Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Cum devii scriitor de Constantin Ţoiu


Întrebare incomodă. Nici nu ştii ce să răspunzi. De altfel, cinstit vorbind, nici nu poţi cunoaşte precis motivul care te-a făcut într-o zi să scrii... Poţi să spui, să imaginezi o mulţime de lucruri, pe-aproape... Unii, din amor-propriu, inventează, cum faci dacă vrei să ieşi bine când te trage în poză. Adevărul e că totdeauna eziţi în faţa unei asemenea întrebări. Cursul spontan al vieţii, adevărul ce pare mereu ceva în continuă mişcare te obligă uneori să renunţi. E, dacă vreţi, ca principiul relaţiei de incertitudine al lui Heisenberg: cu cât vrei să defineşti un lucru, să-l determini, studiindu-l la microscop, cu atât mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul însuşi, propria lui energie deplasând obiectul de cercetat, deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoaşterea lui obiectivă, strict ştiinţifică.

Aşadar, cititorilor, cărora le place să fie minţiţi frumos, n-ai ce să le faci, aşa sunt ei: dacă le place să le spui poveşti, să mergi în sensul voinţei sau imaginaţiei lor, să-i surprinzi, să-i şochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvăluiri, mărturisiri formidabile... De exemplu, să le zici că, de atâta iu- bire, într-o zi, primăvara, ţi-ai luat frumos iubita şi ţi-ai atârnat-o de un copac ca să înfrunzească, să dea şi ea frunze, flori, nu ştiu cum, şi că, de atunci, deodată, te-ai apucat de scris... Şi scrii şi tot scrii şi ai ajuns celebru, gata să iei şi premiul Nobel... Ori să-i frapezi cu un citat, scandalos, din André Gide care susţine că a fi scriitor înseamnă a fi oarecum neonest şi că ţi-a venit într-o zi să scrii după ce ai buzunărit în tramvai unul care căsca gura, mă rog. Iată o idee care l-ar putea face pe cititorul de azi să devină deodată atent şi chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ţi ceară amănunte, să-i dai autografe... Pe urmă, trebuie neapărat să fii dat naibii, să iei oamenii de sus, să-ţi dai importanţă, fiindcă dacă nu ţi-o dai tu, cine să se mai ocupe de acest lucru?... Trebuie să mai declari apoi că nu eşti milos, că nu te-a interesat niciodată partea slăbănoagă a existenţei, ori ceea ce mediocrităţile în general zic adevărul vieţii, după cum, tiranică şi fără vreo forţă reală, sinceră, cere şi critica... Fiindcă tot ce vedem se cuvine luat ca o joacă, obligat să-ţi distrezi publicul care, datorită acestor calităţi, a şi început să te considere un veritabil scriitor... Virtutea, prietenia? Aiureli. Omul se poartă faţă de semenul său ca un lup, dictonul latinesc al lui Thomas Hobbes, preluat de Marx şi în general de ideologia comunistă... Foarte bine, vei zice ca scriitor ce eşti,... sfâşiaţi-vă între voi, ca lupi ce sunteţi, de vreme ce cruzimea şi atacul la carotidă sunt datele oricărui comportament natural... Poate nu gustaţi astfel de lucruri... Atunci, să vedem altfel... Să ne închipuim că, într-o zi, copil mic fiind, jucându-te cu căţeluşul tău căruia îi zici HAM, acesta, HAM, te strigă deodată pe nume, Gigele! şi îţi atrage atenţia exact ca bunica: Gigele, nu te mai scobi în nas!...

Deprinzând alfabetul, să nu te bată într-o zi gândul că eşti lup în a-ntâia primară, şi să nu te apuci să scrii din punctul lui de vedere o altă versiune a fetiţei cu scufiţa roşie?...

*

În altă ordine... Ce se întâmplă după ce devii scriitor... Aici lucrurile se complică rău de tot... Pentru că, la un moment dat, în nesimţirea generală, îţi dai seama că publicul trebuie dezmorţit. Am cunoscut inşi foarte talentaţi, foarte deştepţi, însă necunoscuţi, neapreciaţi de public şi care recurg pe bună dreptate la unele metode de "zguduire" a intelectului cititorilor respectivi, apelând când la farse sinistre, când direct la autodesfiinţări spectaculoase, pe motiv că de ce teroriştii să se arunce singuri cu o încărcătură de dinamită în braţe, iar un poet debutant şi cu un geniu cert, să nu aibă voie să-şi dea foc în ziua cutare, la ora cutare, în locul cutare ca la o lansare veritabilă de carte.

Şi că, anume... ce-am zice noi de un anunţ publicat în suplimentul literar al ziarului cutare cam în acest stil: în ziua X la ora Y în locul Z cititorii sunt cu onor invitaţi pentru a asista la arderea mea pe rug... Iar lumea va veni dornică să vadă cacealmaua, gluma trăznită a poetului diliu, cunoscut ca un mare beţivan... când colo individul îşi dă foc pe bune, - ăsta succes!