(escu) e un dobitoc. Al. Gherghel figurează în Istoria literaturii române contemporane (1937) de E. Lovinescu cu volumele lui de versuri Cântece în amurg şi Insula uitării (Constanţa, 1924). E printre simboliştii de la Viaţa nouă a lui O Densuşianu. G. Călinescu nu-l menţionează.
Văd că criticul dumitale era Ion Horia Munteanu, alături de Paul Bărbulescu, Nicolae Inătescu, George Marian, C. Pârlea, Nelu Cristescu, Marin Găiseanu, Mihu Dragomir, Ion Larian Postolache, Igor Blok, Teodor Scarlat şi Liviu Bratoloveanu (ultimii doi decedaţi de curând).
În realitate rămâi tot cu referinţa bibliografică din Istoria literaturii române de G. Călinescu. Poate dacă reveneai în actualitate cu ceva... Puteai să scrii măcar nişte amintiri în legătură cu gruparea pe care ai condus-o. Mai ai timp s-o faci, păstrându-ţi calmul şi renunţând la supralicită rile care nu duc la nimic.

Al dumitale cordial,
Al. Piru

[Domnului Gheorghe Vasilescu (Virgil Treboniu), Strada Grigore Tocilescu, nr. 34, Bucureşti, sector 5, Cod 76406; Alexandru Piru, Strada Aviator Mircea Zorileanu, nr. 92, Bucureşti, Cod 71334].

____________________________
Note

Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Virgil Treboniu, despre opera căruia am scris câteva articole, mi-a încredinţat mie aceste mărturii.
2. În mod expres, în termeni clari.
3. Al. Piru – Istoria literaturii române de la început până azi. Bucureşti, Editura Univers, 1981, 583 pagini.
4. Raza literară. Revistă modernistă. Apare la Bucureşti în răstimpul 1932–1933 şi 1938–1940. Este condusă de poeţii Virgil Treboniu şi George Tăvală.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara